Stiri de ultima ora

Solomon Marcus: Pentru mine jumătate din viaţa Facultăţii de Matematică a fost viaţa mea

Solomon Marcus: Pentru mine jumătate din viaţa Facultăţii de Matematică a fost viaţa mea
Cultura
"Pentru mine jumătate aproape din viaţa acestei facultăţi a fost şi viaţa mea. Eu am trecut pragul acestei facultăţi, la anul se fac 70 de ani. Timp de 70 de ani aceasta a fost a doua mea casă. Facultatea a evoluat în diverse feluri, de multe ori neaşteptat", a spus matematicianul.

El consideră că a avut şansa să trăiască cea mai importantă perioadă din viaţa acestei facultăţi, aceea care a urmat celei de-a doua conflagraţii mondiale.

"Consider că am avut şansa să trăiesc perioada cea mai importantă din viaţa acestei facultăţi, perioada imediat următoare celui de-a Doilea Război Mondial. Acela a fost momentul cel mai de fierbinte, de mare impact din toată istoria facultăţii", a subliniat academicianul.

În opinia sa, nu se poate vorbi despre cel mai bun matematician din acea perioadă, întrucât aceştia sunt "necomparabili".

"Nu se poate vorbi de cel mai bun în acest domeniu, nu se poate spune cel mai . Sunt mai multe personalităţi care m-au marcat, care au intrat în biografia mea personală. Nu este niciunul cel mai, sunt necomparabili: Stoilow, Barbilian, Onicescu, Vrânceanu, Miron Nicolescu, Grigore Moisil", a spus Solomon Marcus.

La rândul său, directorul Departamentului de Matematică, Liviu Ornea, consideră că aniversarea, la care şi-au anunţat prezenţa peste 150 de profesori şi alumni care acum lucrează în instituţii de cercetare şi universităţi din România, SUA, America Latină, dar şi Europa, Singapore, Noua Zeelandă, este cea mai importantă.

"Este o aniversare importantă, 150 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de ştiinţe, care la început cuprindea pe lângă matematică şi fizică şi chimie, apoi ele s-au separat. Acum este doar Facultatea de Matematică şi Informatică. Sunt aici numai matematicieni. Este o conferinţă specială a matematicienilor. Numai alumni ai acestei facultăţi care predau acum atât în România, cât şi în universităţi din SUA, America Latină, dar şi Europa, Singapore, Noua Zeelandă. Conferinţa are un foarte bun nivel ştiinţific", a spus Ornea.

Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti marchează printr-o conferinţă aniversară 150 de ani de la înfiinţare, evenimentul fiind organizat în perioada 29 august - 1 septembrie.

Conferinţa aniversară este organizată în următoarele secţiuni: Algebră şi teoria numerelor, Analiză matematică, Geometrie şi Topologie, Informatică, Mecanică, ecuaţii diferenţiale şi metode numerice, Probabilităţi şi Statistică.

În 1864, când a luat naştere Universitatea din Bucureşti, una dintre cele trei facultăţi ale sale era Facultatea de Ştiinţe, înfiinţată prin Decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza nr. 967/8 octombrie 1863, facultate care s-a scindat în 1866 într-o secţie de Ştiinţe fizico-matematice şi alta de Ştiinţe fizico-naturale.

În 1948, Facultatea de Matematică şi Fizică s-a desprins ca o facultate de sine stătătoare iar în 1961 s-a separat în două facultăţi: Facultatea de Matematică-Mecanică şi Facultatea de Fizică.

Începând cu 1974, facultatea se va numi Facultatea de Matematică, până în 2001, când a căpătat denumirea de astăzi - Facultatea de Matematică şi Informatică.

Un prim-moment important în istoria facultăţii l-a reprezentat venirea ca profesori a primilor doctori în matematici de la Paris: Spiru Haret, David Emmanuel, Constantin Gogu şi Nicolae Coculescu. Spiru Haret a fost nu numai un eminent profesor de mecanică raţională, dar şi - probabil - cel mai luminat ministru al educaţiei din ţara noastră, fiind considerat adevăratul înnoitor al învăţământului românesc, prin reforma sa din anul 1898. David Emmanuel a fost considerat de matematicieni de frunte precum Ţiţeica, Lalescu, Stoilow etc. ca profesorul lor.

Următoarea etapă a evoluţiei matematicii în Bucureşti, care poate fi considerată etapa consacrării, este aceea a marilor creatori care, după ce au trecut teze de doctorat, adesea strălucite, la Paris, s-au întors în ţară pentru a realiza o operă ştiinţifică şi academică monumentală. Astfel, pot fi menţionaţi Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu şi Traian Lalescu, figuri proeminente ale facultăţii în primele patru decenii ale secolului XX.

Le-au urmat Victor Vâlcovici şi Octav Onicescu. Un moment deosebit de important l-a constituit, în jurul anului 1940, venirea unor profesori de vază care anterior funcţionaseră la Universitatea din Cernăuţi (Simion Stoilow, Gheorghe Vrânceanu, Miron Nicolescu), la Universitatea din Iaşi (Grigore C. Moisil) sau la Universitatea din Cluj (Caius Iacob), ceea ce a marcat, în anii imediat următori, o cotitură în modernizarea învăţământului matematic superior.

Efortului de modernizare depus de cei menţionaţi i s-au asociat şi profesori ca Alexandru Ghika, Dan Barbilian, Gheorghe Mihoc, Nicolae Teodorescu, Alexandru Froda, Călin Popoviciu, Ştefan Gheorghiţă.
www.agerpres.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus