Stiri de ultima ora

INTERVIU Speologul Cristian Lascu şi fotograful Helmut Ignat, despre călătoria în Antarctica, pe urmele lui Racoviţă. „Mari şanse ca acest tărâm să fie nimicit“

INTERVIU Speologul Cristian Lascu şi fotograful Helmut Ignat,
despre călătoria în Antarctica, pe urmele lui Racoviţă. „Mari şanse ca acest tărâm să fie nimicit“
Cultura
Cristian Lascu şi Helmut Ignat                                                       Fotografii: Arhiva personală/ Helmut Ignat

Speologul Cristian Lascu şi fotograful Helmut Ignat povestesc despre călătoria lor în Antarctica, din 2012, care a stat la baza cărţii-album „Din Antarctica la Scărişoara. Pe urmele lui Emil Racoviţă“, şi explică de ce unele state deja au ridicat pretenţii pentru a primit părţi din tărâmul de gheaţă, al cărui tratat de protecţie va expira în 2048.

„Weekend Adevărul“: Când aţi plecat către Antarctica şi cât timp aţi petrecut acolo?

Fiind vorba de o călătorie de câteva săptămâni, bănuiesc că n-a fost tocmai confortabilă. Cum vi s-a părut?

Cristian Lascu: Călătoria a fost lungă, dar relativ confortabilă. Excepţia au fost cele două zile de traversare a Pasajului Drake, unde, navigând printre cele două oceane, Pacific şi Atlantic, vasul a fost scuturat de valuri mari, uneori atât de înalte încât hublourile dispăreau sub apă. Cei mai mulţi au suferit de rău de mare. Eu am suportat destul de bine, îmi permiteam chiar să merg la masă, la care unii au renunţat, preferând să rămână întinşi în cabine. Doctorul se ocupa de cazurile mai grave.

Mi se pare că Emil Racoviţă a primit prea puţin. Înţeleg de la Cristi că există undeva nişte insule obscure botezate cu numele lui, dar eu totuşi aş propune ca autorităţile române să facă ceva pentru ca o formaţiune antarctică mai consistentă să fie botezată internaţional „Emil Racoviţă“. Centenarul ar fi fost un bun prilej. - Helmut Ignat, fotograf

Aţi refăcut, aproximativ, traseul lui Racoviţă. Să punem în oglindă expediţia dumneavoastră cu cea a echipajului de pe Belgica, din vara anului 1987.

Pe lângă Insula Cobălcescu, aţi ajuns şi în Ţara de Foc, ambele regăsindu-se şi pe traseul lui Racoviţă.

Cristian Lascu: În Ţara de Foc a stat puţin, în aşteptarea corabiei Belgica. Acolo a făcut observaţii şi colectare de floră şi faună, dar, din păcate, acel material a fost ronţăit de şoareci. Însemnările sale antropologice prilejuite de întâlnirea cu populaţia locală ona sunt foarte valoroase. Cât despre Insula Cobălcescu, pare să fie la fel. Aceleaşi valuri lovind stâncile granitice şi urmaşii placizi ai pinguinilor şi focilor care au văzut prima dată oameni pe acolo.

Helmut Ignat: Insula Cobălcescu este doar o stâncă, cu trei cocoaşe, de câteva sute de metri. Mi se pare că Emil Racoviţă a primit prea puţin. Înţeleg de la Cristi că există undeva nişte insule obscure botezate cu numele lui, dar eu totuşi aş propune ca autorităţile române să facă ceva pentru ca o formaţiune antarctică mai consistentă să fie botezată internaţional „Emil Racoviţă“. Centenarul ar fi fost un bun prilej. Sunt ceva nume banale prin zonă – cum ar fi insula Two Hummock, care e aproape de Cobălcescu – a căror schimbare nu ar afecta orgoliul naţional al nimănui.

Vremea a fost neobişnuit de frumoasă şi, uneori, la amiază, erau câteva grade peste zero, aşa că puteam sta în tricou cu mânecă scurtă. Asta nu se prea întâmpla cu câţiva ani în urmă. Într-o noapte, au fost doar minus 17 grade şi am dormit sub cerul liber, fără cort, doar cu rolă şi sac de dormit. - Cristian Lascu, speolog
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus