Stiri de ultima ora

De la biodiversitate la bioterorism

De la biodiversitate la bioterorism
Stiinta-sanatate
Bioterorismul s-ar putea dovedi mult mai distrugător decât un război convenţional, din cauza mobilităţii bioarmelor, a capacităţii acestora de a declanşa epidemii în largi segmente de populaţie şi a eventualităţii ca aceste epidemii să se răspândească departe de focarul iniţial. Pe de altă parte, în prezent, există arme biologice cu ajutorul cărora se pot executa atacuri asupra unui întreg ecosistem.

Biodiversitatea reuneşte toate formele de viaţă, diferite din punct de vedere genetic, ca şi ecosistemele corelate cu acestea. Altfel spus, ea include întreaga variabilitate biologică: genuri, specii, habitate şi ecosisteme.

Intervalul 2011-2020 a fost declarat de ONU Deceniul Biodiversităţii. Unul dintre actele importante ale societăţii moderne este Convenţia asupra Biodiversităţii, elaborată la Rio de Janeiro. Documentul consfinţeşte, printre altele, faptul că una dintre exigenţele pe care le presupun conservarea şi protejarea diveristăţii biologice rezidă în cercetarea şi prevenirea factorilor cu impact distrugător asupra biodiversităţii. Unul dintre aceşti factori ar putea fi şi un posibil eveniment bioterorist, care ar putea distruge într-un timp extrem de scurt specii de plante şi animale, culturi şi chiar popoare, fără posibilitatea unei intervenţii în timp util.

Istoria conflictelor armate a consemnat deja atacuri pe scară largă împotriva unor ecosisteme întregi. Un caz a fost cel al erbicidului, cunoscut sub numele Agent Orange şi folosit pe scară largă de către armata americană. Utilizarea acestei arme avea două obiective principale. În primul rând, se dorea a distrugerea pădurilor care ofereau adăpost trupelor Vietcong-ului. În al doilea rând, se urmărea afectarea masivă a recoltelor din zonele de conflict, pentru a obliga sătenii (care ar fi putut aproviziona inamicul) să se mute în oraşe.

În trecut, s-au consemnat şi alte atacuri împotriva resurselor agricole ale adversarilor prin folosirea unor microorganisme patogene. Chiar SUA au fost ţinta unor asemenea atacuri, în timpul Primului Război Mondial, când agenţi germani au infectat cu antrax şi răpciugă populaţiile de cai şi catâri din statele Maryland, Virginia şi New York, în speranţa că vor putea afecta masiv bazele agriculturii americane. Acest tip de atac intră în categoria acţiunilor agroteroriste.

Atacul la adresa biodiversităţii de pe teritoriul inamic poate avea efecte devastatoare, dar rezultatele sunt obţinute doar pe termen mediu şi lung. În cazul unui conflict armat, un aspect de luat în seamă e rapiditatea cu care inamicul este scos din luptă. Din acest motiv, s-au căutat şi se caută mijloace biologice prin care rezistenţa inamicului să fie slăbită rapid, până la limita la care acesta să nu mai poată desfăşura nicio acţiune de luptă. Toate marile puteri au avut programe prin care au urmărit realizarea de arme biologice. În principiu, o armă biologică eficientă trebuie să răspundă mai multor deziderate. Ea trebuie să conducă la o îmbolnăvire rapidă, boala produsă să fie extrem de contagioasă şi să nu existe un vaccin eficient împotriva ei. Agentul patogen trebuie să poată fi stocat pentru perioade mari de timp fără să îşi piardă capacitatea de distrugere. De asemenea, trebuie puse la punct dispozitive prin care agentul patogen să poată fi răspândit pe teritoriul inamic.

Astfel de arme pot fi incluse în categoria celor de nimicire în masă, iar efectele lor pot scăpa oricând de sub control. Deoarece armele biologice nu sunt selective, afectând în egală măsură atât forţele militare cât şi populaţia civilă, utilizarea lor a fost interzisă prin Convenţia de la Geneva din 1925. Din nefericire, respectiva convenţie nu interzicea experimentarea, producerea şi stocarea unor astfel de arme, motiv pentru care a fost încălcată în mai multe rânduri. Abia în 1972 a luat fiinţă o nouă convenţie, Biological and Toxic Weapons Convention (Convenţia cu privire la Armele Biologice şi Toxice), care interzice experimentarea, depozitarea şi folosirea armelor biologice. Până în 2009, convenţia a fost semnată de 177 de state.

Din păcate, chiar dacă ea ar putea pune capăt ameninţării războiului biologic (nu insistăm acum asupra încălcării tratatului de către unele state cum ar fi URSS şi Irak), apare o nouă ameninţare: bioterorismul, deoarece germenii patogeni extrem de distrugători pot fi produşi în laboratoare clandestine. Deja au fost înregistrate, în SUA, atacuri bioteroriste. În 2001, mai multe plicuri conţinând spori de antrax au fost expediate pe adresa unor deputaţi americani. Au murit cinci oameni şi alţi 17 au fost infectaţi. Evenimentul demonstrează că ameninţarea bioteroristă este reală.

Din acest motiv trebuie identificate căile prin care atentatele bioteroriste să poată fi preîntâmpinate sau contracarate. Mai multe instituţii ştiinţifice din SUA (cum ar fi NIH – Institutul Naţional de Sănătate – şi CDC – Centrul de Control şi Prevenire a Bolilor) susţin un răspuns flexibil şi echilibrat pe plan ştiinţific şi medical  cu privire la nevoia de dezvoltare a unor măsuri de protecţie împotriva diverşilor agenţi patogeni. SUA au pus la punct mai multe programe de prevenire şi protecţie în cazul unui atac biologic. Un program care vizează reacţia rapidă, altul decât programele de cercetare, este NPS (National Pharmaceutical Stockpile – Depozitul Naţional Farmaceutic). El constă în stocarea de antibiotice, vaccinuri şi tehnologii medicale menite să fie deplasate rapid la locul unui atac în interiorul graniţelor. Pe lângă fondurile pentru medicamente, sunt alocate fonduri suplimentare pentru instruirea personalului medical în vederea recunoaşterii timpurii şi a tratării bolilor produse de astfel de agenţi. Un alt program vizează creşterea capacităţii laboratoarelor şi spitalelor cu tehnică de ultima oră, în vederea asigurării maximumului de flexibilitate ştiinţifică pentru a depista din timp şi a răspunde ameninţărilor biologice. CDC a pus deja la punct un program de răspuns la bioterorism prin diagnosticare şi tratament. Programul are în vedere creşterea capacităţilor de a recunoaşte şi răspunde la tiparele caracteristice ale unei boli răspândite intenţionat. Alte măsuri de protecţie şi răspuns rapid vizează crearea unor laboratoare şi reţele de alertă, ca şi a unor centre care să faciliteze detectarea timpurie, identificarea şi schimbul rapid de informaţii cu privire la armele biologice.

Este nevoie de tehnologii noi pentru identificarea germenilor patogeni folosiţi în cazul unui atac bioterorist. Metoda tradiţională de identificare a microbilor şi microorganismelor se baza pe testarea creşterii acestora în medii de cultură. Metodele mai noi folosesc detectarea rapidă (în numai câteva minute) a unor secvenţe de material genetic al respectivelor microorganisme. Alte tehnologii, aflate în curs de testare, se bazează pe  nanotehnologie – şi anume microdetectoarele de toxine amplasate pe insecte, care pot deveni în viitor metode uzuale pentru depistarea toxinelor. Albinele sau alte insecte echipate cu astfel de senzori vor fi mult mai eficiente în furnizarea de date în timp real despre prezenţa toxinelor sau a altor pericole biologice. Aceste noi tehnologii pot ajuta la cercetarea diferitelor arme biologice potenţial periculoase fără a presupune riscul expunerii personalului uman. Programul de robotică al DARPA (Defense Advanced Research Project) vizează obţinerea unor roboţi capabili să detecteze ameninţările biologice, iar apoi să identifice contramăsurile biologice corespunzătoare şi cele mai eficiente modalităţi de a le pune în practică.

În Uniunea Europeană, unde diferenţele dintre diversele ţări membre în ceea ce priveşte capacitatea economico-financiară, gradul de dotare, nivelul de pregătire ştiinţifică, militară şi tehnologică îşi spun cuvântul, programele de prevenire  au debutat mai târziu. Principalele instituţii care coordonează acum aceste programe sunt Consiliul Europei, prin diversele organisme subordonate, Interpolul, Organizaţia Mondială a Sănătăţii etc. În mod special Interpolul are drept sarcină pe mai departe coordonarea, dezvoltarea şi pregătirea forţelor de ordine pentru a recunoaşte, preveni, stopa şi investiga ameninţările bioteroriste prin: stabilirea unui centru de resurse aflat la dispoziţia forţelor de ordine din lumea întreagă; dezvoltarea unui „Ghid de reacţie la incidentele bioteroriste”; furnizarea de programe de antrenament şi informaţii şi a unui program de burse pentru ofiţerii de poliţie specializaţi; dezvoltarea, împreună cu forţele de ordine şi agenţiile de profil, a unor sisteme de culegere şi schimb de informaţii în ceea ce priveşte ameninţarea bioteroristă; crearea unei baze de date cu crimele biologice produse de la începutul secolului al XX-lea; întărirea cooperării şi înţelegerii între organizaţiile internaţionale şi centrele de cercetare în domeniul bioterorismului sau cele implicate în ingineria genetică.

În Statele Unite şi apoi în Europa, există primele semnale de întărire a controlului difuziunii unor agenţi patogeni. Astfel a apărut AGROINNOVA, care are ca scop crearea unei reţele de laboratoare europene şi extraeuropene, în cooperare cu organizaţii ce se pot ocupa de domeniul agroterorismului, sub egida „Policy – oriented research”, o acţiune finanţată de Uniunea Europeană sub titlul „Biosiguranţa şi protecţia populaţiei de riscurile derivate din atacurile teroriste”. Proiectul “Crop and food biosecurity, and provision of the means to anticipate and tackle crop bioterrorism” („Biosecuritatea recoltelor şi a hranei şi dezvoltarea mijloacelor de anticipare şi combatere a bioterorismului”) ia în considerare riscurile la care sunt supuse culturile agricole, pădurile şi sistemul agroalimentar, în general, prin introducerea (voluntară sau nu) de noi paraziţi vegetali sau prin mutaţiile acestora, care ar putea cauza noi epidemii. Este important faptul că materialul vegetal e produs în locuri uşor de supravegheat, de exemplu în fermele multinaţionale pentru seminţe, fapt ce poate favoriza difuziunea rapidă pe arii vaste de culturi a eventualilor agenţi patogeni. (Vezi „scandalul castraveţilor” de la Hamburg din acest an sau cel al camioanelor olandeze oprite la frontiera noastră.)

Ca finalitate, se poate vorbi de trei obiective. Primul constă în evaluarea riscului pentru agricultura europeană de a fi introduşi agenţi noi, rase, biotipuri în mod voluntar sau deliberat. Al doilea obiectiv: proiectul îşi propune să prevină stricăciunile cauzate culturilor de introducerea (întâmplătoare sau voluntară) de noi agenţi patogeni. Este necesar să se pună la punct noi tehnologii de control şi să se îmbunătăţească formarea profesională a personalului de control. Al treilea obiectiv: eradicarea agenţilor patogeni de generaţie nouă, recurgându-se la diverse mijloace de luptă (chimice, fizice, biologice) şi elaborarea de strategii de gestionare a situaţiilor de criză în cazul apariţiei unui atac bioterorist.

Aşa cum aţi putut vedea, umanitatea este pusă în faţa unor noi ameninţări, inclusiv atacurile bioteroriste, care, într-un secol al globalizării, ar putea avea consecinţe de neimaginat. Din fericire, acţiunea concertată a statelor lumii civilizate micşorează riscul scăpării de sub control a germenilor patogeni care ar putea fi folosiţi pentru asemenea atacuri.
stiintasitehnica.com

Articole similare :
comments powered by Disqus