Stiri de ultima ora

INTERVIU Adrian Cioflanca, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din Romania: "Cuvintele lui Antonescu erau traduse de subordonati ca ordine de executii in masa"

INTERVIU Adrian Cioflanca, director al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din Romania: Cuvintele lui Antonescu erau traduse de subordonati ca ordine de executii in masa
Actualitate
Pogromul de la Iasi a fost primul mare masacru din aceasta serie si a fost primul masacru antisemit de proportii dupa declansarea Operatiunii Barbarossa. Asadar, trupele romane au luat-o, in privinta agresiunilor antievreiesti, inaintea celor germane si au inceput sa omoare familii intregi, cu tot cu copii, femei si batrani, inaintea unitatilor Einsatzgruppen, dupa cum am vazut si direct, in groapa comuna descoperita in padurea Vulturi.Aici as vrea sa corectez o informatie. Ordinul de "curatire a terenului" nu a fost distribuit jandarmilor si politistilor pregatiti pentru Basarabia si Bucovina inaintea Pogromului de la Iasi, asa cum au crezut Jean Ancel si altii dupa el, ci dupa. Ancel credea ca violentele de la Iasi au fost rezultatul aplicarii acestui ordin, dar cronologia este alta, dupa cum rezulta cu certitudine din arhive. Ancel avea o perspectiva "intentionalista", dupa cum este numita in istoriografie, si aprecia ca totul a decurs dintr-o planificare prealabila. In fapt, la Iasi, dinamica este mai complicata.Calamitatea apare la intalnirea dintre violenta "de sus", rezultata din ordinele lui Antonescu si ale conducerii centrale a armatei, fortelor de ordine si serviciilor secrete, si violenta "de jos", a unor decidenti sau grupuri din cadrul institutiilor si din societate mai radicale decat politica antisemita perceputa a statului. Dupa alungarea legionarilor de la putere, Antonescu a incercat si a reusit in mare parte sa confedereze diverse curente antisemite sub umbrela "nationalismului integral".Antonescu a permis intrarea legionarilor in armata si in alte institutii de fortaDictatorul a permis intrarea legionarilor in armata si in celelalte institutii de forta, cu exceptia celor care au participat la rebeliune; pentru cuzisti nu a existat nici un impediment. Antisemitismul a devenit factor de coeziune. Au fost atrasi de partea regimului si antrenati in mobilizarea generala antisemiti din zona gri de simpatie fata de formatiunile nationaliste sau conservatoare si cei aflati in institutii si in uniforma, care nu aveau voie teoretic sa faca politica si militantism.Antisemitismul era perceput drept consensual, nu partizan. Consensul la 22 iunie 1941 avea urmatoarele coordonate: Romania are o "problema evreiasca"; alianta cu Germania si razboiul ofera o ocazie pentru rezolvarea problemei; problema trebuie rezolvata cu mijloace noi, in forta, sub coordonarea statului.In iunie-iulie 1941, politica imediata a statului insemna:Aceasta enumerare arata mai multe lucruri. In momentul declansarii razboiului, regimul Antonescu era decis sa aplice o politica dura fata de evreii din Romania si mult mai dura fata de cei din Basarabia, Bucovina si restul teritoriului preluat de la sovietici. Obiectivul final era de a scapa Romania de evrei, intr-o varianta de extindere teritoriala, dar nu din prima si nu haotic. Erau stabilite cateva linii directoare de actiune, dar, la acel moment, nu exista un plan ferm, detaliat, general pentru a gestiona etapizat soarta evreilor pe termen scurt si mediu.Internari in lagar, deportari, ghetoizare, executii sumareIn cazul evreilor din Romania, erau preconizate si puse in aplicare o serie de masuri precum internarile in lagar, deportari din zone sensibile, ghetoizare partiala, executii sumare. In toamna, au fost deportati evreii din sudul Bucovinei si din zona Sucevei. In cazul evreilor din Basarabia si nordul Bucovinei, planul era mai clar:Pana la urma, germanii nu au permis deportari peste Bug, asa ca Transnistria a devenit un tinut al mortii, teritoriul lagarelor, executiilor in masa si gropilor comune.In vara anului 1941, multe dintre exprimarile din ordinele lui Ion Antonescu si directivele lui Mihai Antonescu erau dure, dar vagi in termeni procedurali si in definirea categoriilor de evrei care trebuiau sa fie executati. Spre toamna, Ion Antonescu a devenit mai dur si mai clar. Cand era atinsa chestiunea utilizarii violentei, limbajul Antonestilor era ambivalent: pe de o parte, era ceruta razbunare, duritate, intransigenta, renuntarea la compasiune si la preocupari "formale" (adica legale sau morale), pe de alta parte, erau condamnate actiunile individuale si pentru interes personal, hotia si violenta nejustificata (prima fiind considerata o abatere mai grava) si alte actiuni care ar aduce "in istoria noastra pagini din istoria Evului Mediu pe care nu le-am practicat niciodata" (Mihai Antonescu).Ambiguitatea exprimarii pentru o aparenta legalitate, suscita initiativa si excesul de zelAmbiguitatea avea virtutea de a mentine liderii intr-o zona de civilitate si legalitate si, pe de alta parte, de a suscita interpretarea, initiativa si excesul de zel. De exemplu, ordinul de "curatire a teritoriului", desi neclar si limitat la cateva categorii de "suspecti", a fost interpretat, dupa cum au marturisit zeci de politisti si jandarmi in anchetele postbelice, ca ordin de executii in masa oriunde erau gasiti evrei, de a extermina intreaga populatie evreiasca.Ca sa intelegem cum a fost posibil acest lucru trebuie sa tinem cont, pe de o parte, de coordonatele si soliditatea consensului antisemit si, pe de alta, de modul in care ordinele lui Ion Antonescu au fost interpretate si uneori extinse de comandantii de la nivelul conducerii centrale a Armatei, Politei, Jandarmeriei si serviciilor secrete si de cei de la unitatile din teren si administratia de ocupatie.Ni s-au pastrat zeci de ordine scrise si sute de relatari ale subordonatilor care arata ca cuvintele lui Antonescu erau traduse de subordonati ca ordine de executii in masa. Uneori, pe masura ce coboram in ierarhie spre marile unitati, pana la nivelul comandantilor de regimente, batalioane si companii, formularile sunt din ce in ce mai explicite.Ordinul lui Antonescu a declansat o vanatoare de evreiCe s-a intamplat la Iasi in iunie 1941 a fost rezultatul unui ordin dur si vag dat de Ion Antonescu, care era imposibil de aplicat din punct de vedere logistic, pentru ca solicita deportarea peste noapte, fara pregatire, a celor aproximativ 45.000 de evrei din oras. Ordinul a declansat o vanatoare de evrei, care a implicat fortele politienesti din oras, precum si unitati militare romane si germane, si, mai important, a pus in miscare violenta "de jos", a celor in uniforma care au actionat cu exces de zel si a civililor mobilizati de antisemitism.Confederarea nationalismelor sub Antonescu si includerea legionarilor si cuzistilor in institutiile de forta a adus, prin peer-pressure, un plus de radicalism in cultura institutionala, care se adauga celui oficial. In timpul pogromului de la Iasi precum si al altor masacre ulterioare vedem in actiune radicali din armata, jandarmerie, politie care considera masurile statului drept moderate, ezitante, corupte, ingaduitoare sau timorate, si incita la crima sau ucid cu mana lor, devenind pentru intervale scurte de timp un soi de vigilante in interiorul sistemului.Antonescu ii admonesta pe acei vigilante care nu respectau linia tacticaMilitar de cariera, cu lunga experienta, Antonescu stia ce efecte au ordinele sale si a fost mereu bine informat. Unele lucruri au mers peste asteptarile sale, cum s-a intamplat probabil cu pogromul de la Iasi. Dar singura sa grija a fost de a-i admonesta pe acei vigilante care nu respectau linia tactica a regimului in problema evreiasca.Ziare.com: Unul din ultimii supravietuitori ai Pogromului de la Iasi, Iancu Tucarman, a murit in luna ianuarie 2020. In ultimul sau interviu din 13 noiembrie 2020, tulburator, Iancu Tucarman povesteste cum a inceput totul, cum a ajuns cu altii intr-un vagon de vite, cum unii beau propria urina, cum unii au innebunit. Din vagonul in care a calatorit, au supravietuit 8 persoane din 136.Ascultam acest interviu in timp ce priveam fragmente din filmul pe care l-ati realizat cu . Auzindu-l pe Iancu Tucarman si vazand acele fotografii cu corpurile celor morti in vagoane si aruncati pe marginea cailor ferate, realizezi ca efortul de cunoastere este rascolitor si poate deveni insuportabil. Dar doar asa, privind de aproape evenimente, oameni, intelegi grozavia. In acest peisaj sumbru, Iancu Tucarman parea un om senin. Cum a fost pentru dumneavoastra intalnirea cu el?

Adrian Cioflanca: Am intalnit, lucrand in Comisia Wiesel, in Comisia Tismaneanu, multe victime ale dictaturilor. La Iancu Tucarman era surprinzatoare si reconfortanta absenta oricarui resentiment. Era, intr-adevar, un om senin, tonic. Altii au ramas inversunati dupa trauma suferintei. Nu poti sa nu le dai dreptate si acestora. Dar prin incrancenare risti sa participi la spirala violentei si nedreptatii.Iancu Tucarman a profesat memoria in varianta ei seninaIancu Tucarman era pentru memorie si pentru dreptate. Mereu ne semnala, mie si altora, cate un articol antisemit din presa, cate o declaratie nociva facuta de cine stie ce om politic de la noi sau de aiurea - si era revoltat, dar nu si tafnos, intempestiv. I-am luat un interviu de istorie orala de cateva ore si tin minte candoarea mereu proaspata cu care se mira de grozaviile pe care le-a vazut si le-a trait pe propria piele.Si mai tin minte ca dupa cateva ore de discutie, cand am inchis camera, m-a intrebat daca am obosit si mi-a spus ca el abia s-a incalzit. Energia acestui om ne-a socat pe toti. Inainte de a ne da sfaturi, Iancu Tucarman a facut el insusi ce trebuia facut si mult peste. A raspuns oricarei invitatii, a calatorit neobosit, riscandu-si sanatatea, si a profesat memoria in varianta ei senina, care te pune pe ganduri.Ziare.com: Sunt lucruri care iti raman in memorie din ceea ce spune Iancu Tucarman - excesul de zel al unora care, desi nu primisera ordin, s-au apucat sa bata lemne pentru a acoperi ferestruicile vagoanelor, sa nu intre aer, sau cum, odata ajuns la destinatie, intalnindu-se cu un cunoscut, acesta l-a intrebat daca el era Iancu, si apoi vazandu-se intr-o oglinda nu s-a recunoscut, desfigurat de aceea calatorie infioratoare. Excesul de zel a facut posibil monstruosul in istorie, fie ca vorbim despre antisemitism si pogromuri, fie despre comunism. Cum arata excesul de zel in documentele istorice?Adrian Cioflanca: Urmarind ce spun agresorii din timpul Holocaustului, asa cum putem reconstitui astazi pe baza textelor ordinelor directe si a declaratiilor camarazilor sau victimelor date in anchetele postbelice, observam ca multi sunt ghidati fie de convingerea ca uciderea evreilor a fost autorizata de la cel mai inalt nivel, fie de un simt al indreptatirii de a actiona violent, sub comandamentul moral al natiunii si istoriei, in fata unui pericol vital.

Perspectiva impunitatii si suspendarea moraleiDe asemenea, agresorii sunt motivati de perspectiva impunitatii si de sentimentul ca traiesc timpuri exceptionale, in care regulile obisnuite nu se aplica, in care este permisa crima si de care trebuie profitat ca de o ocazie istorica. Masacrele sunt Saturnalii ale violentei, in care, pentru anumite intervale de timp, rigorile morale sunt suspendate sau rasturnate, iar excesul si crima sunt infaptuite cu frenezie. Aceasta apropo de "delirul criminal" de care vorbeati dumnevoastra.Ideologia fascista, extazul violentei si mecanismul psihologic al transfigurariiIn vremuri exceptionale, din motive diferite, si victimele, si criminalii sufera o transfigurare. La victime, ca la Iancu Tucarman, aceasta este rezultatul suferintei, la criminali, al extazului violentei. In anchetele postbelice, multi agresori au incercat sa se disculpe spunand ca, pentru scurt timp, au devenit "altcineva", de recunoscut, sub influenta ideologiei fasciste, a ordinelor superioare si a indemnului confratilor. Desigur, pentru cei mai multi aceasta era o scuza vulgara, dar trebuie inteles si mecanismul psihologic al transfigurarii, despre care exista deja suficienta literatura criminologica.Bariera morala si psihologicaNu toti criminalii pleaca la drum cu ideea de a comite o crima, ci ajung sa treaca bariera morala si psihologica in cursul evenimentelor. Din acest motiv, in vremuri exceptionale, sub efectul ideilor, sub presiunea ordinelor, sub influenta apropiatilor, "oameni obisnuiti" se transforma in criminali. Trebuie sa rezistam tentatiei de a patologiza crima, pentru ca altfel nu intelegem participarea in masa, in vremuri exceptionale, la crime in masa.Ziare.com: Negationismul legat de violenta antisemita strabate toata istoria recenta. Notati la un moment dat ca Romania are o lunga traditie in minimalizarea antisemitismului, rasismului, xenofobiei. Exista o obisnuinta in a spune ca pogromurile ar fi de fapt "pretinse persecutii", "exagerari", "propaganda denigratoare". Ce determina aceasta negare si incapacitate sa privim in oglinda istoriei?Adrian Cioflanca: Am urmarit reactia autoritatilor si a presei la diferite pogromuri si violente de strada antisemite care au avut loc in secolele 19 si 20 si, intr-adevar, mi se pare ca negarea, minimalizarea, minciuna si aruncarea in derizoriu au o lunga traditie. Vorbim fie de minciuna "diplomatica" a Ministerului de Externe, de cea cu efect amnistiant a Ministerului de Interne sau de minciuna "patriotica" a partidelor si presei nationaliste.
www.ziare.com

Articole similare :
comments powered by Disqus