Stiri de ultima ora

PORTRET Păcatele patriarhului Iustin Moisescu. Epoca marilor demolări: de ce nu a salvat Mănăstirea Văcăreşti

PORTRET Păcatele patriarhului Iustin Moisescu. Epoca marilor demolări: de ce nu a salvat Mănăstirea Văcăreşti
Cultura
Hirotonit pentru a fi pus direct în cele mai înalte scaune arhiereşti, patriarhul Iustin Moisescu este acuzat că s-a lăsat ispitit de comunism. I se reproşează aservirea faţă de regimul Ceauşescu, faptul că a acceptat să fie deputat în Marea Adunare Naţională, că a făcut jocul propagandistic al comuniştilor şi că a colaborat cu Securitatea. În patriarhatul său, atârnă greu ruinele unor biserici-monument, dărâmate în anii ’80.

„Era un om frământat. Şi unul care a ţinut la onoarea lui“, l-a descris preotul Dumitru Stăniloae pe patriarhul Iustin Moisescu, în ianuarie 1987, într-o evocare a scriitorului Dan Ciachir pentru evz.ro. „Într-o zi, în 1968, Iustin, care era mitropolitul Moldovei atunci, mi-a spus la plecarea înspre oraş (n.r. – Iaşi): «Stăniloae, vino, te rog, cu mine în maşină». Ştii ce mi-a spus în maşină? «Stăniloae, noi nu ne facem datoria. Eu am impresia că înşelăm oamenii.» Atunci i-am povestit despre un cardinal francez care a lăsat totul şi s-a dus într-o leprozerie din Africa pentru a-i îngriji pe bolnavii de acolo. «Ăla este un om, nu noi», mi-a mai zis“, îşi amintea povestea Ciachir.

Pilda unor gesturi patriarhale

Evocările martorilor şi relatările istoricilor aduc unele clarificări în ce priveşte înţelegerea şi perspectiva patriarhului asupra condiţiilor politice din România acelor ani. De exemplu, Dan Ciachir mărturisea că, după Revoluţie, un stareţ moldovean i-ar fi spus un sfat primit de la Iustin Moisescu: „Voi, faţă de ăştia (n.r. – comunişti), aşa trebuie să vă purtaţi: lauda şi blidul de linte. Lăudaţi-i, că le place, şi daţi-le să mănânce şi să bea“. Aşa a făcut patriarhul, conform memoriilor lui Ciachir, atunci când un înalt demnitar a venit să pună o vorbă bună pentru o rudă de-ale sale, care dorea un post vacant de episcop. Iustin Moisescu avea însă altă părere: „Da, domnule ministru – i-a spus patriarhul – e călugăr bun X, are studii, are chiar şi doctorat; întruneşte toate calităţile virtuale ale unui episcop. Dar – şi aici un rictus sau chiar o strâmbătură – dumneavoastră v-aţi uitat bine la el? E urât, săracu’! Cum să-l pui să vorbească credincioşilor?! Întristează poporul... Dar mai luaţi, excelenţă, coniac!“.

Altă dată, când preşedintele elen Konstantinos Karamanlis i-a propus lui Ceauşescu să trimită o sută de călugări la Athos, s-a petrecut următoarea situaţie: patriarhul, îngrozit de ofertă, căci în ţară nu existau atunci decât vreo şapte sute de călugări – şi aşa prea mulţi pentru gustul regimului, „a început să tremure şi, ca din greşeală, a răsturnat ceaşca de cafea în poala şefului statului“, conform lui Ciahir. „După această întâmplare n-a mai pomenit nimeni de trimiterea monahilor români în Grecia. Episodul este întru totul autentic. Ceea ce este interesant este că şi lui Zaharia Stancu i se atribuie o cafea vărsată pe pantalonii lui Ceauşescu într-o împrejurare asemănătoare“, continua scriitorul.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus