Stiri de ultima ora

FRAGMENT „Creionul de tâmplărie“, cea mai recentă carte a lui Mircea Cărtărescu

FRAGMENT „Creionul de tâmplărie“, cea mai recentă carte a lui Mircea Cărtărescu
Cultura
Mircea Cărtărescu                                                                                                        FOTO: Silviu Guiman

Începând de joi, pe site-ul librăriei Humanitas, poate fi comandată cea mai recentă carte a scriitorului Mircea Cărtărescu, „Creionul de tâmplărie“. „Adevărul“ prezintă, în premieră, un fragment din carte.

„Preotul mi-a tăiat moţul, iar naşul mi-a vârât sub ochi tăviţa tradiţională, pe care se-nşirau câteva obiecte disparate: un păhăruţ cu vin, un cleşte, nişte bani, o păpuşică cu păr de aţă, spice de grâu… Trebuia să apuc de pe tavă, succesiv, trei obiecte, care să-mi prevestească viitorul în viaţă: dacă luam paharul aveam să fiu beţiv, dacă alegeam păpuşa – afemeiat, dacă apucam cleştele – un muncitor harnic etc. Mă-ntreb ce zeu a-mpins în acel moment, uşor, cu vârful degetului, creionul de la urechea naşului, făcându-l să cadă-ntre lucruşoarele de pe tavă? Fapt este că m-am repezit imediat la creionul ce nici nu trebuia să fie acolo, l-am înşfăcat cu toată puterea şi nu i-am mai dat drumul, nici n-am mai vrut să iau altceva de pe tavă.

Volumul „Creionul de tâmplărie“ poate fi comandat aici.

„Eram în ultima clasă de liceu când am văzut pe o tarabă, în staţia lui 5 de la Sfântu Gheorghe, o antologie a poeziilor lui Nichita Stănescu în BPT, numită Starea poeziei. Am cumpărat‑o fiindcă era ieftină, dar şi fiindcă voiam să mă lămuresc odată cu poezia faimosului poet din care până atunci nu citisem nimic, din încăpăţânare, cum o fac de obicei cu autorii prea lăudaţi. Pe‑atunci părinţii mei îmi dădeau zilnic exact atâţia bani cât să‑mi cumpăr un pateu cu brânză şi‑un suc, aşa că‑mi cumpăram câte‑o carte flămânzind două‑trei zile.

Încă din tramvai, trecând pe lângă ruinele din spatele bisericii, m‑am apucat să citesc, apoi am citit mai departe acasă, toată seara. Nu mi‑a plăcut. Reacţia mea de respingere a fost cu atât mai mare cu cât simţeam că e ceva extraordinar acolo. Dar totul contravenea, în acele pagini, ideii mele despre ce‑ar trebui să fie poezia.

Abia‑n facultate am reluat aceeaşi antologie, în cu totul alt context. Starea poeziei devenise o carte‑cult pentru noi, junii poeţi încă nepublicaţi din Cenaclul de Luni. Adeseori mă adunam pe la câte‑o cafenea cu Nino Stratan, Madi, Florin Iaru sau Coşovei şi citeam din carte‑n gura mare, apoi dădeam note de la 1 la 10 fiecărei poezii, aşa cum puştii dau note fetelor de pe stradă. Puţine poezii aveau nota maximă, dar în câteva luni ştiam cu toţii, oricum, cartea pe de rost, cum îi ştiam şi pe Arghezi sau pe Bacovia.

Unii colegi ai mei se lăudau că‑l cunosc pe Nichita personal, că‑l frecventează, şi‑ntr‑adevăr pierdeau nopţile în Piaţa Amzei, unde poetul ţinea casă deschisă, înconjurat de o camarilă întreagă. Traian Coşovei, pe‑atunci prietenul meu cel mai bun (şi căruia‑i port şi azi cea mai tandră afecţiune) mă ducea câteodată, foarte rar, pe la restaurantul Uniunii Scriitorilor, ca să cunosc şi eu fauna ce se‑nvârtea acolo în jurul doamnei Miţi, un fel de zeiţă a locului. Aşa i‑am văzut pe Ahoe (poetul Tudor George), pe Florin Pucă, pe Mazilescu, pe Eugen Jebeleanu (care‑avea masă rezervată la care mai lăsa uneori, generos, să stea şi tinerii poeţi ca noi), pe Ioana Crăciunescu şi pe mulţi‑mulţi alţi boemi celebri. Cu Nichita am stat doar de vreo două ori la masă, dar am fost prea timid ca să scot vreo vorbă‑n prezenţa lui. Gândiţi‑vă: cum să scoţi un cuvânt măcar când stai la masă cu Eminescu? Abia peste câtva timp m‑am aflat mai mult în prezenţa lui.

Îmi aduc aminte că eram la Oneşti, la „Zilele Călinescu“, manifestare culturală la care vreo treizeci de ani s‑a adunat toată suflarea scriitorimii române (era un profesor inimos acolo, Constantin Th. Ciobanu, care organiza evenimentul). Venise şi Nichita Stănescu, care‑şi lansa ultima carte de versuri, Operele imperfecte, la o librărie locală.

Am fost şi noi la lansare, foarte emoţionaţi, Nichita nu era doar poetul nostru preferat dintre contemporani, era eroul nostru. I‑am cumpărat cartea, care costa o avere, şi, după ce coada imensă la autografe s‑a mai subţiat, m‑am aşezat şi eu frumos la rând, cu volumul la piept. Ajuns în faţa lui Nichita, m‑am străduit câteva secunde să scot banderola cărţii, care nu voia să alunece odată. Poetul s‑a uitat amuzat la mine, cu ochii lui albastru‑cenuşii, foarte îndepărtaţi, apoi mi‑a zis: „Bătrâne, nu se face aşa. Dă cartea la mine ca să‑ţi arăt cum se face.“ Şi deodată a înşfăcat‑o, şi‑a băgat degetul sub banderolă şi a smuls‑o cu brutalitate. Aluzia era evidentă. Apoi mi‑a scris ceva şi a semnat mare şi expresiv.

Am şi acum cartea în biblioteca mea, cu tot cu banderola sfâşiată.“ (Copyright: Editura Humanitas)

Mircea Cărtărescu s-a născut pe 1 iunie 1956, în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1980. În prezent este profesor dr. în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist.

(Sursă foto dreapta: Cosmin Bumbuţ)

 A publicat următoarele volume: Faruri, vitrine, fotografii, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1980; Poeme de amor, Cartea Românească, Bucureşti, 1982; Totul, poeme, Cartea Românească, Bucureşti, 1984; Visul (în ediţiile următoare Nostalgia), povestiri, Cartea Românească, Bucureşti, 1989; Humanitas, Bucureşti, 1993; Levantul, poem epic, Cartea Românească, Bucureşti, 1990; Humanitas, Bucureşti, 1998; Visul chimeric, studiu critic, Litera, Bucureşti, 1991; Humanitas, Bucureşti, 2011; Travesti, roman, Humanitas, Bucureşti, 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Dragostea, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1994; Orbitor. Aripa stângă, roman, Humanitas, Bucureşti, 1996; Dublu CD, poeme, Humanitas, Bucureşti, 1998; Postmodernismul românesc, studiu critic, Humanitas, Bucureşti, 1999; Jurnal I, Humanitas, Bucureşti, 2001; Orbitor. Corpul, roman, Humanitas, Bucureşti, 2002; Enciclopedia zmeilor, carte pentru copii, Humanitas, Bucureşti, 2002; Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli, publicistică, Humanitas, Bucureşti, 2003; Parfumul aspru al ficţiunii, audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2003; Plurivers vol. I şi II, poeme, Humanitas, Bucureşti, 2003; Cincizeci de sonete, poeme, Brumar, Timişoara, 2003; De ce iubim femeile, povestiri şi audiobook, Humanitas, Bucureşti, 2004; Baroane!, Humanitas, Bucureşti, 2005; Jurnal II, Humanitas, Bucureşti, 2005; Orbitor. Aripa dreaptă, roman, Humanitas, Bucureşti, 2007; Dublu album, Humanitas, Bucureşti, 2009; Nimic, Humanitas, Bucureşti, 2010; Frumoasele străine, povestiri, Humanitas, Bucureşti, 2010; Zen. Jurnal 2004–2010, Humanitas, Bucureşti, 2011; Ochiul căprui al dragostei noastre, publicistică şi proză, Humanitas, Bucureşti, 2012; Fata de la marginea vieţii, povestiri alese, Humanitas, Bucureşti, 2014; Poezia, Humanitas, Bucureşti, 2015; Solenoid, roman, Humanitas, Bucureşti, 2015; Peisaj după isterie, Humanitas, 2017; Ştiutorii. Trei povestiri din Orbitor, Humanitas, Bucureşti, 2017; Un om care scrie. Junal 2011–2017, Humanitas, Bucureşti, 2018; Melancolia, Humanitas, Bucureşti, 2019. Traduceri în engleză, germană, italiană, franceză, suedeză, spaniolă, olandeză, polonă, portugheză, maghiară, ivrit, norvegiană, bulgară, slovenă, daneză, bască, rusă, greacă, turcă, croată, sârbă, catalană. 

Cărţile sale au primit cele mai importante premii literare româneşti, ca şi importante premii internaţionale: Premiul literar Giuseppe Acerbi, Italia (2005); Premiul internaţional pentru literatură de la Vilenica, Slovenia (2011); Premiul internaţional pentru literatură al oraşului Berlin (2012); Premiul internaţional pentru poezie Novi Sad, Serbia (2013); Premiul internaţional Spycher-Leuk, Elveţia (2013); Premiul La tormenta en un vaso, Spania (2014); Premiul Euskadi de Plata, San Sebastián (2014); Premiul oraşului Leipzig pentru înţelegere europeană (2015); Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană (2015); Premiul „Gregor von Rezzori“, Florenţa (2016), Premiul Leteo, Spania (2017); Premiul „Thomas Mann“ pentru literatură, Lübeck (2018); Premio Formentor de las Letras, Palma de Mallorca (2018); Prix Millepages, Vincennes (2019); Prix Transfuge, Paris (2019).
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus