Stiri de ultima ora

Radu Jude, „Ieşirea trenurilor din gară”

Radu Jude, „Ieşirea trenurilor din gară”
Cultura
La Festivalul Internaţional al Filmului de la Berlin a avut loc premiera mondială a filmului lui Radu Jude, „Ieşirea trenurilor din gară”

La Festivalul Internaţional al Filmului de la Berlin a avut loc miercuri seara, premiera mondială a filmului lui Radu Jude, „Ieşirea trenurilor din gară”. Filmul, realizat împreună cu istoricul Adrian Cioflâncă, tematizează pogromul din 1941, din Iaşi. În timpul acestui pogrom au pierit peste 13.000 de evrei. Filmul lui Radu Jude durează 3 ore şi a rulat în cadrul secţiunii Forum. Berlinala se încheie duminică. Sîmbătă se vor anunţa premiile.

Berlinala se apropie de sfîrşit. Se fac deja pronosticuri care dintre cele 340 de filme din cadrul Festivalului vor obţine un premiu. Desigur, doar cele din competiţie au şansa de a fi distinse cu Ursul de Aur, respectiv cu Urşi de Argint. Filmele din celelalte secţiuni ar putea să primească unul dintre numeroasele premii secundare. Despre noua ecranizare a celebrului roman al lui Alfred Döblin, „Berlin Alexanderplatz” (tradus şi în limba română) părerile sînt împărţite. În romanul său, din 1929, Döblin a oferit cititorilor un portret social al capitalei germane în stilul expresionismului tîrziu, apelînd la tehnica montajului şi citării limbajului argotic, inventînd personajul emblematic Franz Biberkopf. Acesta a promis după ieşirea din detenţie că va deveni „un om bun”. Într-o ecranizare a romanului din 1931, regizorul Piel Jutzi, îl prezintă pe Franz Biberkopf (interpretat de celebrul actor din perioada Republicii de la Weimar, Heinrich George) în conformitate cu modelul propus de Döblin. Romanul lui Döblin a fost considerat de către nazişti drept o creaţie decadentă şi anti-germană, care a fost arsă în public (la 10 mai 1933) şi retrasă din biblioteci. Regretatul Rainer Werner Fassbinder a realizat, în 1980, un serial în 13 episoade, bazat pe acelaşi roman. Serialul restaurat a rulat în 2007 în cadrul Berlinalei. Iată că regizorul german Burhan Qurbani, originar din Afganistan, a propus acum o ecranizare actualizată a romanului. Delincventul Franz Biberkopf din roman este în adaptarea regizorului un refugiat din Guineea-Bissau (jucat de Welket Bungué) care ajunge la Berlin. Încearcă să se integreze, modificîndu-şi numele de Francis în Franz. Nu reuşeşte. Reuşeşte, în schimb, să se integreze în lumea paralelă a infracţionalităţii, a promiscuităţii şi a comerţului ilegal cu droguri. În pofida dorinţei de a deveni „un om bun”, soarta acestui Franz Biberkopf contemporan este identică cu cea a personajului creat de Döblin. Devine o victimă a împrejurărilor şi va ajunge după gratii. În cadrul competiţiei a rulat şi filmul controversat al lui Ilia Krîjanovski şi Ecaterinei Oertel, „DAU. Nataşa”. Filmul se bazează pe un proiect experimental, iniţiat de către Krîjanovski în Ucraina, unde a reconstruit un soi de oraş stalinist, populat cu persoane care erau obligate să trăiască, în mod real, în condiţiile unui sistem totalitar. Filmul este un fragment din acest proiect şi reproduce în două părţi, două întîmplări. Acţiunea se petrece în cantina unui institut (DAU), freventată de oameni de ştiinţă şi colegul lor francez în vizită. Una dintre chelneriţe, Nataşa, are o relaţie intimă cu francezul. Pentru a o convinge să devină informatoare, poliţia secretă o supune unor proceduri inumane, care nu pot fi reproduse în această cronică. Problematice în acest film sînt tocmai detaliile naturaliste din timpul procesului de recrutare, cît şi relaţia sexuală a Nataşei cu francezul care a intrat în vizorul securităţii sovietice. Pentru transpunerea unor orori, în imagini cinematografice adecvate, regizorul român Radu Jude a găsit o formulă mai nimerită. În filmul său, „Ieşirea trenurilor din gară”, realizat împreună cu Adrian Cioflâncă, care a rulat în cadrul secţiunii Forum, Jude a mizat pe efectul unui soi de katharsis, prin confruntarea directă a spectatorului cu fotografii în spatele cărora se ascund ororile inimaginabile, petrecute în timpul pogromului anti-evreiesc din iunie 1941, la Iaşi. În prima parte a filmului său radical, care durează trei ore, se proiectează în ordine alfabetică peste 600 de fotografii ale unor victime nominale ale pogromului. Aproape fiecare fotografie este însoţită cu un scurt citat dintr-o declaraţie sau mărturie. De obicei limbajul declaraţiilor este aparent neutru şi reflectă o anumită situaţie sau întîmplare. Toate la un loc oferă o imagine a exploziei rasismului care a produs peste 13.000 de victime. Iată un fragment dintr-o asemenea declaraţie, culeasă după pogrom, în care vocea din off reproduce discuţia unor călători dintr-un tramvai din Iaşi în care aceştia se laudă cîţi evrei au omorît: Filmul lui Jude (realizat într-un mod asemănător ca şi în „Ţară moartă”, din 2017, bazat pe alăturarea şi comentarea unor fotografii) este o încercare realistă de a reconstitui o barbarie pe care foarte mulţi o neagă sau o bagatelizează. Acest ultim aspect s-a manifestat şi într-o intervenţie a unui spectator român care la discuţia ce a urmat după proiecţie a spus că filmul ar fi o încercare de „culpabilizare a armatei române”. Acest spectator nu este un caz atipic. Echivalenţe negaţioniste se regăsesc mai ales în spaţiul virtual care a devenit o cutie de rezonanţă a celor care neagă Holocaustul din timpul dictaturii fasciste a lui Ion Antonescu. Pentru această categorie dovezile barbariei nu sînt nimic altceva decît încercări de denigrare a României. Pentru aceştia nu contează nici măcar fotografiile din partea a doua a filmului pe care se pot vedea mormane de cadavre din trenurile morţii, oameni ucişi pe străzile din Iaşi sau coloanele evreilor duşi la chestura poliţiei, unde mulţi au fost împuşcaţi, bătuţi şi schingiuiţi.
www.rfi.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus