Stiri de ultima ora

DESTINAȚIE: ROMÂNIA/ Palatul din inima Sibiului - Muzeul Brukenthal, printre cele mai vechi din Europa

DESTINAȚIE: ROMÂNIA/ Palatul din inima Sibiului - Muzeul Brukenthal, printre cele mai vechi din Europa
Cultura
Muzeul Național Brukenthal este cel dintâi din Europa Centrală și de Est deschis pentru public încă din anul 1817, un muzeu fenomen care și-a deschis larg porțile și astfel publicul a putut să admire în ultimii ani colecțiile pe care le găzduiește în toată splendoarea lor.

Foto: (c) Muzeul Național Brukenthal

"Vrem să atragem atenția, începând din acest an, încetul cu încetul, prin modernizarea gestului muzeal, asupra faptului că în 2017 îl vom sărbători pe baronul Brukenthal, dar și 200 de ani de muzeu, aici. Muzeul Brukenthal s-a născut ca un muzeu de colecționar (...) pe care l-a donat comunității. Ei bine, noi tocmai așa pregătim în 2017, un muzeu care se adresează comunității, un muzeu care urmărește lucrurile din jurul său. Sigur, după 2017, vom pregăti 2021, când vom celebra 300 de ani de la nașterea baronului Brukenthal și atunci vom reveni cu muzeul către clasic. E un dialog cu comunitatea, cu vizitatorii, cu lumea. (...)

Moștenirile culturale trec peste granițe, continente și timp. (...) Încep să mă simt bine în Brukenthal, lumile se adună", a declarat profesorul Sabin Luca, directorul Muzeului Național Brukenthal.

Baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) a fost singurul exponent al comunității săsești transilvănene căruia i s-au atribuit importante funcții publice în cadrul statului austriac condus de împărăteasa Maria Theresa, cea dintâi funcție ocupată fiind aceea de cancelar aulic al Transilvaniei. Perioada petrecută la Viena în această calitate coincide cu cea a constituirii colecției sale de pictură. Aceasta a fost menționată în 1773, în Almanach de Vienne, drept una dintre cele mai valoroase colecții particulare ce putea fi admirată în mediul cultural vienez al vremii.

Colecțiile inițiale ale baronului von Brukenthal, constând din pinacotecă, cabinet de stampe, bibliotecă și o colecție numismatică, au luat naștere cu precădere între anii 1759 și 1774.

Numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a ocupat-o între anii 1777 și 1787, Samuel von Brukenthal construiește la Sibiu un palat în stilul Barocului târziu, după modelul palatelor vieneze.

Palatul Brukenthal este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România, construirea clădirii petrecându-se în etape, între anii 1778 și 1788. Aspectul palatului, văzut dinspre Piața Mare, este unul deosebit de elegant, datorită verticalității impuse de pilaștri și acoperișul mansardat în trei trepte. Edificiul a fost ridicat pentru a servi drept reședință oficială a baronului și sediu al colecțiilor sale.

Structura Palatului Brukenthal este dezvoltată în înălțime pe două etaje, având un plan dreptunghiular și incluzând două curți interioare. Etajul întâi a fost conceput pentru a cuprinde saloane de primire și camere de locuit, iar etajul al doilea pentru expunerea pieselor de colecție. Deoarece construcția palatului a avut loc la sfârșitul secolului al XVIII-lea, abordarea decorativă, atât în cazul fațadei cât și al primei curți interioare, aduce o alăturare a Barocului cu Rococo-ul și Neoclasicismul, curentele influente în arta epocii.

Foto: (c) Muzeul Național Brukenthal

Principalul element al fațadei palatului îl constituie portalul din piatră, prezentând diverse elemente decorative sculptate: blazonul aurit al guvernatorului, coloane încoronate de urne, ornate cu ghirlande susținute de rozete. Ușile din lemn de stejar sunt decorate în basorelief cu simboluri ale artelor și ale bogăției (cornul abundenței) într-o alăturare metaforică ce avertizează vizitatorul asupra faptului că palatul este un lăcaș al bogăției culturale și artistice.

Feroneria portalului și a ferestrelor de la parter este realizată în stilul Rococo, derivat din stilul Baroc, ilustrând predilecția pentru reprezentările florale și liniatura spiralată.

Amenajată pentru primire, prima curte interioară era adesea folosită în vremea baronului von Brukenthal pentru evenimente artistice, structura, elementele arhitectonice și decorative păstrând până astăzi atmosfera epocii.

Între prima și cea de a doua curte interioară se află un pasaj de trecere, centrat de un portal din piatră similar cu cel al fațadei, locul coloanelor fiind însă luat de reprezentările celor doi atlanți. Inițial, în cea de a doua curte interioară se aflau anexele gospodărești și grajdurile, ulterior suferind transformări importante

Cele mai impresionante încăperi ale Palatului Brukenthal sunt Saloanele Baroc sau saloanele de recepție, în număr de cinci, amplasate la fațada palatului. Aceste încăperi destinate recepțiilor și seratelor muzicale sunt deschise publicului pentru vizitare.În Saloanele Baroc pot fi admirate o sumă de elemente de decorație interioară și mobilier din vremea baronului Samuel von Brukenthal: candelabrele din sticlă de Murano, parchetul, tapetul din pânză pictată, mătase roșie sau hârtie chinezească. Tavanele încăperilor sunt bogat decorate cu stucaturi. Sobele din faianță prezentând elemente decorative în stil Baroc, Neoclasic și Rococo au fost aduse de baronul Samuel von Brukenthal de la Viena.

Foto: (c) Muzeul Național Brukenthal

În prezent, Palatul Brukenthal adăpostește Galeria de Artă Europeană a Muzeului Național Brukenthal și Biblioteca Brukenthal.

Departe de ochii celor mai mulți vizitatori, în curtea Palatului Brukenthal este Biblioteca. Conține zeci de mii de lucrări publicate în secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea, printre care operele lui Moliere editate la Paris în 1734 în 6 volume, Decameronul lui Boccacio tipărit la Londra în 1757, Harmonia Macrocosmica, o adevărată bijuterie tipografică având 27 de hărți color, sau Quatre livres d Albert Dürer, publicată la Paris în 1557.

Cea mai valoroasă piesă a Bibliotecii este, însă, Breviarul Brukenthal sau Cartea Orelor, manuscrisul fiind o creație de excepție a școlii de miniatură flamandă, datând din primele decenii ale secolului al XVI-lea.

Dintre cele 422 de incunabule care se află în bibliotecă trebuie amintit "Liber Chronicarum a lui Hartman Schedel", publicată de cunoscutul tipograf Anton Koberger la Nürnberg, în 1493 și care are peste 600 de ilustrații. De asemenea, în Bibliotecă se mai află și o Biblie, publicată de același tipograf la Nürnberg în 1483.

În Biblioteca Brukenthal se află, de asemenea, o colecție de Carte veche românească, din care trebuie amintită Cazania lui Varlaam, tipărită la Iași în 1643. Colecția de transilvanice, a lucrărilor tipărite în Transilvania sau despre Transilvania are un specific aparte. Cea mai veche lucrare este Augustinus Haereseon catalogus, tipărit la Brașov în 1539 de Johannes Honterus, primul tipograf din Transilvania.

Palatul Brukenthal din Piața Mare din centrul Sibiului și colecțiile baronului reprezintă nucleul Muzeului Național Brukenthal de astăzi, având porțile deschise publicului larg încă de la înființare prin dispoziția testamentară a fondatorului său.

În prezent, Muzeul Național Brukenthal funcționează ca o instituție publică cu proprietate mixtă, în urma acordului încheiat între Statul Român și Biserica Evanghelică C. A. Sibiu.

O vizită în muzeu nu se limitează doar la o singură clădire și la încadrarea într-un profil singular al specializării, devenind un periplu amplu ce prezintă aspecte multiple ale trecutului și ale prezentului în plină transformare, oglindite într-o largă varietate de exponate, pe aproximativ 10.000 de metri pătrați, 5.500 reprezentând spații expoziționale noi și recent reamenajate.

Prezentând inițial colecția de pictură europeană a baronului Samuel von Brukenthal într-o singură clădire, astăzi muzeul adăpostește o mare diversitate de colecții valoroase în 9 clădiri, dintre care 5 sunt palate ridicate în diferite epoci: cea mai timpurie clădire (cu elemente de fundație din sec. XIII) face parte din complexul arhitectonic în care se află Muzeul de Istorie, cea mai târzie, datând din 1901, găzduiește Galeria de Artă Contemporană.

În perioada cuprinsă între anii 2006 și 2009, muzeul a constituit subiectul unei spectaculoase transformări, toate clădirile pe care le administrează fiind renovate, iar 85% din expoziții reconsiderate și extinse în acord cu metodologii și concepte ale muzeografiei contemporane.

Prioritare în programele Muzeului Național Brukenthal și în proiectele de viitor sunt valorificarea patrimoniului muzeului la nivel european prin intermediul expozițiilor internaționale. Programul a debutat cu expoziția Bruegel, Memling, Van Eyck — The Brukenthal Collection, deschisă în anul 2009, la Muzeul Jacquemart-André din Paris și a continuat cu cel de schimburi expoziționale, realizat în colaborare cu muzee din Polonia, Germania, Italia etc și dezvoltarea programelor de educație muzeală, Muzeul Național Brukenthal fiind ales de Comisia Europeană și Europa Nostra între câștigătorii ediției 2010 a Premiilor Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural/Europa Nostra (Categoria 4 — Educație, Instruire și Conștientizare). A fost primul muzeu din România care a primit un premiu al Uniunii Europene.

În anul 2011, Muzeul Național Brukenthal a fost inclus în The Best in Heritage Excellence Club de către European Heritage Association.

Muzeul Național Brukenthal a desfășurat și desfășoară o activitate susținută de branding. Reprezentând portretul Baronului Samuel von Brukenthal, brand-ul afirmat o dată cu lansarea Ciocolatei Brukenthal (2008) a fost promovat alături de imaginea fațadei palatului și logo-ul instituției într-o serie din ce în ce mai largă de produse de brand și produse personalizate, primind, în anul 2012, premiul "Cel mai Promițător Brand Cultural Românesc".

În mai 2013, Muzeul Național Brukenthal a lansat campania "I love Brukenthal", ce propune revenirea la recunoașterea actului individual al patronajului cultural, adresându-se, prin intermediul instituției muzeale, comunității locale, naționale sau europene din care aceasta face parte, prin anvergura proiectelor pe care le desfășoară. În cadrul campaniei sunt cuprinse proiecte deosebite din domeniul expozițional, editorial, al restaurării, donații, alte inițiative menite să sprijine activitatea muzeului acolo unde finanțarea bugetară este insuficientă sau inexistentă. 

În cadrul acestei campanii, în luna iulie a anului 2013, Muzeul Național Brukenthal a lansat o serie de produse tip suvenir, a căror imagine o constituie motanii Antonello si Donatello, mascotele Palatului Brukenthal.În cele trei magazine și două puncte de vânzare, Muzeul Național Brukenthal prezintă o vastă ofertă editorială în care sunt cuprinse peste 200 de publicații editate în ultimii opt ani, adresate tuturor categoriilor de cititori, de la cărți de pedagogie muzeală și ghiduri, la cataloage și publicațiile științifice din seria Bibliotheca Brukenthal, cărora se adaugă revista științifică a muzeului, "Brukenthal. Acta Musei".

La subsolul Palatului Brukenthal este expoziția "Gothic: Trăirea Neogotică vs. Modelul Iluminist".

Deși a generat o largă diversitate de studii științifice în domenii precum literatură, film, sociologie, psihologie etc., Gotic-ul, ca experiență autentică, a fost prea puțin ilustrat în expoziții. Expoziția Gothic, deschisă la Muzeul Național Brukenthal, este prima cu profil permanent care explorează rădăcinile fenomenului în artele vizuale ale sfârșitului de secol XVIII și pe parcursul secolului al XIX-lea, evidențiind sursele literare și contextul istoric al reacției neo-gotice la Iluminism. Conceptul expoziției vine în întâmpinarea preferințelor publicului pentru poveștile gotice, într-o abordare educativă și rațională, bazată pe tiparele estetice oferite de obiectele de muzeu, creând, astfel, o imagine vie a perioadei caracterizate de neliniște culturală și îndrăznețe invenții artistice.

Tot la subsolul Palatului Brukenthal există o gipsotecă, unică în Sibiu.

Tradiția reproducerii operelor de artă de mare valoare este veche, întorcându-se până la practica romanilor de a copia statuile grecești. În vremurile modernității, aproape fiecare muzeu deținea copii sau reproduceri ale capodoperelor sculpturii universale. Colecția de gipsuri a Muzeului Brukenthal cuprinde peste 100 de piese de mari dimensiuni, cărora li se adaugă rondele, copii de medalii, efigii. O astfel de expoziție întâmpină o largă diversitate de preocupări, de la documentarea istorică, la studiul mitologiei și la aplecarea spre artă. În cele trei încăperi de la subsolul palatului, piesele sunt dispuse în ordine cronologică, de la sculptură grecească și romană la cea renascentistă și modernă.

Parterul Palatului Brukenthal găzduiește, de asemenea, expoziția permanentă intitulată "Lapidariu transilvănean", care cuprinde exponate structurate pe mai multe categorii. Criteriul cronologic și ordinul arhitectonic primează, dar au fost avute în vedere și materialele din care au fost realizate piesele sau anumite particularități de natură stilistică.

În cadrul expoziției pot fi regăsite piese ale unor elemente arhitectonice, statui, blazoane, inscripții de construcție, monumente sau elemente ale unor ansambluri funerare, reliefuri decorative. Remarcabile sunt exponatele realizate din alabastru (blazoane și alte reliefuri decorative), o statuie alegorică din calcar reprezentând Luxuria și piesele considerate în secolul al XIX-lea drept antichități romane.

Tot la parterul Palatului Brukenthal există un cabinet de stampe și desene.

Inaugurat în anul 2007, cabinetul este un spațiu expozițional cu profil permanent, destinat exclusiv genurilor artei grafice. Datorită exigențelor de conservare impuse lucrărilor pe suport de hârtie, caracterul expozițiilor găzduite de acest spațiu este unul temporar, patru-cinci expoziții fiind vernisate aici în decursul unui an calendaristic, cuprinzând selecții din cele peste 12.000 de lucrări aflate în colecțiile muzeului.

Inaugurat o dată cu cabinetul de stampe, cel de cartografie aflat de asemenea la parterul muzeului, este un spațiu expozițional permanent, iar caracterul expozițiilor găzduite este unul temporar, patru — cinci expoziții fiind vernisate aici în decursul unui an.

Expunând selecții din colecția de hărți a Bibliotecii Brukenthal, ce cuprinde un număr de 7.233 de piese, expozițiile abordează tematici diverse, de la istoria cartografiei la cea a descoperirilor geografice, de la cea a lumii în secolele anterioare, la cea a României în istorie și prezent.

Deschise în anul 2011, situate în curtea a doua a Palatului Brukenthal, sălile de expoziții temporare pot găzdui atât expoziții cu obiecte de patrimoniu, cât și creații ale artiștilor contemporani, dar și o serie de evenimente precum conferințe, simpozioane, mese rotunde.

Etajul unu al Palatului Brukenthal oferă posibilitatea oricui să intre în Saloanele de recepție ale lui Samuel von Brukenthal și de aici se poate trece la vizitarea artei medievale transilvane.

După cum se reflectă în evoluția arhitecturii, picturii și sculpturii, dezvoltarea vieții artistice în Transilvania epocii medievale s-a concentrate cu precădere pe strânsa relație existentă între comisionar/donator și Biserică, într-o societate centrată în spațiul slujirii liturgice.

Iconografia vremii (imagistica devoțională ce decorează interioarele bisericilor sau obiectele liturgice catolice) face parte, în general, din așa numitul Gotic Internațional, ilustrând importanța artei în contextual spiritualității medievale târzii.

Începând cu secolul al XVI-lea, Renașterea, Umanismul și Reforma au adus noi influențe în cultura transilvăneană, pătrunderea ideilor inovatoare fiind însă ulterioară fenomenelor similare din Europa Centrală. În comparație cu dezvoltarea umanistă de influență italiană din preajma scaunelor episcopale, orașele transilvănene rămân strâns conectate la cultura germană, sub acest aspect.

Pictura germană și austriacă este poate cea mai căutată de cunoscători, la Palatul lui Brukenthal. Cea mai bogată dintre colecțiile de pictură europeană ale Pinacotecii Brukenthal este cea germană și austriacă, numărând aproape 500 de tablouri din perioada secolelor XV-XVIII.

Prin bogăție și diversitate, lucrările ilustrează toate stilurile și genurile practicate de pictorii acestei școli, de la Goticul medieval și Renaștere, continuând cu pictura Manierismului, apoi cu cea a Barocului, Rococoului și Clasicismului, până la peisagistica Romantismului timpuriu. Dintre numele faimoase din colecție sunt de menționat cele ale lui Lucas Cranach cel Bătrân și Hans Schwab von Wertinger pentru Renaștere, apoi Hans von Aachen și Johann Rottenhammer pentru Manierism.

Cele mai multe lucrări sunt însă din secolele al XVII și al XVIII și ilustrează diversele tendințe ale Barocului, fie influențate de pictura flamandă și olandeză—ca și în cazul peisagiștilor Janneck și Brand, sau de cea italiană — Schönfeld sau Peter Strudel și Rottmayr. Lucrate sub alte influențe, maniere și inspirații sunt operele portretiștilor importanți ca Paudiss, Kupetzky sau Martin Meytens, și a pictorilor de naturi moarte ca Hinz, Stuven, Berentz și Werner Tamm. O notă aparte au peisajele clasiciste ale lui Faistenberger, tablourile lui Paul Troger, sau ale lui Caspar Sambach. Puține și nesemnificative artistic sunt lucrările de secol XIX.

Tot la etajul întâi al Palatului Brukenthal sunt covoarele anatoliene. Deschisă în anul 2009, această expoziție permanentă prezintă o colecție de adevărate capodopere prin valoarea artistică și conținutul simbolic cuprinse în piesele create pentru a folosi drept covoare de rugăciune. Prezența și conservarea covoarelor otomane în bisericile reformate din Transilvania, cu precădere în cele evanghelice, reprezintă un fenomen aparte, inițiala semnificație cultică modificându-se prin asumarea funcției decorative.

Situate pe importantele drumuri comerciale dintre Turcia și Europa Centrală, orașele din sudul Transilvaniei au asimilat un important număr de covoare anatoliene, încă de la sfârșitul secolului al XV-lea. Privite ca un indiciu al bunăstării posesorilor și simbol al statutului social, ele au fost adesea donate bisericilor, creându-se astfel colecții a căror vechime depășește patru secole.

Colecția de covoare anatoliene a Muzeului Național Brukenthal este compusă din 50 de piese, ce ilustrează marea majoritate a tipurilor și categoriilor.

Piesele Muzeului Național Brukenthal provin în cea mai mare parte de la Biserica Evanghelică C.A. din Sibiu, precum și de la biserici săsești din alte localități din județ. Prin raritate și calitatea artistică, o parte a acestor covoare sunt de o valoare excepțională.

Capodoperele Colecției Brukenthal sunt însă la etajul al doilea al Palatului. Evoluția Pinacotecii Brukenthal de-a lungul timpului a fost marcată atât de îmbogățirea fondului prin intermediul donațiilor și achizițiilor, de alăturarea importantului segment al picturii românești moderne și contemporane, dar și de evenimente regretabile precum confiscarea în anul 1948 a unui număr de 19 lucrări și transferarea lor la Muzeul Național de Artă al României din București (potrivit centralizatoarei politici comuniste) sau furtul a 8 lucrări (suferit în anul 1968), dintre care doar patru au fost recuperate.

Galeria de Artă a Muzeului Brukenthal a fost înființată în 2007 prin inaugurarea la etajul al doilea al palatului a unei secțiuni speciale a circuitului expozițional în care sunt cuprinse lucrările recuperate în urma confiscării din 1948 și a furtului din 1968. Modalitatea specială a expunerii a fost concepută astfel încât să sublinieze importanța reîntregirii fondului Pinacotecii Brukenthal.

Muzeul Național Brukenthal este singurul muzeu din România care are în colecția de pictură europeană lucrări de Jan van Eyck, Hans Memling și Tizian Vecellio Da Cadore, ce pot fi admirate în această expoziție alături de lucrările altor maeștri precum Antonello da Messina, Lorenzo Lotto, Pieter Bruegel cel Bătrân, Pieter Bruegel cel Tânăr, Jacob Jordaens, David Teniers al II-lea, Philips Wouwerman, Philips de Koninck, Frans van Mieris I, Alessandro Magnasco și Rosalba Carriera.

Parte integrantă a Pinacotecii Brukenthal, colecția de pictură flamandă și olandeză însumează aproximativ 450 de lucrări.

Asemeni colecționarilor vienezi contemporani lui, Samuel von Brukenthal a manifestat un interes deosebit pentru pictura Țărilor de Jos, datorită varietății metodelor de exprimare în înfățișarea realității.

Atât marii cât și mai micii maeștri formați în renumitele centre de pictură de la Anvers, Bruxelles, Gand, Amsterdam, Haga, Leida, Utrecht, s-au remarcat prin personalitate și originalitate artistică. Lucrările din Pinacoteca Brukenthal sunt o mărturie în favoarea măiestriei pictorilor flamanzi și olandezi, permițând urmărirea evoluției stilistice, din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, cu accent pe secolul al XVII-lea, secolul de aur al artei din Țările de Jos. La Palatul Brukenthal se poate admira și pictură italiană.

Există aproximativ 220 de lucrări aici, fiind caracterizat de o varietate exponențială sub aspectul curentelor artistice, de la Renaștere la Manierism, Baroc și Rococo, ilustrând produsul artistic al celor mai importante centre italiene.

În prezent, cea mai celebră expoziție temporară de la Palatul Brukenthal este prima expoziție din România cu ilustrațiile semnate de celebrul Salvador Dali, la "Divina Comedie", practic principala operă în grafică a pictorului spaniol, un artist care se considera înrudit cu noi și care și-a dorit să ajungă la noi în țară, potrivit curatorului expoziției, dr. Maria Ordeanu.

Muzeul Național Brukenthal înseamnă Palatul Brukenthal, Casa Albastră din vecinătate unde e Galeria de Artă Românească, Galeria de Artă Contemporană, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istoria Farmaciei, cel mai vechi de acest fel de la noi din țară, Muzeul de Vânătoare și laboratoarele de restaurare.

La Palatul lui Brukenthal de la Sibiu se vorbesc toate limbile din lume. Anual, sute de mii de oameni din toate colțurile lumii vin la Palat să admire colecțiile fostului guvernator transilvănean, care rămâne, după aproape două secole, la fel de inovator, modern și european.
www.agerpres.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus