Stiri de ultima ora

Caraş-Severin: Ştampilă filatelică ocazională şi plic aferent, la 150 de ani de la moartea..

Caraş-Severin: Ştampilă filatelică ocazională şi plic aferent, la 150 de ani de la moartea..
Cultura




Universitatea "Eftimie Murgu" din Reşiţa a realizat o ştampilă filatelică ocazională, cu plic aferent, aprobată de CN Poşta Română, prin Federaţia Filatelică Română şi Asociaţia Filateliştilor din judeţul Caraş-Severin, aşa încât întreaga corespondenţă ce a plecat de la Oficiul Poştal Reşiţa 1 marţi, 12 mai, a fost obliterată cu această ştampilă ocazională.



"Acest lucru s-a întâmplat cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la trecerea în eternitate a celui care a fost Eftimie Murgu, cel mai de seamă om al Banatului. Este nevoie însă, pentru o clipă, să ne ridicăm la înălţimea omului de la munte, readucându-l pe Eftimie Murgu în memoria colectivă, mai ales a generaţiilor tinere. Istoric, profesor de filosofie, doctor în drept, avocat, notar, jurist, cărturar şi revoluţionar, Eftimie Murgu este personalitatea Banatului cinstită de popor 'mai mult decât împăratul'. Viaţa lui Eftimie Murgu a avut măriri şi decăderi în cei aproape 65 de ani de viaţă, iar cariera lui, care a început sub auspicii culturale şi ştiinţifice înălţătoare, nu părea să vestească finalul atât de tragic", a declarat prof. univ. dr. Gheorghe Popovici, din partea Universităţii 'Eftimie Murgu' din Reşiţa.



Eftimie Murgu s-a născut la 28 decembrie 1805, în Rudăria, localitate care astăzi îi poartă numele. A copilărit la munte şi a crescut la munte, de aceea poate a rămas toată viaţa un "om de la munte", cu sufletul şi caracterul unui om care a împrumutat trăsăturile peisajului curat şi dur, fără echivoc între alb şi negru, ca ziua şi noaptea din succesiunea cărora rezultă timpul - fără timp, aşa cum macină morile de la Rudăria, adică eternitatea vieţii.



În anul 1840, Eftimie Murgu este implicat în mişcarea revoluţionară a unei societăţi secrete, la care s-au alăturat la scurt timp Nicolae Bălcescu şi Cezar Bolliac. Societatea creată în Bucureşti îşi propunea instaurarea unei republici democratice "Nova Romana" (România Nouă). Odată cu descoperirea societăţii de către autorităţi, la 20 octombrie 1840, ca "o alcătuire tainică de rău cugetători", Eftimie Murgu este singurul anchetat şi expulzat din Ţara Românească în Imperiul Habsburgic. Prin comportamentul său în mişcarea conspirativă din anul 1840, din Ţara Românească, Eftimie Murgu a arătat un nou spirit, cel de revoluţionar, favorabil "ridicării poporului de jos", chiar dacă a respins vărsarea de sânge.



Momentul de vârf al vieţii şi carierei lui Eftimie Murgu este anul 1848. Eliberat din închisoare chiar în timpul revoluţiei, la 9 aprilie 1848, se întoarce în Banat şi devine conducătorul Revoluţiei române de aici.



Potrivit prof. univ. dr. Gheorghe Popovici, la Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Lugoj, la 15/27 iunie 1848, în faţa a peste 10.000 de participanţi, Eftimie Murgu este proclamat "Căpitanul" Ţării Banatului şi, totodată, ales deputat în Dieta/Parlamentul de la Budapesta în trei circumscripţii deodată: Lugoj, Oraviţa şi Făget. Intrat în parlamentul lui Lajos Kossuth, Eftimie Murgu s-a remarcat ca un foarte bun orator, vorbind într-o limbă maghiară extrem de aleasă, însă dezideratele adunării de la Lugoj din "Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat" nu au fost acceptate în şedinţa din 26 august 1848 a Dietei revoluţionare maghiare, când Kossuth - sub motivul unităţii statului - a respins petiţia românilor din Banat. Din acel moment, Eftimie Murgu s-a cufundat în totală tăcere şi n-a mai luat cuvântul la nicio dezbatere.



În anul 1849, la 13 aprilie, Eftimie Murgu votează în Dietă atât "detronarea habsburgilor", cât şi noua "Lege a naţionalităţilor" prin care se obţineau anumite drepturi minimale pentru români. După ce a fost votată această lege de către Dieta din Seghedin, Eftimie Murgu pleacă în Ardeal la Avram Iancu pentru a-i duce vestea şi noua lege a naţionalităţilor în Ardeal. A fost însă prea târziu: forţele armate imperiale austriece în alianţă cu cele ruse au înfrânt revoluţia paşoptistă, a precizat Gheorghe Popovici.



După reprimarea revoluţiei, Eftimie Murgu a fost arestat la 1 septembrie 1849 şi condamnat la moarte prin spânzurătoare pentru "înaltă trădare faţă de monarhia habsburgică". În toamna anului 1853, în luna octombrie, Eftimie Murgu a fost eliberat, însă cei peste 7 ani grei de detenţie (1841, 1845-1848, 1849-1853) i-au afectat mult sănătatea, fiind nevoit să se retragă din politică pentru o vreme.



Bolnav şi însingurat, părăsit de prieteni şi cuprins de decepţiile vieţii, Eftimie Murgu moare la 12 mai 1870, la Budapesta. Este înmormântat la cimitirul Kerepesy. Osemintele îi vor fi aduse în ţară, după 62 de ani, în anul 1932, şi reînhumate la cimitirul din Lugoj.



Marţi, în Parlamentul României a fost expus permanent bustul lui Eftimie Murgu.



Universitatea reşiţeană îi poartă numele mentorului Revoluţiei române paşoptiste, are o minunată "Efigie în bronz a lui Eftimie Murgu" pe faţada clădirii, realizată de Petru Comisarschi, şi un "Portret unic în mozaic a lui Eftimie Murgu" în Aula Magna, realizat de familia Ungar. AGERPRES / (AS - autor: Paula Neamţu, editor: Marius Frăţilă, editor online: Anda Badea)



 



Sursa foto: Universitatea Eftimie Murgu din Reşiţa / Facebook



 





www.agerpres.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus