Stiri de ultima ora

MĂGURELE 65: marea aventură a reactorului nuclear

MĂGURELE 65: marea aventură a reactorului nuclear
Stiinta-sanatate
„Știința evoluează așa repede și aduce așa de mari variații în posibilitățile vieții încât, dacă o țară nu cultivă știința cu maximum de efort, ea își va înceta dialogul cu alte țări. Nu mai este posibil…” (Horia Hulubei) Text de Andrei Dorobanțu 1956. La Măgurele, la IFA, se construiesc două mari instalații — în limbajul comun astăzi, două mari infrastructuri: un reactor nuclear și un ciclotron. Erau primele din Europa de sud-est, în afara URSS de atunci. Un an mai târziu, amândouă sunt operaționale. Era modernă a fizicii din România începuse. IFA și reactorul deveneau primele branduri din istoria științei din România. Prin ele, fizica românească modernă debuta la cel mai înalt nivel al acelui timp. Iar IFA fondează o școală, care avea să fie folosită și de alte țări. Iar peste 40 de ani, ei avea să i se adauge și o a doua o școală, cea a dezafectării cu succes și în siguranță a unui reactor nuclear. 1997. După 40 de ani de funcționare fără nici un incident, reactorul de la Măgurele a fost oprit. Pornindu-se totodată o procedură pe cât de complexă, pe atât de spectaculoasă. Care începe cu repatrierea combustibilului nuclear. Despre această mare și dublă aventură ne va vorbi în acest număr și în cel următor dr. Mitică Drăgușin, Directorul pentru Securitate Nucleară al Institutului Național de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH), cel care a condus și a asigurat finalizarea acestor două operații de o complexitate cu totul extraordinară și căruia îi mulțumim! Mitică Drăgușin Timp de 40 de ani de funcționare a reactorului nuclear de cercetare de tip VVR-S, începând din anul 1957 până în anul 1997, datorită funcționării acestuia, s-a acumulat o cantitate foarte mare de ansamble de combustibil nuclear uzat, atât slab îmbogățit, adică sub 20% în izotopul U235, cât și înalt îmbogățit, peste 20% în izotopul U235. Acest combustibil trebuia gestionat în mod deosebit, atât datorită vulnerabilității, cât și pentru asigurarea securității nucleare la depozitarea intermediară a acestuia. S-a ales ca metodă de stocare cea sub apă, stocarea umedă a acestuia. În 2004, șefii celor două state puternice ale lumii, SUA și Federația Rusă, au semnat un acord în cadrul inițiativei de reducere globală a amenințărilor și, prin acest acord, s-a hotărât ca fiecare parte să-și repatrieze combustibilul proaspăt înalt îmbogățit de la reactoarele de cercetare și combustibilul înalt îmbogățit uzat sau iradiat. La noi, pe amplasament, la IFIN-HH și în cadrul reactorului nuclear de cercetare, acțiunea a demarat cu un an mai înainte, ca urmare a unui acord cu DOE — Departamentul pentru Energie al Statelor Unite, astfel încât a fost posibil ca în 2003 să fie returnat; a fost repatriată în Federația Rusă toată cantitatea de combustibil înalt îmbogățit, proaspăt. Începând cu 2004 și până în iunie 2009, au avut loc activități în cadrul proiectului de repatriere a combustibilului de origine rusească din România, proiectul fiind în întregime finanțat de SUA. Aceste activități au culminat cu eliberarea amplasamentului de la Măgurele de o cantitate importantă de combustibil nuclear înalt îmbogățit. Acest proiect se remarcă prin două noutăți importante. O primă noutate este că a fost realizat primul transport comercial aerian cu o asemenea categorie de material nuclear, combustibil nuclear uzat. Și o a doua noutate, remarcată de întreaga comunitate nucleară internațională, a fost că încărcarea containerelor de transport special dedicate combustibilului nuclear uzat a fost realizată cu un container de transfer al combustibilului, din depozitul de combustibil nuclear uzat, deci de sub apă, acesta fiind astfel transferat direct în containerul de transport rusesc. Acest container de transport a fost pus la dispoziție, prin închiriere, de partea rusă, și s-a reușit să fie transferată întreaga cantitate de combustibil nuclear uzat, în data de 29 iunie 2009. Pomeneam la începutul discuției de faptul că, în timpul funcționării reactorului, au fost generate cantități de combustibil nuclear uzat atât slab îmbogățit cât și înalt îmbogățit. Dar, după repatrierea combustibilului înalt îmbogățit, mai rămăsese pe amplasament combustibilul slab îmbogățit. Care era într-o cantitate dublă față de cel înalt îmbogățit! Iar pentru a dezafecta reactorul nuclear, există o condiție impusă prin lege: tot amplasamentul IFIN-HH să fie eliberat de toată cantitatea de combustibil nuclear, atât proaspăt, cât și uzat. În acel moment, acest lucru urma să fie realizat în următorii patru ani. Și acest lucru a fost posibil datorită faptului că Guvernul Român a aprobat un nou proiect, cu finanțare românească, de repatriere și a combustibilului nuclear slab îmbogățit. Unde? Tot în Federația Rusă, la Uzinele de Reprocesare Mayak, din regiunea Celeabinsk. Pentru partea română, participarea în cadrul acestui proiect a însemnat și o îmbunătățire atât a cunoștințelor tehnice, cât și a părții de management, de organizare a activității. Întrucât tot ce s-a petrecut în această perioadă, 2003-2009, legat de repatrierea combustibilului nuclear înalt îmbogățit, a fost foarte bine planificat, s-a învățat cum trebuie argumentat fiecare pas, de ce trebuie achiziționat un anumit tip de echipament, s-a insistat — și aici am avut și noi foarte mult de învățat! — pe partea de pregătire continuă a personalului, a operatorilor.
stiintasitehnica.com

Articole similare :
comments powered by Disqus