Stiri de ultima ora

Isterie, pandemie, saormerie

Isterie, pandemie, saormerie
Actualitate
Din momentul in care Spania a intrat in stare de urgenta, undeva la mijlocul lunii martie, am scris cateva hectare bune de pagini despre prudenta, ingrijorare, am descris cu lux de amanunte faptul ca administratia iberica a fost prinsa pe picior gresit si ca sistemul sanitar, de altfel foarte bine cotat in Europa, nu a putut face fata valului de contaminari.Au fost zile catastrofice, mureau mii de oameni in 24 de ore, cifrele sunt si acum la indemana oricui. E suficienta o simpla cautare din taste pentru a se reimprospata memoria celor mai putin informati.Sfarsitul lunii iunie a adus relaxarea, s-au eliminat restrictiile, turismul - motorul sacru al PIB-ului spaniol - a fost redeschis, oamenii s-au revarsat pe plaja, la terase, s-au redeschis portile marilor centre comerciale. Si s-a confirmat discursul specialistilor si al celor mai sceptici dintre comentatori: "Trebuie mentinut cu orice pret sistemul de protectie, este inadmisibila lipsa mastilor, distanta trebuie pastrata. Facem apel la constiinta fiecarui individ in parte. In orice moment se pot produce noi focare de infectie." Asa a fost. In aceste zile Spania inchide din nou unele zone geografice, se intra iarasi in carantina. Unii s-au relaxat in totalitate si au inteles ca nimic nu li se mai poate intampla.Nu comentez, refuz de ani de zile sa mai fiu categoric. Personal, cred ca este un semn de debilitate. Am avut cazuri extrem de dure in jurul meu, chiar in familie, eu insumi nu mi-am revenit nici acum. Ma aflu intr-o permanenta stare de "raceala", de somnolenta, am pierdut gust si miros - sunt simptome pe care nu le-am avut niciodata pana acum. In imediata mea apropiere au murit zeci de persoane diagnosticate cu Covid-19, desi nu locuiesc intr-o zona aglomerata, nicidecum declarata focar de infectie.Unde doresc sa ajung? Poate ca nicaieri. Repetarea acestor aspecte nu duce la niciun fel de constientizare din partea nimanui. E trist, dar adevarat. Si unii, si altii suntem convinsi ca pandemia exista sau nu. Unii o vor vedea doar cand "buldozerele vor strange mii de morti " de pe strada, altii nu vor crede, probabil, decat atunci cand in propriile familii se vor petrece drame. Fiecare este liber sa creada orice. In orice. Repet inca o data ce scrisesem in urma cu doar cateva luni: Romania a avut sansa ca acest virus nenorocit sa nu faca prapad in randul populatiei. Sper sa ramana in continuare la fel pentru ca nu-mi pot imagina ce se poate intampla daca, pe parcursul catorva zile, vor muri (zeci de) mii de oameni. Colapsul in Sanatate va fi vizibil de pe Luna. Poate ca acel moment va deschide niste ochi, poate ca atunci se va renunta la glumite si bancuri prostesti, la susanele de canapea si la eterna zeflemea balcanica.Cunosc destul de multe cadre sanitare care s-au aflat in prima linie facand triaj, dand tratamente, ventiland bolnavii care abia mai puteau sa respire, numarand mortii si semnand certificatele de deces in spitalele spaniole. Imi aduc aminte si acum declaratia unuia dintre cei mai mari specialisti in virusologie, citez din memorie: "Cine isi face planuri de vacanta pana in vara lui 2021 este nebun." Spunea asta la inceputul lunii aprilie, atunci cand medicii si asistentele se imbracau in pungi de gunoi pentru ca nu aveau echipamente de protectie. Sigur ca da, suntem liberi sa protestam, sa ne enervam si sa contestam deciziile pe care le iau acum administratiile diferitelor state, avem toata libertatea din lume pentru a face spume la gura inaltandu-ne propriul adevar in fata celor dispusi sa ne asculte, orice om de pe planeta asta poate sa urle atunci cand are senzatia ca i se elimina din drepturi. Si pe buna dreptate. Dar urletul e util fara a privi realitatea? Am urmarit cu foarte mare atentie evolutia declaratiilor lui Trump, Salvini, Johnson, Bolsonaro - au coborat destul de mult tonul in fata evidentelor, in fata gropilor comune, in fata unor situatii pe care nu le poti controla doar cu "jemanfisisme" pe Twitter .

Ne relaxam? Categoric. Nu putem fi victimele permanente ale isteriei colective, nu putem cadea zilnic in plasa celor care alearga dupa titluri bombastice pentru un click in plus pe pagina. Haideti sa ne relaxam, sa revenim la umanitate, la vietile noastre. Dar si la ratiune. Doar un pic, atat cat ea ne este necesara pentru a ne feri de dezastru. Pot sa neg bombele atat timp cat sunetul lor nu ma deranjeaza, dar e mult mai greu sa ma feresc atunci cand ele sunt aruncate langa mine, aici, aproape, langa saormeria lui Mustafa.Paul Gabor este fost jurnalist de radio si presa scrisa, este scriitor si, potrivit declaratiilor sale, "incerc in permanenta sa realizez de ce lumea este asa cum este si nu altfel, caut sa adaug sensuri acolo unde senzatiile imi spun ca mai este loc, scriu proza scurta si cred ca a fi categoric, in societatea actuala, este o gluma cat se poate de proasta". Paul Gabor locuieste in Spania din anul 2000, dar spune ca acest aspect "nu este obligatoriu un reper pentru nimeni si nimic". Pe Paul Gabor il mai puteti gasi si pe blogul sau paulgabor.com
www.ziare.com

Articole similare :
comments powered by Disqus