Stiri de ultima ora

Vânători-Neamţ. Dr. Veronica Toplicianu, scrisoare deschisă către primarul comunei

Vânători-Neamţ. Dr. Veronica Toplicianu, scrisoare deschisă către primarul comunei
Local
Se impune și la noi SCHIMBAREA! Mergem spre un sfert de veac cu aceiași oameni care au transformat publicul într-o specie de privat dintre cele mai ofensatoare și păguboase. Instituția care ne stă în frunte are o conducere clanică (de clan), și de la primul nivel în jos, bicefală (cu două capete). Nepotismul și cumetreala au atins proporții monstruoase, insuportabile, ce sfidează orice urmă de bun simț.

Prea mulți bani publici s-au dus pe protocol, distracții, chermeze și sponsorizări, unele dintre acestea semănând cu „a turna apă în fântână”. Principiile gospodărești de administrare a bugetului au fost înțelese greu, lucru explicabil, de altminteri.

Multe străzi principale ale localității au devenit în mare măsură pietonale și, paradoxal, deși betonul le face să pară strategice, în fapt, ele sunt la polul opus. Mașinile, și nu numai ele – de care trebuia să se țină neapărat cont – trec cu dificultate una pe lângă alta; depășirile sunt anevoioase și riscante. Natura știm că lucrează ciclic; este posibil ca iernilor golașe să le urmeze unele bogate în zăpadă. În astfel de situații, șanțurile vor fi pline de mașini „eșuate”. Lucrul de mântuială, lehamitea nepriceperea și incompetența sunt la ele acasă.

S-a ținut seama de nevoile vârstnicilor, care au fost obligați să răscolească praful și noroiul până în al 19-lea an al lungii și caraghioasei ”domnii” de care am avut parte. După ce s-a așteptat „o viață de om”, trebuie să spunem că drumurile acestor oameni, limitate în spațiu (rude, cunoștințe, instituții) au fost, în sfârșit, făcute. Este, însă, nevoie să li se ofere infrastructură funcțională și persoanelor active, tinerilor care folosesc autovehiculele în interesul lor și pentru a contribui la bunul mers al societății noastre locale și generale. Multe lucruri s-au făcut pe ban public, trimis în localitate fără nici cea mai mică supraveghere din partea celor îndrituiți, de fapt, obligați la acest lucru prin natura serviciului lor.

Inevitabilele defecțiuni la apă, de pildă, cu care ne-am confruntat adesea și care au mare probabilitate să se repete, vor inunda beciurile oamenilor, constituindu-se în probleme și pentru fundațiile și pereții caselor din adiacență, vecinătate. Pentru remedierea lor ne vom putea „lăuda” cu ceva original: frecvente „debetonări” cu toate neajunsurile pe care le presupun acestea și formarea unor fragmente de pânză freatică artificială – Performanță, nu glumă!

Ar fi fost cazul să se organizeze o echipă tehnică, de teren, în acest sens, însă neamurile (cu ceva excepții), dacă s-ar și pricepe (nefiind cazul), e greu să le pui la treabă când le-ai chemat la huzur. Într-un spirit de glumă amară, poate echipele au fost formate din oameni care s-au adresat extrasenzorialității noastre, adică au fost invizibili, iar atunci nu mai e nimic de spus.

S-au construit în principal două edificii: unul cu o arhitectură monotonă care nu aduce plusuri de estetică edilitară localității unde lucrează sumedenia de rude. Pe de altă parte, trebuie menționat că există, aici, în instituție, și oameni de mare seriozitate, respectabili și eficienți.

A doua construcție a găzduit evenimente frumoase de familie (căsătorii) și întâlniri cu oameni de mare noblețe intelectuală și spirituală (actori, scriitori, preoți, fii iluștri ai locului).

Dar, din păcate, tot aici s-au desfășurat șiruri de momente în care șefa, cu un neostoibil instinct viclean-dictatorial, și-a promovat un ridicol cult al personalității departe de orice urmă de rușine.

Doamna, de asemenea, și-a bătut joc de unii oameni muncitori, serioși, cum ar fi o parte din personalul medical care a înțeles să-și facă datoria slujind cu dăruire în permanență sănătatea oamenilor. Le-a oferit în schimb nedreptate și incorectitudine!

Pe fondul desconsiderației față de munca unor oameni, în context mai trebuie spus că au fost marginalizați, umiliți, batjocoriți autorii clădirii foarte frumoase (străjuită de o cruce omagială și o efigie a lui Eminescu), despre care se spune că este emblematică pentru localitate.

Adresându-ne direct, trebuie spus că pe mulți dintre cei ce v-au slujit, de care v-ați folosit, i-ați aruncat într-o deosebit de urâtă dizgrație. Oamenii sunt „perisabili” pentru dumneavoastră. Ce mai una alta, rațiuni de stat… de stat degeaba (mult și mulți), pe de altă parte. Ați pus pe unii împotriva altora. Ne întrebăm, creștinește?

Ați apărut adesea pe un anumit tip de posturi de televiziune unde ați arătat faptul că v-ați însușit greu, târziu și insuficient gramatica limbii noastre. Prestația nu v-a făcut deloc cinste. Nouă, cu atât mai puțin.

Ar mai fi de adăugat că ați folosit cu iscusință manipularea pe de o parte, șantajul și amenințarea, abuzul și răzbunarea, pe de alta.

Nu sunteți într-o profesie cum ar fi cea de cadru didactic, inginer, mecanic, agricultor, medic sau economist etc., care să se întindă pe toată perioada vieții active a celui în cauză. Dețineți o funcție temporară, care este sănătos pentru comunitate s-o mai ocupe și altcineva.

Atenuând lucrurile, cum altfel decât englezește, și descrețindu-ne puțin frunțile, într-o limbă vegetală care e, de fapt, de lemn (ca să nu ofensăm florile), pe care o stăpâniți bine de data aceasta, putem spune că după ce ați făcut „totul pentru ridicarea României pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”, vă rugăm, doamnă, să ne mai lăsați și în pace! Revenind, nădăjduim că Bunul Dumnezeu o să vă vadă gestul ca fiind unul de smerenie și, poate, și de penitență. Dacă o veți face, noi vă dorim în mod sincer (cum o facem și pentru noi) mulți ani cu sănătate!

PS 1 : Nu uitați că ați ajuns în funcția pe care o ocupați de două decenii cu sprijinul nostru masiv, am zice decisiv, lucru pe care l-ați uitat foarte repede. Și serviciile de suflet pe care vi le-am făcut au avut aceeași soartă.

PS 2: Ceea ce ați citit, oameni buni, este un demers civic și moral, un manifest, în esență, de conștiință dezinteresat, comunitar. Nu doar unul personal. Un grup de reflecție pentru care își asumă semnătura Dr. Veronica TOPLICIANU

Post Scriptum: Ați adunat maldăre de diplome și de titluri. E de mirare că Academia Regală Suedeză de Științe (Royal Swedish) nu vă caută să vă pună președinte. Știu oamenii de acolo că vă este drag de noi, însă instituția, cu siguranță se va gândi să înființeze o nouă serie de Premii Nobel- pentru jertfirea de sine. În mod cert veți fi prima laureată. Ați fost comparată de ”cântători” cu Maica Tereza care știm că e de pe alte meleaguri confesionale. În realitate, sunteți o ”tătucă” (de la tătuc) cu apucături ceva mai estice. Ne e greu să consemnăm blasfemia extremă în care ați fost asemuită cu Maica Domnului, dar de, nu poate republica ce poate cătunul. Ați vorbit de interiorul oamenilor. În suflet, pe lângă frică și supunere, de la caz la caz mai există și demnitate, simț al dreptății și curaj. Lumea este făcută de Dumnezeu diversă, doamnă. Inima dumneavoastră bate într-a noastră. Într-o carte de identitate, după nume și ”pronume”, cum se spune prin unele părți care vă sunt familiare, scrie domiciliul. Dumneavoastră nu ați vrut să vă înnoroiați picioarele, să vă umpleți gura, nasul și casa de praf. Ați preferat de un deceniu și ceva trotuarul de urbe. Orașul în care locuiți e altceva, nu-i așa? Vă mai mulțumim că ne-ați scos din epoca de piatră. Localitatea era ultima din lume și ați adus-o cum am mai spus ”pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”. Ni se mai cere să stăm uniți în jurul secretarului general. Unde ne duce, știe el… nu-I treaba noastră. S-a mai spus că tineretul a fost promovat. E adevarat! Unii dintre ei competenți și serioși vor duce greul, în vreme ce beizadelele vor huzuri. Discernământul critic, presărat fie el și cu ceva accente ironice, nu trebuie confundat cu atac la persoană. Corespondența noastră, dacă o putem numi așa, s-a terminat.
zch.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus