Stiri de ultima ora

INTERVIU Vlad Zamfirescu, director interimar la Bulandra: „Cu sau fără mască, istoria milenară a teatrului nu se opreşte în această pandemie“

INTERVIU Vlad Zamfirescu, director interimar la Bulandra: „Cu sau fără mască, istoria milenară a teatrului nu se opreşte în această pandemie“
Cultura
Vlad Zamfirescu  vorbeşte despre premierele pregătite la Teatrul Bulandra, despre condiţiile reluării spectacolelor şi despre cum poate un artist, independent sau nu, să supravieţuiască în timpul acestei crize, departe de scenă şi de platourile de filmare. "Nu ne vom opri, nu vom îngheţa, aşteptând să ne îngheţe alţii", spune actorul- manager.

Numirea lui Vlad Zamfirescu (46 de ani) la „Bulandra” a venit, în luna august, ca urmare a tensiunilor din interiorul instituţiei, actorii fiind nemulţumiţi de „măsuri nocive” din partea fostului director interimar Catinca Nistor. Aceasta preluase funcţia de manager interimat în 2019, în urma morţii lui Alexandru Darie. De asemenea, Vlad Zamfirescu a anunţat că serialul online "Discutabil", pe care îl regizează, va participa la FilmFestival Cottbus in secţiunea Hits. 

"Adevărul": Cum manageriezi noua deschidere restrictivă a sălilor de spectacol?

Vlad Zamfirescu: Pregătind deschiderea. Dincolo de zvonuri, panică şi previziuni apocaliptice, istoria milenară a teatrului este garanţia viitorului. Teatru, ca fenomen, a trecut prin pandemii, războaie, dictaturi, catastrofe naturale etc. Şi le-a depăşit pe toate. Peste două săptămâni, două luni sau când se va putea, ştiu sigur că Teatrul Bulandra se va reîntâlni cu publicul. Vom juca din nou pe scenă pentru publicul din sală, respectând toate condiţiile de prudenţă. Iar, până atunci, repetăm pentru premiere, renovăm spaţii deteriorate de peste 50 de ani şi încercăm să ne consolidăm echipa artisticăşi tehnică.

Puteţi juca live fără spectatori?

Un lucru e cert, nu ne vom opri, nu vom îngheţa aşteptând să ne dezgheţe alţii.

Cât de mult s-au amânat premierele programate?

Brusc. Aşa cum s-a întâmplat tuturor colegilor noştri din celelalte teatre. Dar avem deplina încredere că lucrurile se vor debloca pe măsură ce învăţăm să ne adaptam. Oricum, repetiţiile pentru premierele aflate în pregătire continuăîn toata această perioadă. “Take, Ianke şi Cadar”, “Azilul de noapte” şi proiectul Adei Milea mobilizează aproape întreaga trupa de la Bulandra. Avem treabă, ne pregătim la foc continuu şi, mai devreme sau mai tarziu, sigur vom avea bucuria de a oferi publicului rezultatele muncii şi pasiunii noastre pentru teatru.

Ce s-a schimbat în optica ta de când ai devenit manager al Teatrului Bulandra? Te-a afectat sindromul puterii?

Cred că nu s-a schimbat nimic, nici în “optică”, nici în acţiuni. Cei peste 10 ani de experienţă în proiecte independente, luate de la zero, m-au pregătit, într-o anumită măsură, pentru poziţia asta. Ştiu că, în teatru, nu poţi realiza nimic fără echipă. Am învăţat că zona administrativă, oricât ar fi uneori de solicitantăşi mai puţin ofertantă, rămâne indispensabilă pentru că dimensiunea artistică să se poată manifesta cu libertatea şi cu resursele de care are nevoie. Nici sindromul puterii nu cred că m-a atins dintr-un motiv foarte simplu: nu am putere. Nu de unul singur. Am fost propus de colegii mei şi încerc să fac tot ce ţine de mine pentru Bulandra. Nu mă joc de-a directorul şi nu mă pierd în aburii unei puteri care, de fapt, nu există.

Toţi cei cu care am interacţionat în aceste săptămâni cred că pot confirma că asum în fiecare moment că sunt doar un membru al echipei Bulandra, nimic în plus.

Ce s-a întâmplat cu Catinca Maria Nistor? Care a fost cea mai mare eroare a ei în calitate de manager din punctul tău de vedere?

Catinca este actriţă a teatrului. Despre greşelile ei, nu am nimic de zis. Cred că e bine ca fiecare să-şi înţeleagă propriile greşeli, să le asume şi să le îndrepte.

Ce strategie ţi-ai făcut în această perioadă dificilă, de restricţii din cauza pandemiei?

Într-adevăr, perioada este foarte complicată, iar perspectivele, pe fondul creşterii numărului de cazuri de persoane afectate de COVID 19, nu sunt chiar încurajatoare. Dar, chiar şi în aceste condiţii, am hotărât, împreună cu membrii Consiliului artistic şi al celui director, să acţionăm în două direcţii: în zona administrativă, am găsit o parte din resurse pentru a renova cabinele de la Sala Gradina Icoanei, nerefăcute de peste 60 de ani, aflate într-o stare cumplită de degradare; iar în zona artistică, pregătim câteva premiere.   

 Ce se va întâmpla cu  spectacolul „Antigona“, jucat în avanpremieră în vară?

"Antigona" este în repertoriu şi va avea premiera oficială pe 24 şi 25 octombrie. Pregătim încă trei surprize pentru publicul nostru. Prima este „Tache Iancheşi Cadâr”, în regia lui Horaţiu Mălaele. Alături de Horaţiu, în distribuţie vor mai fi Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu, DanaDogaru,Adrian Ciobanu,MariaVarlan şi Matei Constantin. „Azilul de noapte”, de Maxim Gorki este al doilea spectacol pe care l-am gândit pentru trupa teatrului Bulandra, spectacol ce va fi pus în scenă de Vlad Cristache. Mă bucur să montăm un text important care va avea, sper eu, un impact puternic, mai ales că are cumva legăturăşi cu perioada asta ciudată pe care o traversăm. Şi nu în ultimul rând, Ada Milea a acceptat invitaţia noastră de a lucra cu trupa Bulandrei, aşa că vom avea şi o poveste muzicală pe care mulţi dintre actorii teatrului au primit-o cu entuziasm. Cam astea ar fi proiectele  pe termen scurt pe care le-am stabilit.Gânduri şi discuţii mai sunt, vedem şi în funcţie de ce buget va fi. Am vorbit cu Mimi Brănescuşi e foarte posibil să scrie un text special pentru teatrul Bulandra, cu Gelu Colceag suntem în discuţii pentru un text care a luat premiul Pulitzer, şi sunt în continuare deschis, alături de consiliul artistic, să discutam cu artiştii care vin cu propuneri pentru trupa teatrului. Am hotărât în consiliu să încercăm în această scurtă perioada să  reunim trupa şi să gândim în primul rând proiecte pentru actorii angajaţi la Bulandra.

Din păcate, în momentul de faţa, sunt multe spectacole care se bazează pe colaboratori şi mi-ar plăcea să schimb raportul. 

Nu sunt împotriva colaboratorilor, cred că e bine să-i avem, dar într-un raport just faţă de trupa angajată a teatrului.Şi mai am un gând de parteneriat cu UNATC. Aş vrea să creăm o legătură între şcoala de teatru şi Bulandra. După cum ştim, tinerii actori care termină facultatea au foarte puţine şanse de a se face văzuţiîn vremurile astea, aşa că mă gândesc la o formula în care cel mai bun spectacol de licenţă al UNATC-ului să se joace începând de anul viitor la Bulandra o jumătate sau chiar o stagiune întreagă. Cred că toata lumea ar avea de câştigat.

Ce se va întâmpla cu spectacolele lui Andrei Şerban? Ce alţi regizori vei invita să monteze la Bulandra?

Spectacolele montate de Andrei Şerban, în care performează mulţi colegi foarte talentaţi, se vor juca în continuare. La proiectele viitoare, voi propune în Consiliul artistic atât numele regizorilor consacraţi, cât şi reprezentanţi ai noii generaţii. Esenţiale, în opţiunile pe care le vom face, vor fi caracteristicile fiecărui proiect în parte: cum fructifică trupa de la Bulandra, cum răspunde aşteptărilor publicului nostru, cum reuşeşte să consolideze un brand artistic excepţional al României - Bulandra. Ne dorim să ne onorăm tradiţia şi, în acelaşi timp, să-ne dezvoltăm, să ne deschidem către provocările artistice prezente şi viitoare. Cred într-un teatru Bulandra conectat la dinamica artistică a lumii, un teatru viu, în care se joacă, la ambele săli, în fiecare zi, în care se descoperă talente noi şi se confirmă marile repere.

S-a creat o frustrare a independenţilor faţă de cei angajaţi la stat, care au stat acasă şi au luat, totuşi, salarii în această perioadă. Cum poate fi rezolvată această falie?

Pe scurt: cu susţinere concretă şi respect real pentru mediul independent. Ce înseamnă concret? Bulandra va oferi, în zilele de marţi şi miercuri, ambele săli pentru proiectele unor teatre independente. Găzduim deja spectacole ale Teatrului Act ,Green Hoursşi Teatrul De ArtăNottara face deja asta şi îi felicit. Dar e doar o picăturăîntr-un ocean. Proiectele independente, care, de multe ori, creează spectacole de o excepţională valoare artisticăşi atrag noi categorii de public către teatru, au nevoie de finanţare pe măsură, conform unor criterii obiective şi transparenţe. Împreună cu prietenii şi colegii din teatrele de stat şi din mediul independent trebuie să ne aşezăm la masă, să ne lămurim clar care sunt necesităţile întregii bresle şi, ulterior, să ne susţinem public obiectivele legitime. Am încredere că, dacă noi între noi ajungem la o poziţie unitară, vom face rapid progrese majore în discuţia cu instituţiile.

Să ne înţelegem: independenţii nu cer favoruri, ci, pur si simplu, merită să le fie recunoscute şi recompensate contribuţiile artistice.

Sunt de peste 20 de ani, actor al Teatrului Bulandra, activez de peste 10 ani în sfera independentă, cred că înţeleg limitele şi potenţialul fiecărui mediu şi mai cred cu tărie că teatrul independent şi cel de stat se completeazăşi se stimulează reciproc.

Dacă ar fi s-o iei de la capăt, ce ai alege, teatru independent sau teatru de stat? Cât timp îţi rămâne pentru celelalte proiecte?

Sunt bucuros că serialul online "Discutabil", pe care îl regizez, va participa la FilmFestival Cottbus in secţiunea Hits. Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aş alege, din nou, teatrul. Indiferent că e de stat sau independent, dacă proiectul artistic este bun, trebuie făcut. Timpul n-a fost niciodată suficient. Până nu demult, jucam în 25 de piese în acelaşi timp. Şi credeam că am nevoie de o pauză. A venit pandemia şi mi-am dat seama că nu-mi place deloc pauza. Am timp pentru toate.

Când ai norocul să fii pasionat de munca ta, găseşti soluţii să faci toate proiectele în care crezi.

Care sunt cele mai importante minusuri ale acestei perioade? Există vreun lucru pozitiv?

Cu sau fără mască, istoria milenară a teatrului nu se opreşte în această Pandemie. Adevărul artistic autentic a traversat bariere multiple şi s-a consolidat, după fiecare obstacol depăşit. O uşă care se închide stimulează creativitatea în căutarea unei noi soluţii. Minusul obiectiv al acestei perioade a fost, evident, închiderea sălilor. Aspectul pozitiv este, indiscutabil, capacitatea noastră de a ne adapta, şi, mai ales, de a înţelege că ceea ce ne uneşte – chiar şi vulnerabilitatea în faţa unei ameninţări destul de greu de definit – este mult mai important decât ceea ce ne desparte.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus