Stiri de ultima ora

INTERVIU Gheorghe Rusu, informatician: „Am trecut pe lângă Nobel, l-au luat doi americani“

INTERVIU Gheorghe Rusu, informatician: „Am trecut pe lângă Nobel, l-au
luat doi americani“
Stiinta-sanatate
Gheorghe Rusu a avut dintotdeauna vocaţie de matematician şi informatician: în tinereţe, a lucrat alături de un cercetător român şi împreună au creat un prototip de tomograf. Invenţia a rămas însă numai pe hârtie, din cauza lipsei banilor pentru a o promova. Astfel, doi ani mai târziu, premiul Nobel pentru inventarea tomografului a ajuns peste Ocean.

CIFA-3, primul calculator românesc funcţional, Transfăgărăşanul, o variantă timpurie a tomografului, Wi-Fi, chatbot-ul Alexa de la Amazon. Toate acestea nu sunt o înşiruire aleatorie, ci au ceva în comun: pe Gheorghe Rusu, un român în vârstă de 78 de ani, stabilit în Anglia de peste şapte ani. În prezent, Rusu lucrează pentru Amazon, unde a fost parte din grupul care a creat-o pe Alexa, asistentul virtual bazat pe inteligenţă artificială dezvoltat de compania americană. Mintea luminată a românului a scos însă scântei încă din tinereţea petrecută în sânul României socialiste, când curiozitatea lui pentru cibernetică era de nestăvilit. El a fost responsabil pentru crearea unor algoritmi care să grăbească construcţia Transfăgărăşanului şi a făcut parte din prima echipă care a realizat un computer funcţional în România. Astăzi, îşi concentrează toate eforturile sub auspiciile patriotismului: vrea s-o facă pe Alexa să vorbească româneşte. Într-un interviu acordat „Weekend Adevărul“, Gheorghe Rusu povesteşte cum s-a născut pasiunea pentru calculatore şi roboţi, despre vizionarismul şi puterea sa de negociere şi despre cum, la începutul anilor ’90, a adus din Statele Unite Internetul şi Wi-Fi-ul la Bucureşti. 

„Weekend Adevărul“: Domnule Rusu, v-aţi ocupat o viaţă întreagă de tehnologie, de automatizare, de programare, de Internet. De unde a răsărit pasiunea asta pentru calculatoare, mai ales într-o ţară şi o epocă deloc favorabile pentru aşa ceva?

Gheorghe Rusu: Eu din copilărie am avut o pasiune a înălţimilor. Aşa că am umblat pe acoperişuri până am căzut şi mi-am fracturat coloana vertebrală. La 6 ani nu mai puteam merge şi am ajuns la un spital din Mangalia, unde medicii n-au avut alt tratament decât să mă pună în ghips şi să mă lege de pat. Am stat aşa vreo patru ani şi ceva şi nu puteam să fac altceva decât să citesc. Aşa că am citit şi am învăţat enorm în anii ăştia. Făceam şi şcoală, venea un învăţător acolo şi ne preda. La 11 ani citeam deja foarte multă literatură rusă bună, adică marii scriitori ruşi, nu propagandişti. Atunci am citit, de pildă, „Anna Karenina“. Citeam tot!

Şi aţi ajuns de la Tolstoi la SF?

Da, mi-au plăcut foarte mult SF-urile. Ruşii au avut câţiva scriitori buni, dar atunci se şi traducea destul de multă literatură SF în limba română. Cum eu n-aveam nicio speranţă, a trebuit să visez. Şi-am visat la tehnologia viitorului, la roboţi pe care să-i construiesc. Având în vedere că voiam să fac aşa ceva, a început să-mi placă matematica şi fizica. Vă mai zic o chestie: părerea mea este că oamenii trebuie să fie construiţi pentru ceva, se nasc cu un talent. Eu m-am potrivit matematicii.

Când aţi ieşit din ghips? Cum a fost perioada care a urmat?

Când eram în clasa a V-a, a apărut un medic englez care făcea medicină itinerantă şi opera cazurile grave. Eu am fost considerat caz grav, pentru că, fiind fracturată complet coloana, riscul era ori de a muri, ori de a paraliza. Acest medic m-a operat, m-a făcut bine, m-a ţinut şase luni în pat, iar apoi mi-a dat drumul. Când am auzit doctorii că spuneau: „De mâine poate să meargă“, eu m-am dat jos din pat până să vină asistentele. Aşa că am căzut. Mi-am luxat ambele picioare şi-am mai stat o vreme pe patul de spital (râde).

Când v-au pus pe picioare, v-aţi putut duce la şcoală. Cum a fost? Tot matematica v-a preocupat, bănuiesc.

După ce am ieşit din spital, am venit la o şcoală din judeţul Vâlcea, într-o comună. Bineînţeles că eram toată ziua cu „Gazeta matematică“. A mers totul firesc: am terminat liceul foarte bine şi am ajuns la Facultatea de Matematică, plin de vise de electronică şi de roboţi. În acea perioadă, în lumea din apropierea noastră – pentru că-n Vest erau de mai mult timp – apăruseră computerele, aşa că mi-am ales secţia maşini de calcul.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus