Stiri de ultima ora

Barometrul de Consum Cultural 2014. Cultura, între global şi local

Barometrul de Consum Cultural 2014. Cultura, între global şi local
Cultura
Grafic: Dana Donciu

Aproximativ 18% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 25 de ani merg la mai multe spectacole de teatru lunar, potrivit Barometrului de Consum Cultural 2014, spectatorii tineri reprezentând o parte importantă a publicului artelor spectacolului, 40% pentru toate subdomeniile. Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC) a lansat cea de-a noua ediţie a publicaţiei „Barometrul de Consum Cultural 2014“, cea mai importantă analiză statistică a sectorului cultural din România. Lansarea s-a desfăşurat în foaierul Aulei Ministerului Culturii. 

Pentru ediţia din 2014 a Barometrului de Consum Cultural, volumul eşantionului a fost de 1.260 de persoane, cu o eroare maximă tolerată de +/- 2,8%, la un nivel de încredere de 95%. Eşantionul a conţinut un boost de 840 de persoane din Bucureşti, care a produs un subeşantion reprezentativ pentru Capitală, cu o eroare maximă tolerată de +/- 3,4%, la un nivel de încredere de 95%.

În general nivelul consumului cultural este depăşit de nivelul non-consumului de aceea este nevoie de o analiză a tendinţelor de non-consum din ultimii ani. După 10 ani, se constată o scădere generală a segmentelor de „non-consumatori”. Anii 2009-2011 au însemnat un declin important al consumului cultural public, tradus printr-o pondere mai mare a celor care nu merg niciodată la cinema, teatru etc.

Au fost urmărite atât tipuri de consum specifice „culturii înalte”, cât şi tipuri de consum specifice „culturii de masă”. În prezent se manifestă un consum cultural de tip omnivor sau practici culturale hibride, care combină mai multe tipuri de activităţi pentru petrecerea timpului liber.

Pentru toate grupele de vârstă, frecvenţa participării la spectacole de filarmonică şi consumul de cărţi de la biblioteci înregistrează cele mai scăzute procente în raport cu alte activităţi de consum cultural. Activităţile pentru care optează populaţia generală o dată la câteva luni pot fi redate în următoarea ordine: cei mai mulţi respondenţi preferă sărbătorile locale (27,2%), apoi excursiile (21,5%), festivalurile de muzică/ film/ teatru (19,5%), spectacolele de divertisment/muzică (18%), frecventarea mallurilor (17,8%), plimbările prin parcuri (16,7%) şi vizitarea muzeelor (15,8%).

Artele spectacolului, între alfabetizare şi elitizare

În ultimii ani, în România, numărul respondenţilor care au participat la cel puţin un spectacol de teatru, operă sau muzică clasică înregistrează o creştere constantă.

Cea mai mare parte a acestor spectatori vizionează însă un număr foarte mic de spectacole dintr-un gen restrâns şi nu dezvoltă un interes pentru actul artistic. Asistăm, deci, la un fenomen de alfabetizare de consum, şi nu de fidelizare a spectatorilor.

La nivelul tuturor artelor spectacolului, creşterea numărului total al spectatorilor s-a realizat concomitent cu reducerea procentului spectatorilor fideli, ceea ce duce la concluzia că în sălile de spectacol au apărut publicuri noi, din alte categorii de consumatori.

Cea mai atractivă formă a artelor spectacolului rămâne spectacolul de divertisment/muzică, 43% dintre respondenţi participând la cel puţin un eveniment de acest tip în 2014.

Spectatorii tineri, cu vârsta mai mică de 35 de ani, reprezintă o parte importantă a publicului artelor spectacolului (aproximativ 40%, pentru toate sub-domeniile). În acelaşi timp, peisajul artelor spectaculare nu pare să includă o preocupare pentru categoriile de vârstă la care se formează obiceiurile de consum, respectiv 14-18 ani, întrucât din analizele noastre, pentru aceste categorii nu există dimensionată nicio ofertă explicită.

În mod surprinzător, cea mai mare parte a persoanelor tinere ce au vizionat cel puţin un spectacol de teatru în 2014 provine din familii cu un venit mai mic de 1250 lei lunar (adică jumătate din venitul mediu al gospodăriilor din România). Acest lucru demontează mitul conform căruia artele spectacolului sunt rezervate persoanelor cu un venit ridicat.

 Patrimoniul cultural construit. O analiză a percepţiei populaţiei

Există diferenţe între ce categorii de clădiri intră în definiţia patrimoniului, în funcţie de regiunea de dezvoltare în care locuiesc respondenţii. De exemplu, locuitorii din Regiunile Vest şi Centru includ casele din mediul urban între primele cinci variante menţionate, în timp ce respondenţii din Regiunea Nord-Vest consideră că blocurile de locuinţe aparţin patrimoniului cultural construit. Locuitorii din Regiunea Bucureşti-Ilfov au inclus clădirile comerciale în primele cinci categorii din definiţia patrimoniului cultural.

La nivel naţional gradul de conştientizare a obiectivelor de patrimoniu din proximitate este destul de mare, aproape 50% din populaţia chestionată declarând că ştie de existenţa unui obiectiv de patrimoniu pe raza localităţii de rezidenţă. Topul celor mai importante categorii de obiective de patrimoniu menţionate de respondenţi la nivel naţional include pe primele cinci locuri muzeele, aşezămintele şi monumentele de cult, monumentele şi obiectele de artă, castelele sau palatele şi casele memoriale.

Primele trei categorii de obiective de patrimoniu considerate de respondenţi a fi în pericol au fost la nivel naţional aşezămintele şi monumentele de cult, cetăţile şi muzeele. În topul obiectivelor turistice identificate de respondenţi ca fiind cele mai importante din zona lor se plasează obiectivele turistice naturale, aşezămintele şi monumentele de cult şi muzeele.

Muzeele din Bucureşti: practici de vizitare şi profilul publicului

În condiţiile existenţei unei infrastructuri muzeale ample, mai diversificată decât în restul ţării, care ar trebui să influenţeze în mod direct comportamentul de vizitare şi frecvenţa de vizitare, numărul vizitatorilor de muzee din Bucureşti este la un nivel apropiat de cel al vizitatorilor la nivel naţional. Potrivit datelor obţinute, 20% dintre respondenţi au făcut cel puţin o vizită la muzeu în ultimul an .

Vizitarea muzeelor şi a caselor memoriale în Bucureşti are un caracter ocazional şi este o activitate pe care foarte puţini respondenţi o repetă în decursul unui an, procentele nefiind astfel încurajatoare pentru profesioniştii din muzee. Un procent de 56% nu desfăşoară niciodată astfel de activităţi, doar 9% au mers o dată la un muzeu sau casă memorială în ultimul an, 7% au mers de două ori şi doar 4% de mai multe ori . Înaintarea în vârstă reprezintă un factor care influenţează în sens negativ frecventarea muzeelor: doar 9% dintre cei care au vizitat un muzeu în ultimul an au peste 65 de ani.

Ca şi în cazul celorlalte tipuri de consum cultural, tinerii vizitează muzee într-o măsură mai mare decât alte categorii de vârstă, cel mai ridicat procent se regăseşte în rândul lor (38%), aspect ce poate fi corelat cu dimensiunea educaţională a muzeelor.

Conform rezultatelor, cel mai vizitat muzeu din Bucureşti este Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, indicat respondenţi în proporţie de 59%, urmat de Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi de Muzeul Naţional de Istorie al României.

Artiştii şi persoanele active în sectoarele culturale şi creative: percepţii, atitudini şi opinii întâlnite în rândul populaţiei

Cel mai des întâlnit răspuns cu privire tipul de muncă asociat artiştilor face referire la activităţile muzicale. Fie că este vorba de compoziţie sau interpretare, fie că este vorba de domenii ce ţin de „cultura înaltă” (operă, operetă) sau „cultura de masă” (interpreţi pop, lăutari etc), pentru 45% dintre respondenţi statutul de artist are legătură cu domeniul muzicii;

Actoria şi activităţile din zona artelor plastice se plasează pe poziţiile 2 şi 3, cu procente foarte apropiate (27% şi 25%). În ceea ce priveşte artele plastice, cel mai des întâlnit răspuns a fost „pictura”, urmat de „desen”;

Alte procente importante sunt reprezentate de răspunsurile ce vizează domeniul coregrafiei (11%), al sculpturii sau olăritului (8%), al scrisului (7%) şi teatrului (4%).

În ceea ce priveşte practicarea, ca modalitate de petrecere a timpului liber, a anumitor activităţi ce au conţinut artistic sau creativ, cea mai des întâlnită opţiune este desenul sau pictura (6%), urmată de muzică sau dans (fiecare cu 4%). După cum se poate observa (tabelul 13, coloana A), frecvenţa cu care întâlnim astfel de activităţi în programul de petrecere a timpului liber pentru populaţia generală este foarte mică (mai ales dacă avem în vedere comparaţia cu alte activităţi desfăşurate în spaţiul domestic, precum consumul de televiziune – a se vedea secţiunea dedicată consumului cultural în spaţiul domestic).

Reţeaua domestică de bunuri culturale electronice şi consumul cultural domestic

Cel mai răspândit bun din reţeaua domestică fizică este televizorul cu ecran normal (81%). Pe a doua poziţie se află telefonul mobil cu un procent de 72%, iar pe al treilea loc să află radioul, care se întâlneşte în 59% dintre gospodării. Comparativ cu anul 2012, reţeaua de bunuri fizice păstrează aproximativ aceeaşi structură, modificări foarte mari fiind doar în cazul antenei simple TV. În acest caz, o posibilă explicaţie este dezvoltarea rapidă a tehnologiei. Totuşi, merită evidenţiate procentele mai mici în 2014, comparative cu 2012 în cazul laptopurilor, CD şi DVD playere-lor, telefoanelor mobile, aparatelor foto digitale, antenelor simple TV, conexiunii la internet, cablu TV, care se pot explica prin înlocuirea lor cu alte tipuri bunuri electronice mai avansate.

Televizorul (98%), cărţile (50%), muzica (90%) şi revistele (55%) se regăsesc în topul preferinţelor respondenţilor atunci când vorbim de consum cultural domestic. Filmele (88%), literatura de specialitate (23%), radio-ul (76%) şi ziarele (50%) sunt următoarele alegeri ale respondenţilor şi care, într-o oarecare măsură, se leagă cu preferinţele enumerate mai sus.

Cultură naţională versus cultură străină în contextul globalizării

Întrebaţi care sunt primele trei lucruri care le vin în minte când se gândesc la sintagma „cultură din afara Europei”, cei mai mulţi dintre respondenţi asociază cultura din afara Europei cu simbolurile culturii asiatice (de exemplu: zidul Chinezesc, mâncarea asiatică, ritualuri japoneze şi elemente din cultura indiană).

Conform datelor analizate, cel mai mare procent al populaţiei (47%) are contact cu alte ţări şi culturi prin intermediul membrilor de familie care locuiesc într-o altă ţară din UE, următoarele valori înregistrate privind formele de interacţiune ale populaţiei cu alte culturi şi ţări s-au distrbuit astfel: 38% din populaţie vizionează des seriale în limbi străine, 34% au prieteni care sunt din alte ţări ale UE, 33% vizionează des filme de lung metraj în limbi străine, iar un procent de 30% manifestă plăcere pentru mâncăruri tradiţionale din alte ţări.

Dacă pentru respondenţii la nivel naţional cea mai bună măsură pentru ca europenii să se cunoască mai bine este dezvoltarea limbilor străine în şcoli, pentru respondenţii din capitală, cea mai bună măsură este considerată ca fiind dezvoltarea programelor de mobilitate educaţională pentru elevi, studenţi şi profesori. De asemenea, măsuri considerate de respondenţi ca fiind potrivite pentru o cunoaştere reciprocă mai bună a europenilor sunt: susţinerea financiară a prezervării patrimoniului cultural şi organizarea de turnee internaţionale cu expoziţii sau spectacole.

0,08%,  bugetul culturii naţionale

Lansarea „Barometrului de Consum Cultural 2014“ a avut loc luni, la Ministerul Culturii (MC), în prezenţa managerului Institutului Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC), Carmen Croitoru, a profesorului universitar doctor Dumitru Borţun, a antropologului Vintilă Mihăilescu, a academicianului Răzvan Theodorescu şi a ministrului Culturii, Ionuţ Vulpescu.

„S-au folosit foarte multe cifre şi sunt foarte multe cifre în barometru, lipseşte una singură, care are legătură cu toate cifrele din barometru: 0,08% este bugetul culturii naţionale“, a spus ministrul Culturii Ionuţ Vulpescu.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus