Stiri de ultima ora

Dr. Radu Ţincu: „Pandemia ne-a făcut să conştientizăm că aceste boli cronice sunt apanajul societăţii moderne“

Dr. Radu Ţincu: „Pandemia ne-a făcut să conştientizăm că aceste boli cronice sunt apanajul societăţii moderne“
Stiinta-sanatate
Sute de studii ştiinţifice preliminare schimbă percepţia specialiştilor cu privire la cel mai potrivit mod de a lupta împotriva SARS-CoV-2Deocamdată, nevând un tratament 100% eficient sau un vaccin împotriva acestui virusMedicul Radu Ţincu ne explică modul în care funcţionează sistemul imunitar în faţa unei infecţii virale şi cum ne putem proteja în perioada pandemiei de COVID-19.

Sistemul imunitar este un mecanism complex, format dintr-un ansamblu de organe, celule, canale, care conlucrează pentru a susţine sănătatea. Rolul acestuia este de a proteja organismul de agenţi patogeni precum virusuri, bacterii, paraziţi, toxine. Este important de punctat că un sistem imunitar deficitar este responsabil în mod direct de apariţia bolilor. În timp ce oamenii de ştiinţă încă încearcă să afle cum reacţionează noul coronavirus la diferite substanţe şi posibile tratamente, devine din ce în ce mai evident că sistemul imunitar joacă un rol important în lupta cu acest virus.

Am încercat să aflăm cum putem susţine imunitateaşi care sunt consecinţele virusului asupra organismului copiilor şi adulţilor de la domnul doctor Radu Ţincu, medic primar în cadrul secţiei de Anestezie şi Terapie Intensivă, doctor în Ştiinţe Medicale şi şef lucrări la Farmacologie, Toxicologie şi Psihofarmacologie Clinică din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.

„Adevărul“: Domnule doctor, cum aţi resimţit această perioadă neaşteptată, mai ales că aţi avut contact direct cu virusul prin pacienţii infectaţi veniţi la terapie intensivă?

Dr. Radu Ţincu: Destul de dificil, pentru că nimeni nu a fost pregătit pentru o astfel de pandemie. Sigur că, dacă analizăm din punct de vedere ciclic, era de aşteptat să vină. Ultima a fost în 1918, celebra gripă spaniolă. Cred că ne-a surprins pe toţi pentru că sistemele de sănătate nu erau pregătite pentru o astfel de criză sanitară. Vorbim de un virus nou, pe care nu-l cunoaştem şi care a intrat sub atenta supraveghere a specialiştilor pentru a putea identifica modalitatea de răspândire, modul în care acţionează asupra organismului şi cum putem lupta pentru a elimina acest coronavirus. De departe elementul cel mai provocator al acestei perioade este reprezentat de identificarea unui vaccin, pentru că în lipsa lui, cel mai probabil, pandemia va continua.

Se vorbeşte mult despre virusul SARS-CoV-2. Aş vrea să reluăm o temă importantă şi să explicăm consecinţele infectării asupra organismului la adulţi şi copii.

Este un virus care se află într-o continuă schimbare. Şi nu neapărat el, cât noi ne schimbăm percepţia asupra lui pentru că avem din ce în ce mai multe date ştiinţifice şi studii medicale care ne arată modul în care el acţionează. Dacă iniţial se credea că afectează cu precădere plămânul, prin apariţia acelei pneumonii virale, iată că după câteva luni de la debutul pandemiei aflăm că există o paletă mult mai largă de aparate şi sisteme care sunt afectate de COVID-19. Discutăm despre afectarea inimii. Miocardita virală pe care acest virus o produce, o inflamare a celulelor musculare ale inimii, afectează funcţionarea activităţii cardiace. Dar cel mai grav este că anumite studii susţin că există posibilitatea ca acest virus să determine sechele la nivel cardiac – apariţia fibrozei cardiace, care nu este altceva decât un pas premergător al insuficienţei cardiace. Au fost citate în studii şi afecţiuni la nivelul creierului printr-o inflamaţie asemănătoare unei encefalite virale cu modificări în sfera eurocognitivă. În acest moment, nu putem spune că avem toate piesele puzzle-ului COVID-19, dar sunt absolut convins că lumea ştiinţifică face toate eforturile pentru a avea aceste elemente. În absenţa cunoaşterii în totalitate a acestui virus, vom fi dezorientaţi şi nu vom putea ajunge la identificarea unui tratament.

Este virusul la fel de periculos la toate categoriile de vârstă?

Virusul are o patogenitate şi putem spune că este mai periculos pentru persoanele vulnerabile, adică cele aflate la limita de vârstă, mai ales dacă au şi anumite patologii cronice concomitente. Se pare că acestea dezvoltă forme severe de boală şi înregistrează o mortalitate ridicată. De asemenea, au fost citate şi forme fulminante grave ale COVID-19 la persoane tinere, aparent sănătoase, care nu aveau alte comorbidităţi. Lucru care pe noi ne-a nedumerit la momentul resespectiv, însă este determinat nu neapărat de o agresivitate a virusului, ci de capacitatea organismului de a răspunde împotriva lui. Se pare că este o reacţie inflamatorie sistemică exagerată şi exacerbată în raport cu acest virus. De fapt, ea este cea care produce cele mai mari efecte negative, nu virusul în sine. Iar dacă discutăm de grupa pediatrică, sigur că au fost citate cazuri chiar la nou născuţi contaminaţi cu coronavirus. Aceştia au o evoluţie bună de cele mai multe ori şi, faţă de adulţi, nu au o patologie şi simptomatologie respiratorie extrem de accentuate, ci mai degrabă o simptomatologie digestivă cu dureri abdominale, greaţă, vărsături şi diaree. Aceasta este modalitatea în care virusul acţionează pe diferite grupe de vârstă.

Cum putem ajuta organismul în această perioadă pentru a evita contractarea virusului?

Desigur, pe lângă măsurile specifice de prevenţie. În momentul acesta, neavând un tratament ţintit sau un vaccin, singura modalitate de luptă împotriva acestei boli este prevenţia. Trebuie să fim foarte precauţi, plecând de la o realitate simplă: orice persoană, indiferent de vârstă şi statusul de sănătate, poate dezvolta o formă fulminantă gravă, care nu este previzibilă. Nimeni nu poate garanta că vei face o formă uşoară a bolii.

Întrebarea cea mai importantă în raport cu acest virus a fost care este rolul imunităţii. Cred că răspunsul cel mai echilibrat în lumina datelor actuale este că trebuie să avem o imunitate promptă, dar care să nu fie nici prea slabă încât să nu poată elimina virusul, dar nici o imunitate foarte agresivă. Acest echilibru este greu de obţinut pentru că imunitatea, faţă de alte funcţii ale organismului, este foarte dificil de evaluat. Toată imunitatea noastră este ca o hartă extrem de aglomerată cu puncte de intersecţie, în care se suprapun diferitele celule imunitare, şi căi de semnalizare. Deci nu este atât de simplu să poţi acţiona asupra imunităţii. Însă, discutând de imunitate din perspectiva apărării şi protejării organismului, ea trebuie să fie competentă. Adică trebuie să avem tot ce este necesar pentru sistemul nostru imunitar ca el să poată face faţă unei injurii microbiene, virale sau bacteriene.

Pentru o mai bună înţelegere a acestui concept atât de des folosit, vă rog să explicaţi mai concret ce este imunitatea.

Imunitatea este capacitatea noastră de a ne apăra împotriva injuriilor externe, a microorganismelor externe. Avem o imunitate celulară, adică nişte celule imune care se luptă cu microorganismele la fel ca pe un câmp de luptă. Sunt celule care identifică inamicul care a ajuns în organismul nostru, iar odată ce a fost identificat şi prelucrată informaţia, aceasta informatie este transmisă către celulele imunitare care sunt capabile să elaboreze anticorpi specifici pentru microorganismul pe care l-au identificat. Aceşti anticorpi sunt capabili să inactiveze particulele microbiene şi, în felul acesta, se finalizează lupta cu un microorganism. Mai avem şi imunitatea umorală, care foloseşte anumite substanţe pe care celulele imunitare le realizează. Şi, dincolo de aceste tipuri de imunitate, mai sunt şi alte elemente care ne protejeaza, este vorba de componentele sistemului antioxidant. Ştim foarte bine că orice injurie externă – microbiană, virala, ş.a.m.d. –, determină un răspuns oxidativ, care de multe ori este declanşat chiar de propriul nostru organism. Iar el trebuie să fie temperat de sistemul antioxidant. Discutăm de diferite enzime capabile să neutralizeze toate aceste elemente oxidative. Stresul oxidativ nu face altceva decât să degradeze structurile celulare, în special membrana celulară, şi să favorizeze ceea ce noi numim moarte celulară, lucru care e foarte periculos.

Cum putem susţine imunitatea?

În primul rând, trebuie subliniat faptul că noi discutăm de imunitatea generală, nespecifică. Pentru că imunitatea specifică o obţinem doar prin trecerea prin boală, când ne contaminăm cu un anumit microorganism şi dezvoltăm imunitate. Sau prin vaccinare. Numai că imunitatea poate fi de lungă durată pentru unele infecţii sau de scurtă durată pentru altele. De exemplu, în cazul gripei sezoniere avem o imunitate de scurtă durată, astfel că, atunci când ne vom întâlni din nou cu virusul, vom face din nou boala. Plus că există şi posibilitatea apariţiei shift-urilor antigenice, în care se produc combinaţii virale. Şi atunci este vorba de un alt virus pe care organismul nu mai reuşeşte să-l recunoască.

Alimentaţia ne poate oferi suficienţi macro şi micronutrienţi pentru a susţine sistemul imunitar?

Când discutăm de imunitatea nespecifică, ne referim în primul rând la o alimentaţie echilibrată. Elementul care stă la baza unei imunităţi bune este, fără îndoială, alimentaţia echilibrată. Trebuie să avem o alimentaţie care să ofere sistemului imunitar toţi precursorii de care are nevoie. Avem studii despre Vitamina C, care este una dintre cele mai studiate molecule în raport cu imunitatea. Sunt studii publicate care ne arată, de pildă, că în stările gripale, asocierea în schema de tratament a Vitaminei C reprezintă o cheie de evoluţie favorabilă cu o reducere de câteva zile a simptomatologiei. Sau chiar o reducere a spitalizarii. De asemenea, mai sunt studii despre extractele de echinaceea, aceasta fiind un imunomodulator care are capacitatea de a pune într-o expectativă sistemul nostru imunitar dacă ar intra în contact cu o particulă microbiană. Mai sunt studii importante, publicate în special în partea de est a Europei, legate de beneficiile propolisului, un extract antimicrobian dovedit. Studiile au arătat chiar că este un antiviral, existând posibilitatea ca el să fie folosit în anumite infecţii virale, cum ar fi împotriva virusului HIV sau a virusurilor herpetice.

În primul rând, trebuie să pornim de la o realitate pe care România nu a reuşit să o conştientizeze încă. Orice produs natural este un produs farmacologic activ – tocmai de aceea îl luăm, ca să aibă un efect. Dacă nu are niciun efect înseamnă că l-am luat degeaba. În momentul în care intoducem în organism un produs cu efect farmacologic, trebuie să fim siguri că acel produs este corect ales, că el răspunde necesităţilor noastre, că nu are contraindicaţii sau interacţiuni medicamentoase cu alte produse – naturale sau de sinteză, că nu ne agravează anumite stări. Suplimentele naturale şi produsele naturale sunt o armă extrem de importantă în schema terapeutică, dar numai dacă sunt folosite aşa cum trebuie şi dacă sunt utilizate după o gândire medicală corectă.

Medicul gândeşte schema din punct de vedere al fiziopatologiei bolii, al sinergismului farmacologic. Poate un produs dintr-o gamă are un efect sinergic cu un alt produs din altă gamă. Acest sinergism este cel care creşte eficienţa produsului.

Dar dacă suntem sănătoşi, putem să mergem în farmacie şi să ne cumpărăm suplimente alimentare ţinând cont de anumite criterii?

Da, sunt anumite produse care care nu sunt adjuvante sau curative pentru anumite afecţiuni, sunt mai degrabă produse preventive. Gândiţi-vă că dincolo de tot ce vorbim astăzi legat de coronavirus, discutăm de un asalt agresional asupra organismului, determinat nu numai de microorganisme, ci şi de substanţe toxice pe care le ingerăm, de poluarea la care suntem expuşi. Poluarea aerului, pesticidele şi microparticulele de plastic reprezintă o sursă de poluare foarte importantă. Cred că putem să gândim un stil de viaţă echilibrat şi preventiv, pentru că scopul suplimentelor alimentare nu este să trateze, ci să prevină apariţia unor boli.

Dacă discutăm de tubul digestiv, discutăm de sindromul de permeabilitate digestivă care înseamnă că acolo avem o inflamaţie cronică determinată de substanţe toxice care ajung în tubul digestiv, de substanţe care au un efect imunologic şi care declanşează o reacţie inflamatorie responsabilă de creşterea permeabilităţii. Tubul digestiv absoarbe elementele nutritive şi ne protejează de toate toxicele din intestin. Dacă acest tub digestiv devine foarte permeabil, o parte din substanţele chimice, toxice pe care le ingerăm, metaboliţii bacterilor intestinale vor trece în sânge şi ne vor intoxica. Această permeabilitate digestivă, determinată de o alimentaţie nesănătoasă, de toate substanţele chimice care vin în contact cu tubul digestiv, poate fi oprită prin folosirea unor substanţe prebiotice şi probiotice. De cele mai multe ori acest sindrom de permeabilitate este însoţit de disbioză, adică de un dezechilibru al florei intestinale normale. Avem floră intestinală protectivă şi agresivă. Acest dezechilibru creşte permeabilitatea digestivă şi atunci putem lua un probiotic care ne va popula tubul digestiv cu bacterii de care avem nevoie. De asemenea, putem discuta de o foarte interesantă corelaţie între microbiota intestinală şi axa creierului – exista o axă binecunoscută deja, în care sistemul nervos este conectat cu tubul digestiv, o axa bidirecţională. Creierul ne poate influenţa microbiota şi aici discutăm despre efecte devastatoare ale stresului, ale stărilor negative, depresive asupra tubului digestiv, dar există şi un efect invers – în care tubul digestiv afectat produce modificări neuroendocrine asupra creierului.

O evaluare a microbiotei intestinale, a permeabilităţii digestive ne poate trage un semnal de alarmă despre o boală care nu a apărut încă, dar care poate apărea în timp şi poate intoxica organismului. Putem evita asta dacă acţionăm preventiv, cu ajutorul unor probiotice, la momentul oportun, ghidat de un medic şi cu evaluare, astfel încât tratamentul să fie urmat până în momentul în care este eliminată disbioza.

După ce criterii alegem un supliment alimentar?

Dacă suntem persoane sănătoase, avem nevoie de o decontaminare digestivă, deci trebuie să încercăm să alegem suplimente alimentare care să ne asigure, în primul rând, un tranzit intestinal optim. O altă problemă a acestei societăţi moderne este tulburarea de tranzit, mai exactconstipaţia. Aceasta este un element foarte grav pentru că determină acumularea de substanţe toxice în tubul digestiv, pentru o perioadă lungă de timp. În contact cu mucoasa digestivă, acestea devin promotoare ale schimbării arhitecturii normale a tubului digestiv şi a cancerului digestiv. Deci trebuie să avem grijă de tubul digestiv, să avem în vedere produse naturale care au capacitatea să menţină un tranzit intestinal normal sau chiar să absoarbă anumite substanţe chimice – cum ar fi cărbunele activat, care se comportă ca un burete pentru aceste toxine. La fel şi suplimentele probiotice şi prebiotice, care menţin echilibrul microbiotei intestinale.

Iar pe partea de imunitate, trebuie să dăm imunităţii acele substanţe precursoare pe care le foloseşte pentru menţinerea unei funcţii normale. Discutăm de Vitamina C şi echinaceea, care au efecete imunomodulatoare dovedite. Şi, pentru că astăzi suntem supuşi la stres oxidativ tocmai din perspectiva expunerii toxice pe care o avem, trebuie să folosim şi substanţe precursoare pentru apărarea antioxidantă: seleniu, glutation, Vitamina E, picnogenol şi alge marine care aduc un aport de seleniu. Nu trebuie să uităm elementul central al imunităţii, reprezentat de zinc, pentru că sunt extrem de multe studii care ne arată că este un element utilizat de foarte multe căi imunitare.

Cu ce concluzii ar trebui să rămânem despre imunitate şi lupta împotriva coronavirus?

Pandemia de COVID-19 ne-a făcut să conştientizăm că aceste boli cronice sunt apanajul societăţii moderne. Dacă vom avea un stil de viaţă echilibrat şi preventiv, în care ne vom îngriji de propria sănătate şi vom fi atenţi la alimentaţie, cel mai probabil vom întârzia apariţia bolilor cronice. Iar lipsa bolilor cronice, dincolo de o bună calitate a vieţii, ne protejează în faţa multor altor boli. Nu doar coronavirusul ucide oamenii care suferă de boli cronice, ci şi alte boli, precum pneumoniile bacteriene şi gripa, pot ucide persoanele care au şi alte patologii cronice.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus