Stiri de ultima ora

Maria Teresa Găvan: artista spaniolă care simte românește. Îmbină culturile celor două țări și s-a apropiat de pictură bizantină

Maria Teresa Găvan: artista spaniolă care simte românește. Îmbină culturile celor două țări și s-a apropiat de pictură bizantină
Cultura
Maria Teresa este unul dintre tinerii artiști spanioli care au reușit în ultimii ani să fie remarcati de public nu doar în Zaragoza – acolo unde s a născut - ci și în alte zone din Spania. A combinat desenul, pictura cu sculptura, zona în care se simte foarte bine. Pentru că o parte din familie este din Romania, a încercat să îmbine culturile celor două țări și s-a apropiat de pictură bizantină.

Maria Teresa Găvan

Îndrumată de cunoscutul artist român Augustin Ghebaru, lucrează acum la pictura bisericii din Zaragoza, spaniolii alegând arta bizantină pentru decorarea bisericii. Vorbește bine limba română și își amintește cum a fost prima oară cu bunicii din România să vădă sculpturile lui Brincusi.

Cum ai ajuns să îți dorești să ai o carieră în artă?

Încă de la o vârstă fragedă, părințîi mei au realizat că  îmi  plăcea foarte mult desenul. Pentru toate zilele mele de naștere, cadoul vedetă a fost întotdeauna ceva care să aducă la viață personajele imaginației mele. Mi-au plăcut poveștile și acesta a fost locul perfect pentru ca toate aceste personaje să devină și mai reale.

Crescând, deși mă pricepeam la matematică, am decis să studiez liceul artistic pentru că eram pasionată de asta. De-a lungul timpului, toate acele desene pe care le făceam când eram mică au devenit propriile mele sculpturi mai întâi în lut, apoi în ipsos și când am aflat mai multe am putut să le fac în lemn și chiar metal.

Am început să văd mișcarea, forma și modul în care se schimbă percepția în funcție de lumină în sculpturile orașului Zaragoza.

Îmi amintesc că „Profetul” de Pablo Gargallo m-a învățat că goliciunea ar putea fi și volum.  Odată ce mi-am început studiile în sculptură, am început să colaborez cu alți studenți de la școala de arte, pentru a crea lucrări mai mari, precum „Monștrii poveștilor” pentru expoziția din Centrul de Istorie al orașului meu. Pe cont propriu, una dintre primele mele realizări a fost să expun o sculptură din lemn sculptat numită „la chica del cierzo” în muzeul de artă contemporană din Ejea de los Caballeros.

Care a fost primul contact cu pictura ortodoxă, bizantină?

Primul meu contact cu pictura ortodoxă bizantină a fost în călătoriile mele în România. Chiar dacă locuiesc în Spania, o mare parte din familia mea este din România. În urma vizitelor  la bisericile unde m-a dus bunicul meu, am început să simt  un mare interes în a găsi rădăcinile mele românești în acele picturi de icoane. Aproape fără să-mi dau seama, aceleași rădăcini românești au pătruns în arta mea, atât tradiția, cât și oamenii care au trăit acolo au devenit o mare parte a inspirației mele, creând o uniune între cultura spaniolă în care crescusem și cultura română  din partea tatălui meu. L-am întîlnit apoi pe Augustin Ghebaru, un mare maestru in acest stil, care a fost de acord să-mi acorde un loc ca student alături de el, introducându-mă în această lume a artei bizantine ca profesie, ca profesionist.

Care este legătura ta sufletească cu România ?

Rădăcinile mele românești fac parte din persoana care sunt astăzi. De când eram foarte mică, cea mai frumoasă perioada din  vară era când  mergeam la casa bunicilor, cele mai mari aventuri ale mele au fost să fac turul grădinii, să fiu cu animalele și  lucrurile pe care le  descopeream  în fiecare zi. Familia mea din România  locuiește într-o comună lângă Drăgășani, județul  Vâlcea. Este un oraș frumos, ne întâlnim cu toțîi la masă.  Mâncărurile care îmi plac cel mai mult sunt sarmalele, mămăliga și mititeii. M-au dus să descopar multe zone si locuri diferite, cum ar fi Munții Carpați, Lacul Olt sau Târgu Jiu, unde am putut vedea sculpturi Brâncuși. Îmi amintesc că, atunci când am văzut coloana infinitului, m-am apropiat repede, mi-am pus urechea pe ea și i-am dat câteva lovituri ușoare pentru a verifica dacă era goală, deși nu știam că asta nu se putea face. Imediat au venit să mă atenționeze, slavă Domnului le-am explicat  că în Spania este normal să atingi sculpturile care sunt pe stradă.

Cum se desfășoară colaborarea la biserica din Zaragoza? Cum ai ajuns să lucrezi aici și cum te simți?

Pentru viitorul meu, aș vrea să pot trăi din artă mea, pentru că adevărul este că simt o mare pasiune pentru ceea ce fac și vreau să devină modul meu de viață. Mulțumită întâlnirii mele cu Augustin,  învăț o mulțime de tehnici pentru să mă perfecționa ca artist. Sunt foarte fericită că  mi-am făcut o prietenie atât de bună cu el și prietena lui, Cris și adevărul este că eu aș vrea să petrec mult timp lucrând cu ei. În lucrul din biserică,  aici în Zaragoza,  descopăr o profesie care mă împlinește și un mediu de lucru excelent. Mă simt foarte bucuroasă pentru că am avut ocazia să cunosc două persoane atât de bune și pentru că am avut  oportunitatea  să las arta mea într-un loc unde va fi apreciată.

Ce așteptări ai de la viitor?

Pentru viitor aș vrea că arta să devină profesia mea, să pot continua să o fac oriunde în lume și să las o bucată din mine în fiecare pictură sau sculptură pe care o fac. Un alt obiectiv al meu este să-mi caut în continuare rădăcinile culturale și să creez un pod  de uniune între culturi, în special între cea spaniolă și română. Și  într-un viitor mai îndepărtat, aș vrea să pot oferi posibilitatea altor artiști care, ca și mine, se străduiesc în fiecare zi să creeze, sansa de  a forma o echipă profesionistă.

Vorbești bine limba română. Ce transmiti românilor din Spania și celor care urmăresc TVR?

Le-aș spune personal să găsească ceva care îi pasionează cu adevărat și să lupte în continuare pentru ca acest lucru să se întâmple. Nu pierdeți timpul cu ceva care nu vă motivează cu adevărat, gândindu-vă că este temporar. Această viață este doar una și trebuie să vă bucurați de ea în fiecare zi. De aceea este foarte important să aveți încredere în voi și în ceea ce aveți  înăuntru. Perioadele grele vor  trece, se pare că lucrurile nu vor fi rezolvate niciodată, dar la final veți vedea întotdeauna lumina de la capătul tunelului.

Vreau să mulțumesc tuturor oamenilor care mă urmăresc și mă susțîn în acest moment, aș dori să le spun telespectatorilor că, deși lucrurile s-au schimbat foarte mult de când a început această pandemie, deși mulți și-au pierdut locul de muncă sau chiar oameni  dragi, nu trebuie să uităm că toate schimbările încep cu o lovitură puternică, dar acesta poate fi un moment de oportunitate și de credință. Dacă urmăți ceea ce vă spune inima, este imposibil să vă pierdeți pe drum. Un gând puternic poate mișca munții. Și un gând bun de la mine.
www.tvrinfo.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus