Stiri de ultima ora

30 de ani de sistem bancar în România. Traian Pometcu: Să ştiţi că românii au mare încredere în bancnotele emise de BNR, mai ales după 2005, când a venit leul greu

30 de ani de sistem bancar în România. Traian Pometcu: Să ştiţi că românii au mare încredere în bancnotele emise de BNR, mai ales după 2005, când a venit leul greu
Economic
30 de ani de sistem bancar în România. Traian Pometcu: Să ştiţi că românii au mare încredere în bancnotele emise de BNR, mai ales după 2005, când a venit leul greu

11.06.2021, 00:06

♦ Aproape 30 de ani, Traian Pometcu, 66 de ani, a fost responsabil cu protecţia valorilor Băncii Naţionale, începând de la emisiunile monetare – circulaţia bancnotelor, protecţia împotriva falsurilor şi contrafacerilor, protecţia Tezaurului Băncii Naţionale (nici nu ştiţi câte filtre care nu se văd sunt în jurul sediului central al BNR), protecţia informaţiilor şi, nu în ultimul rând, protecţia resursei umane ♦ Putem vorbi despre asigurarea serviciului de continuitate a BNR în cazuri extreme, cum a fost această pandemie, când sistemul naţional de plăţi trebuia protejat, asigurarea de lichiditate băncilor comerciale ca să facă faţă alimentării bancomatelor şi retragerilor de cash, protecţia sanitară a angajaţilor şi a conducerii ♦ El menţionează cu mândrie că BNR nu s-a confruntat în 30 de ani cu niciun incident major care să-i perturbe activitatea ♦  În 1990, la solicitarea lui Mugur Isărescu, noul guvernator, Traian Pometcu, a venit la BNR de la misiunea economică a României de la New York ♦ „L-am cunoscut pe guvernator înainte“, spune el. Întâi a fost trimis la noul departament de Supraveghere Bancară, iar apoi, după un an, Mugur Isărescu l-a desemnat să se ocupe de circulaţia monetară - bancnotele erau vechi, nu aveau elemente de siguranţă, iar copiatoarele tocmai îşi făceau simţită prezenţa în România. Pe lângă acest lucru a fost şi inflaţia, care a determinat Banca Naţională să printeze non-stop, pentru a asigura necesarul de numerar pe care îl cereau băncile comerciale, clienţii şi economia ♦ În anii ’90 România era o ţară a cash-ului ♦ „Primii ani au fost foarte grei, pentru că trebuia să schimbăm toate emisiunile monetare, dar din 1995, de când au început să intre în circulaţie noile bancnote, cu elemente de siguranţă mai ridicate, lucrurile au început să se schimbe“, spune el ♦ În 1997 conducerea BNR a început să se gândească la posibilitatea schimbării bancnotelor din hârtia clasică (bineînţeles, este o hârtie specială) în bancnote de plastic, denumite bancnote de polimer. La vremea respectivă numai Australia avea aşa ceva. Aceste bancnote erau mai scumpe ca şi cost de producţie, dar rezistau mult mai mult în circulaţie, aproape 10 ani, menţionează el. În 1999 noua conducere a BNR a luat decizia, de test, să emită o bancnotă aniversară din plastic, de 2.000 de lei, ca să marcheze trecerea în noul mileniu şi eclipsa. În urma rezultatelor, s-a luate decizia ca noile bancnote să fie din plastic, iar totul a culminat cu introducerea leului greu, o operaţiune logistică extrem de importantă, care a implicat un efort mare, după cum spune Traian Pometcu, unul dintre responsabilii acestei operaţiuni ♦ România nu prea s-a confruntat cu falsuri ale bancnotelor, cazurile fiind extrem de izolate şi depistate rapid. Şi acest motiv, că bancnotele emise de BNR, de fapt ale României, sunt destul de sigure, cu o probabilitate scăzută de falsificare, îi face pe români să aibă încredere extrem de ridicată în bancnotele lor,  să le primească şi să le utilizeze fără frică, fără să stea cu emoţia că ar putea fi false ♦  Traian Pometcu spune că BNR este pregătită din punct de vedere logistic, în orice moment, să adopte euro. Dar este o decizie politică ♦ În seria de articole - 30 de ani de sistem bancar în România, Traian Pometcu vorbeşte despre  circulaţia monetară, despre bancnote, despre leul greu şi, nu în ultimul rând, despre „zero“ incidente.(Cristian Hostiuc)

Ca absolvent al Facultăţii de Relaţii Economice Inter­na­ţio­nale din cadrul A.S.E Bucureşti (promoţia 1980)  am activat  anterior 10 ani în sistemul comerţului exterior, pentru ca în decembrie 1990 să ajung să urc treptele clădirii vechi a Băncii Naţionale.

Cunoşteam această venerabilă instituţie din cuvintele bunicului meu (care în 1970 a ieşit la pensie după ani buni lucraţi în Tezaurul central) şi mai ştiam că, deşi  fusese înfiinţată în 1880, abia după mai mult de 40 ani îşi recăpătase, în 1990, atributele reale ale unei bănci centrale de emisiune! Deşi mi se spusese, nu o dată, în anii copilăriei, ce va să însemne ,,Banca băncilor“, nu am crezut (şi sincer, nici nu mă vedeam bancher central!), dar mândria şi respectul care răzbătea constant din cuvintele lui mi-au dat imboldul de a urca treptele Bătrânei Doamne! 

Cât am lucrat anterior în cadrul Agenţiei Economice de la New York am sprijinit, cu date şi informaţii economice de interes, activitatea Institutului de Economie Mondială din Bucureşti şi am avut deci şi oportunitea să-l cunosc pe noul guvernator Mugur Isărescu. 

La prima întâlnire la BNR (ştiind că terminasem aceeaşi facultate – Comerţ Exterior) m-a întrebat, mai în glumă mai în serios, dacă vreau să lucrez în Direcţia Relaţii Internaţionale, sau la Protocol. Eu i-am răspuns, îmi aduc bine aminte, cât puteam de serios şi sincer că „îmi doresc să fiu util acestei instituţii, dle. guvernator şi dacă se poate, într-un domeniu nou!“. şi aşa am fost repartizat în proaspăta Direcţie de Supraveghere!

Eram câţiva economişti doar - dar mai toţi tineri şi dornici să facem treabă bună - să fim, cum îmi şi doream eu, utili, cu întreaga noastră expertiză şi abnegaţie! Îmi aduc aminte de tânărul director Cristian Bichi şi de Ileana Băloiu (care îmi devenise din nou colegă, după ce fusesem şi colegi de grupă în facultate).

Dar activitatea mea în Direcţia Supraveghere Bancară nu a fost de lungă durată, pentru că am fost solicitat de dl. guvernator să îmi aduc contribuţia la soluţionarea unei urgenţe în Direcţia Tezaur şi casierie (acolo unde bunicul meu lucrase peste 20 ani!).

Bine, se putea pune întrebarea ce să caute un economist specializat în Relaţii Internaţionale la Tezaur?! Răspunsul îl avea guvernatorul: Să refacem contactele Băncii Naţionale şi Imprimeriei sale în lumea mică (fără ghilimele), extrem de restricţionată, a imprimării speciale!

Sintagma  imprimare specială are în vedere atât bancnotele, cât şi orice alte hârtii de valoare.

Protecţia noilor emisiuni monetare, prin introducerea de elemente de siguranţă de nivel mondial, a demarat odată cu noua serie de bancnote, iniţiată în 1990, ultima emisiune anterioară datând - din punct de vedere al concepţiei grafice şi de siguranţă - din anul 1966! Dacă am fi rămas la nivelul de protecţie al vechii bancnote de 100 de lei  (probabil că cei  trecuţi de prima tinereţe îşi mai amintesc cum arătau ele în circulaţie) în condiţiile exploziei mijloacelor de contrafacere, în special a copiatoarelor color, intrate masiv în România după acea dată, situaţia contrafacerilor ar fi putut deveni extrem de preocupantă atât pentru public, cât şi pentru autorităţile statului.

De mai bine de 20 ani, la Imprimeria BNR nu se mai lucrase la designul bancnotelor în circulaţie şi chiar sistarea imprimării de noi bilete de bancă a fost dispusă de la Cabinetul 2 din clădirea CC al PCR!  Pentru cei mai tineri, le stă la dispoziţie o bancnotă veche de 100 lei din colecţia mea, pe care doar un plastic o ţine să nu se destrame!!! Concepţia sa grafică data din1952! Şi nu atât concepţia graficii era total depăşită, cât nivelul de protecţie împotriva falsifiicării.

La momentul 1990, Imprimeria BNR pierduse contactul cu lumea imprimă­rii speciale, care includea, atunci ca şi acum,  pe lângă imprimeriile speciale (în marea lor majoritate deţinute sau având ca şi clienţi exclusiv băncile centrale şi autorităţile de emisiune), producătorii de hârtie şi suport de imprimare specială, producătorii de cerneluri şi alte produse speciale (security items) şi, mai nou, producătorii de echipamente de procesare specială a numerarului. Toţi aceştia, la un loc, atunci ca şi acum, nu treceau de numărul degetelor de la mâini (în unele situaţii, cum ar fi cernelurile, chiar de la o singură mână!

După 1990, la un nou început de drum al său ca bancă de emisiune, Banca Naţională a decis înfiinţarea unui serviciu nou în cadrul Direcţiei Tezaur şi Casierie: Serviciul Siguranţa Valorilor. Numele a fost inspirat chiar de obiectivul prioritar al realizării noilor emisiuni monetare: introducerea de elemente de siguranţă moderne, în special*) la imprimarea noilor bancnote. Acestui nou serviciu i-a revenit sarcina prospectării pieţei imprimării speciale - o piaţă extrem de restrictivă şi specializată, care acoperea imprimarea bancnotelor pentru băncile centrale de emisiune.

*)  Elemente de siguranţă împotriva contrafacerii au şi monedele metalice, dar este evident că nivelul de specificitate şi tehnologie în cazul unei bancnote este superior.

Spre deosebire de cazurile de contrafacere a bancnotelor din perioada ultimilor 50 de ani - în majoritatea lor realizate în ţară şi cu mijloace mai mult sau mai puţin artizanale -, după anul 1990 am asistat, şi în România, la o perfecţionare accelerată a tehnicilor şi metodelor de contrafacere.

O posibilă explicaţie, dar nu singura, ar fi aceea că imediat după 1990, prin deschidrea spontană către lume a graniţelor României, tehnicile moderne în domeniul copiatoarelor color, al computerelor personale şi al metodelor de imprimare litografică au devenit liber accesibile şi la noi. Totala liberalizare a accesului în ţară, pe lângă aspectele pozitive dorite şi aşteptate de noi toţi a reprezentat, în acelaşi timp, şi o deschidere largă a României către lumea interlopă, crima organizată şi fenomenul infracţional internaţionalizat.

Banca  Naţională a României, prin noul său serviciu Siguranţa Valorilor, a ini­ţiat şi beneficiat totodată de o strânsă cola­borare cu autorităţile române în domeniu, în special cu Brigada de com­batere a crimei organizate din cadrul Po­liţiei Române, în combaterea eficientă a fenomenului contrafacerilor de mo­nedă.
www.zf.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus