Stiri de ultima ora

Studiul ADN-ului străvechi. Ce s-a descoperit până acum şi de ce nu se poate răspunde (încă) la marea întrebare „Cine suntem?”

Studiul ADN-ului străvechi. Ce s-a descoperit până acum şi de ce nu se poate răspunde (încă) la marea întrebare „Cine suntem?”
Stiinta-sanatate
Arhiva imensă de fosile umane poate fi folosită pentru analizele genetice pentru a ilustra o imagine mai detaliată a istoriei evoluţiei omului. Lucurile nu sunt însă atât de simple, iar testele ADN, deşi au potenţialul de a da naştere unei noi paradigme în arheologie, nu sunt ferite de critici şi controverse.

Aşadar, în ultimul deceniu, cercetătorii din genetică au intrat şi în domeniul istoriei. Ei cred că ADN -ul străvechi nu ne permite doar să pătrundem în ceea ce a fost cândva învelit într-o „ceaţă deasă de păgânitate”. Promite ceea ce geneticianul de la Harvard, David Reich, a numit „revoluţia genetică în studiul trecutului uman”.

În ultima sa carte, Reich a pus „revoluţia ADN-ului străvechi” pe acelaşi nivel de importanţă cu invenţia microscopului. Studiile sale sugerează că ADN-ul poate explica cu o certitudine şi detaliu mai mari cursul evoluţiei umane, a istoriei şi identităţii sale decât oricare altă tehnică, aşa cum o spune şi în cartea sa ”Who We Are and How We Got Here” („Cine suntem şi cum am ajuns aici”). Deşi Reich lucrează cu mostre care au mii sau zeci de mii de ani, expresia „ADN străvechi/antic” se referă la orice material genetic vechi care se află în stare avansată de degradare, iar munca lui Reich a fost posibilă doar printr-o serie de progrese tehnologice şi metodologice. Cercetătorii din teren trimit oasele la Harvard, unde tehnicienii le expun la lumină ultravioletă pentru a preveni contaminarea, apoi le găuresc cu ustensile speciale, relatează New York Times.

Aceste rămăşiţe scheletice sunt foarte rare, fiind unul dintre motivele pentru care sunt atât de importante. Spre exemplu, un fragment din degetul mic, studiat de geneticienii de la Leipzig, a fost folosit pentru a demonstra existenţa unei forme dispărute de oameni arhaici. Acest fragment este unul din doar 4 fragmente descoperite vreodată care aparţin acestei specii. 

Porţiunile minuscule de cod genetic sunt izolate şi îmbogăţite, sunt citite cu ajutorul tehnicilor statistice care creează o legătură între această mostră şi între alte mii de mostre din seturile de date.

Obiectivul principal al lui Reich este de a crea noi metode statistice care să explica mai bine legăturile dintre populaţii. Spre exemplu, a arătat, bazându-se pe datele genetice contemporane, că indienii moderni sunt un produs a două grupuri distincte, unul care a fost în subcontinent de mii de ani şi altul care a apărut mai recent.

Prima oportunitate de a studia ADN-ul antic a primit-o atunci când Svante Paabo, un genetician din Suedia, l-a recrutat în proiectul său desfăşurat într-un laborator din Leipzig de a secvenţia întregul genom al Omului de Neanderthal . Analiza lui Reich a ajutat la demonstrarea că mulţi oameni de acum, cu o excepţie generală fiind africanii sub-saharieni, au gene de neanderthalian. „După secvenţierea genomului de neanderthalian era clar că acestea sunt cele mai bune date din lume din orice ştiinţă”, a precizat Reich.

Astfel, în 2013, Reich, alături de un alt savant de la laboratorul lui Paabo, au creat unul dintre primele laboratoare din SUA dedicat studierii ADN-ului antic. Ideea, aşa cum a fost expusă în cartea sa, a fost „de a face ADN-ul antic industrial - de a construi o fabrică de genom în stil american” care ar elibera domenii precum arheologia, istoria şi antropologia de dezbateri nerezolvabile.

A avut mai mult succes decât a anticipat. La sfârşitul lui 2010, doar 5 genomuri străvechi au fost secvenţiate în total, dar în 2014, 38 au fost secvenţiate într-un singur an. Curând, numărul s-a apropiat de 2.000. Doar laboratorul lui Reich este responsabil pentru cel puţin jumătate dintre cele publicate, din care nu fac parte circa 5.500 aflate în procesul de a fi analizate şi încă 3.000 de oase în pregătire. „ADN-ul antic şi revoluţia genomului” - a declarat acesta în introducerea cărţii - „pot răspunde acum la o întrebare cu privire la trecutul îndepărtat: ce s-a întâmplat?”.

Deci, ce s-a întâmplat?

Aproape toţi cercetătorii sunt de acord că povestea omului a început în Africa , odată cu evoluţia oamenilor moderni. Mai târziu, acum 50.000 - 100.000 de ani, istoria umană a continuat şi pe alte continente. Aşa cum vede Reich, studiul ADN-ului antic a contrazis ceea ce se credea că s-a întâmplat ulterior. O premiză era că primii oameni s-au răspândit în toate direcţiile. Grupurile au întâlnit locuri unde s-au aşezat pe toată durata preistoriei. Aceasta nu este doar o teorie în mediul academic, dar un mod natural prin care oamenii şi-au conectat, de-a lungul mileniilor, identităţile cu locul de baştină.

Reich este de părere că a demonstrat contrariul: istoria umană este marcată nu de statornicie şi puritate (rasială), ci de mişcare şi amestec de rase. Sunt multe situaţiile în care oamenii care trăiesc astăzi într-un loc nu seamănă, din punct de vedere genetic, cu cei care trăiau acolo în urmă cu mii de ani. În acest context de reproducere, Paabo a arătat şi că primii oameni s-au împerecheat şi cu neanderthalienii, dar aceasta este doar o mică parte din amestecul care a format omul modern . Chiar dacă neanderthalienii au dispărut acum circa 40.000 de ani, populaţiile arhaice (Reich le numeşte eurasiatici nordici antici) erau extrem de diferite de populaţiile actuale.

David Reich, genetician la Harvard / Credit foto: captură Youtube

În timp ce Paabo a continuat să lucreze cu perioada neanderthaliană, Reich s-a concentrat pe obţinerea mostrelor mai recente, de acum circa 10.000 de ani - domeniul arheologiei. ”Big Bang-ul” ADN-ului antic, aşa cum a fost numit de unii geneticieni, a fost descris într-un articol publicat în Nature în anul 2015, într-o lucrare a lui Reich numită “Massive Migration From the Steppe Was a Source for Indo-European Languages in Europe” („Migraţia masivă din stepă a fost o sursă a limbilor indo-europene în Europa”). Studiul s-a bazat pe informaţia genetică obţinută de la 69 de indivizi dezgropaţi de arheologi din Scandinavia, vestul Europei şi Rusia. Lucrarea a arătat că europenii nu sunt cine credeau ei că sunt. Acum circa 5.000 de ani, o migraţie masivă de nomazi din est - stepele din estul Ucrainei şi sudul Rusiei - a avut loc şi a înlocuit aproape complet comunităţile existente de vânători-culegători şi de primii fermieri. Aceşti nou-veniţi au preluat multe tehnologii de vârf de atunci, precum domesticirea cailor, roata şi metalurgia.
descopera.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus