Stiri de ultima ora

PREMII NOBEL/Despre distincțiile acordate la categoria Fizică

PREMII NOBEL/Despre distincțiile acordate la categoria Fizică
Cultura
La 27 noiembrie 1895, savantul și industriașul suedez Alfred Nobel și-a semnat testamentul, document prin care a decis ca o mare parte din averea sa să fie administrată în cadrul unui fond special din care să fie retrași bani în fiecare an pentru a recompensa cele mai importante descoperiri din domeniile științei dar și cele mai importante opere literare și acțiuni ale oamenilor de stat, sub forma premiilor Nobel.

Foto: (c) nobelprize.org

Așa cum apare stipulat în testament, o parte din banii depuși în acest fond sunt rezervați "persoanei care a realizat cea mai importantă descoperire sau invenție în domeniul Fizicii" — primul premiu desemnat în testamentul lui Alfred Nobel.

Din 1901 și până în prezent au fost atribuite 107 premii Nobel pentru Fizică. În anii 1916, 1931, 1934, 1940, 1941 și 1942 acest premiu nu a fost decernat, conform statutului Fundației Nobel în care se precizează că premiul nu se atribuie dacă niciuna dintre descoperirile nominalizate într-un an nu corespunde criteriilor de importanță precizate de Alfred Nobel în testamentul său.

De-a lungul timpului, 47 de premii Nobel pentru Fizică au fost câștigate de câte un singur laureat, în timp ce 31 de premii au fost împărțite de câte doi laureați și respectiv 29 de premii au recompensat activitatea a câte trei laureați.

Conform statutului Fundației Nobel, "un premiu poate fi împărțit în mod egal între două lucrări considerate a merita această recompensă. Dacă o lucrare care este premiată este rezultatul activității a două sau trei persoane, acestea vor primi premiul împreună. În niciun caz un premiu (Nobel) nu va fi împărțit la mai mult de trei persoane".

Premiul Nobel în Fizică a fost acordat unui număr total de 196 de laureați, în perioada 1901 — 2013, cu mențiunea că fizicianul american John Bardeen l-a câștigat de două ori — o dată în 1956, alături de William Shockley și Walter Brattain, pentru inventarea tranzistorului, și apoi din nou în 1972, alături de Leon N Cooper și John Robert Schrieffer, pentru teoria fundamentală a superconductivității convenționale, cunoscută și drept teoria BCS.

Cel mai tânăr laureat al Nobelului pentru Fizică este australianul Lawrence Bragg, care la doar 25 de ani, în 1915, a împărțit acest premiu cu tatăl său, Sir William Henry Bragg, pentru "analiza structurii cristalelor cu ajutorul razelor X", conform motivației care însoțește premiul. De asemenea, Lawrence Bragg este și cel mai tânăr laureat al premiului Nobel, indiferent de categorie.

Cel mai în vârstă laureat al unui Nobel pentru Fizică este Raymond Davis Jr., care a intrat în posesia premiului în 2002 la vârsta de 88 de ani, alături de Masatoshi Koshiba, pentru contribuțiile de pionierat în astrofizică, în special pentru detecția neutrinilor cosmici.

Dintre marile personalități ale fizicii care nu au primit acest premiu îi reamintim pe Thomas Edison, Nikola Tesla și Jules-Henri Poincaré.

Thomas Edison (1847 — 1931) este celebru pentru numeroasele sale invenții (1903 brevete) printre care becul cu filament, telefonia, sistemul de transmisie multiplă a telegramelor, înregistrarea mecanică a sunetului (fonograful) și activitatea de pionierat din domeniul cinematografiei, fiind inventatorul kinetoscopului.

În ceea ce-l privește, Nikola Tesla (1856 — 1943) este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari oameni de știință ai sfârșitului de secol XIX și ai începutului de secol XX. Invențiile și activitatea sa de cercetare stau la baza cunoștințelor despre curentul alternativ, puterea electrică, sistemele de curent alternativ, incluzând sistemele polifazice, sistemele de distribuție a puterii și motorul pe curent alternativ, care au determinat cea de-a doua Revoluție Industrială.

Cel de-al treilea mare neîndreptățit, în ordine cronologică, este Jules-Henri Poincaré (1854 — 1912), unul dintre cei mai mari matematicieni și fizicieni francezi, cu contribuții importante în domeniile astronomiei, geodeziei, mecanicii cuantice, teoria potențialelor dar și în filosofie. El este autorul renumitei "Conjecturi a lui Poincaré", o teoremă ce a putut fi demonstrată abia un secol mai târziu de către matematicianul rus Grigori Perelman.
www.agerpres.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus