Stiri de ultima ora

Interviu cu Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român: "Din păcate, în condițiile date, nu se poate face cercetare de teren, așa încât colegii mei se limitează la a lucra în biblioteci și în depozitele Muzeului"

Interviu cu Virgil Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român: Din păcate, în condițiile date, nu se poate face cercetare de teren, așa încât colegii mei se limitează la a lucra în biblioteci și în depozitele Muzeului
Cultura
Absolvent al Facultății de Istorie și Filozofie din București, doctor în Istorie, Virgil Ștefan Nițulescu este directorul Muzeului Țăranului Român.

Muzeul Țăranului Român

Domnule Director,  în ultima perioadă,  toate muzeele au fost supuse unor restricţii care aproape au sufocat, fără  să fie vorba de un demers planificat, acest domeniul cultural.  Dar situaţia Muzeului Ţăranului Român este chiar mult mai complicată. De ce?

Ce aşteptări aveţi? Cum gândiţi viitorul Muzeului?

Nu știu dacă pot să vorbesc despre așteptări. Am niște obiective de îndeplinit și fac tot ce îmi stă în puteri pentru a reuși acest lucru. Muzeul trebuie să redevină un pol de maxim interes cultural pentru public. Și sunt convins că acest lucru se va întâmpla. Sper, doar, să se întâmple cât mai repede.

Ce credeţi că ar face astăzi Horia Bernea, dacă împreună aţi fi managerii muzeului?

Ca istoric de profesie, consider că istoria contrafactuală poate fi amuzantă, dar nu mă gândesc foarte mult la ea. Sigur că mă gândesc, de multe ori, la Horia Bernea, pentru că pe el, ca și pe alți doi predecesori ai mei, de asemenea dispăruți (Dinu Giurescu și Vintilă Mihăilescu), l-am cunoscut. Dar mă gândesc, adeseori, și la directorul fondator al Muzeului, Alexandru Tzigara – Samurcaș, ca și la Tancred Bănățeanu, un alt mare savant care s-a aflat la conducerea Muzeului. Dacă nu ar fi fost ei doi, mai ales, nu am fi avut ce expune astăzi. Muzeul acesta a fost, întotdeauna, în istoria sa, într-o stare aproape permanentă de pericol, dintr-o cauză sau alta; n-a avut parte de vremuri liniștite. Tot timpul, ceea ce s-a realizat s-a făcut sub presiunea lipsurilor: de timp, de bani, de spațiu, de oameni și, în rarele momente când ar fi existat toate premisele pentru o construcție liniștită, au apărut conflictele interne. Revenind, situația imaginată de dvs. este de negândit: o instituție publică de cultură nu poate avea doi directori.

Am aflat ca angajaţii în această perioadă fac muncă de cercetare.  De unde bani şi cum se concretizează demersurile lor?

Nu toți angajații din secțiile de specialitate se ocupă de cercetare, dar, desigur, unii se ocupă  exclusiv de aceasta. Din păcate, în condițiile date, nu se poate face cercetare de teren, așa încât colegii mei se limitează la a lucra în biblioteci și în depozitele Muzeului. Pentru asta, din fericire, nu este nevoie de fonduri suplimentare. Colegii mei sunt destul de prolifici în lucrări care sunt publicate în periodice prestigioase, din România și din străinătate, iar participarea la conferințe de specialitate a crescut vertiginos, în ultimul an, pentru că s-a desfășurat exclusiv online. Mai devreme sau mai târziu, aceste cercetări devin vizibile și pentru publicul larg, așa cum este deja cazul pentru toate proiectele educaționale lansate prin intermediul platformei “Rețelele privirii” sau prin seriile de filme „De la tilincă la opincă”, „Dicționar pe sărite sau Povești de seară ... mețeriste”. Pentru prima dintre seriile menționate am câștigat o finanțare de la Administrația Fondului Cultural Național, care va acoperi mare parte din cheltuielile de producție.
www.tvrinfo.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus