Stiri de ultima ora

Marinela Ţepuş, director Teatrul Nottara: Fest(in) pe Bulevard - un festival de criză destinat crizei (interviu)

Marinela Ţepuş, director Teatrul Nottara:  Fest(in) pe Bulevard  - un festival de criză destinat crizei (interviu)
Cultura
Prima ediţie a Festivalului Internaţional de teatru "Fest(in) pe Bulevard" se va desfăşura la Teatrul Nottara din Capitală, în perioada 12 - 19 octombrie.

Marinela Ţepuş spune că manifestarea se va deschide cu un eveniment numit "Teatru pe pâine". "În cadrul acestui eveniment stradal, care este totuşi cultural, în primul rând, se vor oferi fluturaşi cu programul festivalului şi pâine, baclavale, covrigi şi ... un pahar cu vin", adaugă directoarea Teatrului Nottara.

Marinela Ţepuş: A fost o idee pornită acum un an şi jumătate de la o trupă mică din Grenoble, care a trecut pe la Festivalul Shakespeare şi care ar fi dorit să joace acelaşi spectacol şi la noi. Având problemele financiare binecunoscute, nu a fost chip să aranjăm şi într-un timp atât de scurt venirea lor la noi, dar m-am întâlnit cu regizorul şi cu asistenta regizorului aici pentru un proiect de lungă durată, european, la care ei se gândiseră şi în care era vorba de coproducţii cu artişti - actori, regizori, scenografi - din diferite ţări ale Europei, care să facă spectacole despre criză, despre criza socială, politică, economică, ce tocmai ne invadase atât de puternic. Asta a fost ideea iniţială. Fiecare ţară ar fi urmat să facă un spectacol pe un text comandat, autohton, şi care să vorbească despre criza din acea ţară.

Aceste spectacole ar fi itinerat după aceea toate cele 5-7 ţări care s-ar fi adunat. Asta a fost ideea lor. Le-am spus că în România se pot face festivaluri mai uşor decât asemenea turnee şi ar fi mai bine să le primim aici fiindcă se primesc finanţări mai uşor pentru festivaluri. Din păcate, bugetul la noi a venit foarte târziu anul acesta, de abia în mai, şi atunci am fost nevoiţi să facem totul pe repede înainte. Nu aveam cum să le spun teatrelor participante să-şi facă un spectacol, să-şi comande un text, pentru că nu ştiam nici în ianuarie, februarie sau martie dacă festivalul se va derula şi a rămas ca fiecare ţară, cu care am convenit acest parteneriat, să aducă un spectacol despre criză, despre orice fel de criză, adică nu neapărat economică, socială sau politică, ci de identitate sexuală, conjugală, cele mai diferite forme de criză şi aşa a ajuns un festival al crizelor de tot felul. Singura ţară care într-adevăr a comandat un text suntem noi. Am comandat Liei Bugnar - "Matrimoniale", pe care îl şi facem şi noi ne-am achitat în totalitate.

Marinela Ţepuş: Ţările au fost după bunăvoinţă, sunt toate ţări cu care noi am mai colaborat. În afară de micul teatru din Grenoble, care tocmai şi-a schimbat denumirea şi toată lumea va afla noul nume atunci când aceştia vor ajunge, care ne-a propus acest subiect, celelalte erau ţări care au jucat la noi, e vorba de Pygmalion Theater - Viena (Austria), Teatrul Dramatic din Vraţa (Bulgaria), Teatrul Naţional "Sterija - din Vârşet (Serbia) - care n-a jucat până acum în Bucureşti.

Sunt spectacole pe care le-am văzut, spre exemplu, pe cel din Vraţa şi pe cel din Serbia le-am văzut în cadrul Festivalului Teatrelor de Studio de la Piteşti, mi-au plăcut, vorbesc despre criză, unul despre criza de identitate - cel din Serbia -, un text extraordinar de poetic şi de frumos, jucat cu mult patetism de românii de acolo, dar textul merită să fie văzut şi jucat în România, iar celălalt, din Vraţa, vorbeşte despre criza de identitate şi despre criza aceasta care ne macină pe toţi, şi socială, şi economică, adică ajungi la criza de identitate pentru că eşti copleşit de celelalte care au acaparat lumea. Deci sunt selectate în urma unor vizionări, în urma unor relaţii pe care le-am avut cu aceste teatre şi după buget. Oricum, fiind un festival dedicat crizei, regulamentul său prevede că aceste trupe nu pot aduce mai mult de 10 oameni - singurii care vin cu mai mulţi oameni (15) sunt cei din Vraţa, dar tot cu atâţia ne vom duce şi noi la ei -, sunt făcute în regim de reciprocitate - ce ne dau aceea le dăm -, şi cu bani foarte, foarte puţini. Este un festival de criză destinat crizei.

Marinela Ţepuş: Pentru că este "pe bune". Noi avem nişte sponsorizări din partea unor restaurante, din partea unor brutării şi, având aceste sponsorizări, ne-am gândit ce să facem cu ele şi ne-a venit ideea de la Festin. Un festin ce înseamnă un ospăţ, un ospăţ de teatru, şi având aceste minunate baclavale, covrigi, pâiniţe, ne-am gândit: Ia să dăm noi spectatorilor şi posibililor spectatori, trecătorilor, teatru pe pâine. Aşadar, în cadrul acestui eveniment stradal, care este totuşi cultural, în primul rând, se vor oferi fluturaşi cu programul festivalului şi pâine, baclavale, covrigi şi ... un pahar cu vin.

Marinela Ţepuş: Oricum pentru juriu toate spectacolele sunt "crude". Eu pot să vă spun că spectacolul francezilor acum se lucrează, ca şi al nostru, mai sunt oameni întârziaţi şi pe alte meleaguri pentru că nici ei nu şi-au cunoscut bugetul, posibilităţile de a veni către noi. Da, este un risc, dar eu văd din competiţia teatrală altceva. Faptul că avem un juriu este ceva foarte serios, prin care oferim o miză în plus atât spectatorilor, care chibiţează pe margine, nemulţumiţi pe deciziile acestuia, cât şi teatrelor care vin să joace, pentru că în afara unei diplome de participare mai au posibilitatea să mai aibă un trofeu, şi acesta este un mare lucru. Şi eu mă bucur când Teatrul Nottara vine cu trofee.

Marinela Ţepuş: Va fi un singur premiu, pentru Cel mai bun spectacol din secţiunea competitivă, adică aceea dedicată crizei. Trofeul este făcut de un sculptor, foarte bun artist, Luigi Ştefan Varga, care n-a costat o sumă foarte mare, şi va fi dublat de un premiu în bani.

Marinela Ţepuş: Nu este chiar Comedia de bulevard, este Bulevardul comediei, deşi iniţial mi-am dorit să fie Comedie de bulevard. Noi am făcut un sondaj de opinie şi a reieşit de acolo ceea ce bănuiam, dar nu într-un procent atât de mare, şi anume că publicul bucureştean, şi cred că publicul din ţară, doreşte comedie - 69% din publicul bucureştean doreşte comedie. Pentru că avem un teatru specializat pe comedie, adică Teatrul de Comedie, nu puteam să transformăm Sala Mare a Teatrului Nottara, deşi din ani 90 noi tot jucăm comedie, şi comedie de bulevard, aşa că împreună cu IMAS-ul ne-am bătut capul şi am ajuns la această soluţie de a transforma Sala Mare în Bulevardul comediei. Deci, în următorii ani, măcar pe perioada mandatului meu, până în 2015, cam 90% dintre spectacolele care se vor monta la Sala Mare vor fi comedii de bună calitate.

Vrem să demonstrăm acelei aripi a criticii, o aripă săracă, dar pe care eu o stimez, care spune că o comedie este facilă, vrem să o aducem înapoi la definiţia iniţială a comediei care nu este ea facilă din scriitură, are un umor facil, adică este foarte uşor de înţeles şi nu pune probleme spectatorilor. (...) A face comedie cred că este la fel de greu sau la fel de uşor cu a face orice alt tip de spectacol. Dacă eşti un regizor mare, foarte bine, dacă eşti un regizor mic, iar e foarte bine, faci spectacole cu talentul şi profesionalismul pe care-l ai, nu contează că este comedie.

Din acest motiv am adus două spectacole pe care eu le consider excepţionale - primul se numeşte "Familia Tot" în regia lui Victor Ioan Frunză, care este o comedie de bulevard şi care mi se pare extrem de bine făcută şi cu talent, şi "Conu Leonida" într-o versiune mai specială - "Leonida Gem Session" - a lui Tompa Gabor.

Celelalte spectacole ale noastre sunt comedii de succes, jucate până acum, care şi-au dovedit succesul prin coada de la casierie şi sperăm ca şi acum să avem sala plină. Regizorii celorlalte spectacole sunt Diana Lupescu, cu spectacolul "Nu vorbiţi cu actorii", Cristian Theodor Popescu - "Metoda", Petre Bokor - "Scandal la Operă", Alice Barb - "Mobilă şi durere", Claudiu Goga - "Zeul măcelului" şi mai este vorba de spectacolul "Un pic prea intim" în regia lui Cristi Juncu. La Sala Mare avem două premiere - "Un pic prea intim" şi "Mobilă şi durere - şi ne dorim să aibă succes. Acestea nu sunt chiar atât de "crude". "Un pic prea intim" s-a jucat deja şi a avut premiera la Oradea, în Festivalul de Teatru Scurt, iar "Mobilă şi durere" se joacă zilele acestea.

Marinela Ţepuş: Eu cred că România traversează nu numai o criză financiară, ci şi socială, şi economică, şi politică. Dincolo de asta este un buget de criză. Festivalul nostru costă cât o producţie medie a oricărui teatru din Bucureşti cu un buget mai mare decât al nostru. Festivalul costă cât o producţie mare a Teatrului Nottara pe care nu a făcut-o încă, dar sperăm să ajungem să facem asemenea producţii, pentru că asta este dorinţa mea, de a face totuşi spectacole care să atragă atât critica, cât şi publicul. Publicul este nedezminţit alături de noi, o parte din critică în ultima vreme ne-a cam părăsit, nu ştiu de ce, dar eu sper să se întoarcă.

Marinela Ţepuş: Este un festival care se respectă, prin urmare, pe lângă evenimentul de stradă, avem spectacole lectură. Spectacolele-lectură reprezintă un program pe care eu, ca teatrolog care se ocupă şi de partea artistică, nu numai de scriitură, mi-l doresc. Dorim să iniţiem un program nou combinând ceea ce am văzut că se face în alte teatre, luând din toate ceea ce credem că este mai bun, adică vom face spectacole-lectură pe texte mai puţin cunoscute, va fi câte o serie de trei asemenea spectacole-lectură şi ele se vor desfăşura semestrial sau trimestrial în funcţie de buget, se vor face la Sala Mică şi în urma acestora vor fi publicate cărţi cu textele respective care vor fi împărţite apoi gratuit teatrelor din România, în speranţa că vor fi şi jucate.

În cadrul festivalului, spectacolele-lectură vor fi evident pe tema crizei şi scrise de dramaturgi români. Aşa mi se pare firesc. În decembrie vom deschide acel program cu dramaturgia cehă, mai puţin cunoscută la noi. De asemenea, vom avea şi două colocvii: unul dedicat crizei, la care sunt invitate personalităţi internaţionale, care vor vorbi despre criza din Europa, criza din România, despre tot felul de crize şi poate despre criza teatrului, despre criza şcolilor de teatru. Aceasta va fi duminică, la 11,30, şi ar fi foarte bine dacă publicul va veni să ne asculte, să ne vadă. Şi va mai fi o întâlnire a directorilor de festivaluri din România, de mari şi importante festivaluri. Anul trecut, în cadrul Zilelor Teatrului, am iniţiat o astfel de dezbatere şi directorii de festivaluri şi-au exprimat dorinţa ca ea să devină anuală. Eu cred că, după ce ne vom plânge foarte mult unii altora şi ne vom consola unii pe alţii, vom putea să ne şi ajutăm. Primul ajutor pe care trebuie să ni-l dăm este acela de a nu suprapune festivalurile, astfel încât criticii, jurnaliştii, oamenii de teatru să poată să le viziteze pe toate.
www.agerpres.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus