Stiri de ultima ora

Există oare pericolul unei "libanizări" a conflictului din Caucaz din jurul enclavei Nagorno-Karabah?

Există oare pericolul unei libanizări a conflictului din Caucaz din jurul enclavei Nagorno-Karabah?
International
Armenia şi Azerbaidjanul au anunţat sîmbătă 17 octombrie o încetare a focului din motive umanitare. Nici acest armistiţiu nu a fost respectat însă, cum s-a mai întîmplat de cîteva ori de la reizbucnirea conflictului dintre cele două ţări, în urmă cu trei săptămîni. Observatorii spun că Azerbaidjanul, care doreşte să reia sub control enclava armeană Nagorno-Karabah, a reuşit să avanseze pe teren dar fără să cîştige bătălia decisivă. Există însă temerea prelungirii acestui conflict într-o regiune unde se ciocnesc multe interese.

Prin politica sa intervenţionistă, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a modificat natura conflictului din Caucaz legat de enclava Nagorno-Karabach. Aceasta este părerea unui jurnalist libanez, Anthony Samrani, citat de publicaţia franceză Courrier International. Zona Caucazului riscă să devină, prin tensiunile sale, un nou Orient Apropiat, mai spune analistul respectiv în cotidianul libanez L’Orient-Le Jour. Acest punct de vedere libanez este interesant şi important pentru că Libanul a fost devastat la rîndul său de un conflict lung, un conflict avînd şi o dimensiune religioasă, în care s-au amestecat puteri regionale şi altele străine aflate la mare distanţă. Există deci riscul ca acest scenariu să se repete în Caucaz pe fondul unei rivalităţi istorice dintre două imperii, cel rus şi cel otoman. Alte două ingrediente ar putea deveni explozive: spiritul revanşard şi turnura religioasă a conflictului, dat fiind că armenii sunt creştini iar azerbaidjanezii sunt musulmani şiiţi. În Franţa, editorialistul Franz-Olivier Giesbert nu ezită de altfel, în revista Le Point, să le reproşeze occidentalilor că nu se mobilizează serios în ajutorul armenilor creştini. În mod lamentabil, arată el, occidentalii i-au abandonat în ultimele decenii pe creştinii din Orient. Aceiaşi occidentali, mai scrie editorialistul de la Le Point, n-au ezitat să declare război creştinilor sîrbi ca să-i apare pe musulmanii din Kosovo, au cerut deseori Chinei să nu-i persecute musulmanii uiguri şi s-au mobilizat în favoarea comunităţii musulmane Rohingya persecutată în Birmania. În favoarea armenilor, însă, gesturile sunt modeste, mai citim în le Point, noroc că îi apără Putin căruia ar trebui poate să-i spunem merci. Deşi, mai precizează Franz-Olivier Giesbert, războiul declanşat în jurul regiunii Nagorno Karabach este unul dintre doi „despoţi”, Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdogan. Natura conflictului din Cuacaz mai riscă să fie modificată şi de prezenţa unor mercenari plătiţi de Turcia şi recrutaţi în Siria. Cotidianul Libération a publicat săptămîna trecută detalii despre cum sunt recrutaţi aceşti mercenari şi trimişi cu contracte de cîteva luni în Azerbaidjan. Libération evocă un astfel de caz de mercenar plătit cu 860 de euro pe lună, şi care a semnat un contract de trei luni. Probabil că alţi mercenari, în funcţie de „faptele lor de arme” din trecut au o cotă mai mare. Iar candidaţii nu lipsesc, în momentul în care Turcia a lansat oferta s-au anunţat mii de voluntari, mai arată Libération. Unii dintre aceşti mercenari provin din rîndurile unor miliţii integriste pro-Erdogan care ar putea fi tentate să exporte „războiul sfînt” în Caucaz, ameninţare luată în serios la Moscova şi în cancelariile occidentale. În ce priveşte recrutarea mercenarilor, Turcia are deja o îndelungată experienţă. În Libia, de exemplu, Turcia a trimis între 3000 şi 5000 de mercenari sirieni ca să oprească ofensiva generalulu Haftar spre Tripoli. Revin însă la articolul lui Franz-Olivier Giesbert din Le Point întrucît este poate cel mai vehement pe care l-am citit în presa franceză în raport cu preşedintele turc. Citez: „Din punctul de vedere al lui Erdogan, armenii, ca şi kurzii, nu au decît un singur drept, acela de a dispărea de pe suprafaţa unui pămînt unde trăiau înainte de cuceritea sa de către turci. Renaşterea Imperiului Otoman se face cu acest preţ, iar preşedintele turc, pentru a-şi duce la bun sfîrşit proiectul, nu ezită să propage pesta jihadistă lansîndu-i pe teren pe mercenarii psihopaţi al fostului stat islamic, fostul său aliat natural”.    
www.rfi.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus