Stiri de ultima ora

Iran: Albume de artă distruse în numele ”pudorii”

Iran: Albume de artă distruse în numele ”pudorii”
Cultura
Publicarea pe Twitter a mai multor fotografii cu pagini din cărțile de Istorie a artei din biblioteca Universității din Teheran, în care reproducerile operelor lui Salvador Dali erau mâzgălite cu marker negru, a declanșat recent un val de reacții în Iran. La mai bine de patruzeci de ani de la înființarea Republicii Islamice, iranienii, chiar obișnuiți cu cenzura, sunt șocați de această nouă ”invenție”.

Iranul controlează toate producțiile artistice de pe teritoriul său, de la cărți, la filme, piese muzicale, tablouri și fotografii. Orice artist care dorește să-și facă publică lucrarea trebuie să aibă o autorizație oficială, emisă de Ministerul Culturii, ceea ce echivalează cu impunerea unei cenzuri. Mai mult, cenzura se răsfrânge și asupra operelor de artă mai vechi: lucrările lui Dali, Picasso sau ale poetului Saadi din secolul al XIII-lea sunt interzise distribuirii. În mod special este supusă cenzurii portretizarea nudității, dar și orice aspect care poate fi considerat o critică politică a Republicii Islamice. Cu toate acestea, legile iraniene nu oferă o definiție clară a ceea ce este legal și ce nu; o decizie de cenzură este luată adesea de un funcționar ministerial și depinde de percepția sa asupra operei.

„Este absolut stupid, trebuie doar să fac o căutare de pe telefon pentru a găsi originalul”

Mohammad (pseudonim) este un renumit artist iranian. A studiat la Facultatea de Arte din Teheran. ,,După revoluția din 1979, a luat amploare un val al cenzurii: primele victime au fost muzica, mass-media, filmele, cărțile politice, apoi artele grafice. Sculpturile din spațiul public au fost vandalizate, distruse sau mutate. În anii 1990, pentru o scurtă perioadă,  în care președinte a fost reformistul Mohammad Khatami, a revenit o oarecare toleranță, în special față de artele vizuale. De asemenea, în acea vreme au fost, publicate cărți și enciclopedii. Dar de atunci, cenzura ia amploare în fiecare zi. Ceea ce vedem în aceste imagini care au circulat recent este ceea ce se întâmplă acum cu cărțile publicate. Această cenzură, care crește  în mod constant, nu este doar șocantă, ci și complet stupidă. Până acum aproximativ cincisprezece ani, aceste metode erau destul de eficiente: dacă nu puteam găsi imaginea originală pe care o căutam într-o carte, trebuia să mă îndrept spre piața neagră pentru a obține o versiune necenzurată a cărții, adică era dificil și era scump. Dar astăzi răspunsul este la un click distanță, nu trebuie decât să fac o căutare pe internet [deși și acesta este puternic cenzurat în Iran, majoritatea iranienilor folosesc VPN-uri (rețele virtuale private) care le permit să acceseze site-urile blocate de autorități]. Aceasta este doar o mică parte din starea de spirit a oamenilor, stare cu care noi, artiștii, ne confruntăm în fiecare zi. Recent, la expoziția unui artist destul de renumit, reprezentantul Ministerului Culturii i-a spus că trebuie să scoată două dintre lucrările sale care înfățișau buburuze ale căror ochi a spus că au o formă falică. Există, de asemenea, exemplul unui fotograf și al unui proprietar de galerie care au fost persecutați timp de doi ani pentru că aveau fără permisiune fotografii nud ale unui bărbat de 90 de ani. Și asta se întâmplă artiștilor consacrați. Pentru noii veniți, toate ușile sunt închise. Dacă vrei să ajungi cineva, trebuie să joci jocul cenzurii, altfel, trebuie să te mulțumești cu expoziții subterane, galeriile  de artă fiind practic inaccesibile.’’ Reproducerile de opere de artă din cărți nu sunt singurele victime ale cenzurii din Iran. Muzeul de Artă Contemporană din Teheran are o colecție foarte mare de lucrări, estimate la peste 3 miliarde de dolari: Picasso, Gauguin, Monet, Matisse, Pollock ... Aceste lucrări au fost achiziționate de Farah Diba, ultima regină a Iranului, în anii 1970. Majoritatea sunt ascunse publicului și accesibile unui număr limitat de jurnaliști și artiști. Traducere de Magda Savițchi după France24
www.rfi.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus