Stiri de ultima ora

Savanţii au descoperit un proces care poate rezolva cea mai mare problemă a fuziunii nucleare

Savanţii au descoperit un proces care poate rezolva cea mai mare problemă a fuziunii nucleare
Stiinta-sanatate
Oamenii de ştiinţă care se ocupă de realizarea pe Pământ a reacţiei de fuziune care alimentează Soarele şi alte stele trebuie să menţină stabilă plasma. Recent, cercetătorii de la Princeton Plasma Physics Laboratory (PPPL) din cadrul Department of Energy al Statelor Unite au descoperit un proces care poate ajuta la stabilizarea plasmei.

Replicarea fuziunii, care eliberează cantităţi nelimitate de energie prin fuzionarea nucleelor atomilor în starea materiei cunoscută ca plasmă, poate produce energie verde şi infinită. Astfel, captarea şi controlarea energiei fuziunii reprezintă probleme cruciale cu care se confruntă savanţii din întreaga lume, scrie Phys .

Descoperirile cercetătorilor de la PPPL, descrise în Physical Review Letters, au avut în vedere instabilităţile din plasmă care creează insule magnetice, o sursă cheie în dezagregarea plasmei. Aceste insule, care au structura unor bule care se formează în plasmă, pot creşte şi declanşa evenimente care opresc reacţiile de fuziune şi chiar pot avaria reactoarele tokamak .

Cercetătorii au găsit în anii 80 că utilizarea undelor de radiofrecvenţă (rata de oscilare a unui câmp electromagnetic) pentru a conduce curentul în plasmă poate stabiliza plasma şi poate reduce riscul dezintegrării. Totuşi, savanţii nu au observat că micile schimbări sau perturbări în temperatura plasmei pot îmbunătăţi procesul de stabilizare, odată ce un prag critic de energie este depăşit.

Astfel, savanţii de la PPPL au descoperit că schimbările de temperatură afectează tăria curentului şi cantitatea de unde de radiofrecvenţă găsite în insule. Au mai observat şi că oscilaţiile de temperatură şi impactul lor asupra depozitării energiei au o relaţie complexă/non-liniară. Atunci când relaţia se combină cu sensibilitatea vectorului de curent la schimbările de temperatură, eficienţa procesului de stabilizare creşte.

Mai mult, stabilizarea este puţin probabil să fie afectată de vectorii care nu sunt aliniaţi şi care nu reuşesc să ajungă în centrul insulei.

Veste bună pentru ITER

Impactul general al procesului creează ceea ce poate fi numită „condensarea curentului de radiofrecvenţă” sau concentraţia de radiofrecvenţă din insulă care îi opreşte creşterea. „Atunci când depunerea în insulă sare de un anumit prag, are loc un salt în temperatură, care întăreşte semnificativ efectul stabilizator. Acest lucru permite stabilizarea unor insule mai mari decât s-a crezut anterior”, a precizat Allan Reiman, autor principal al studiului.

Procesul poate fi benefic în mod particular pentru ITER , reactorul tokamak aflat în construcţie în Franţa care poate ajuta cercetătorii să demonstreze fezabilitatea fuziunii nucleare . „Există o îngrijorare conform căreia insulele pot deveni mari, ceea ce ar cauza întreruperi la ITER. Luate împreună, aceste noi efecte ar trebui să facă mai uşoară stabilizarea plasmelor”, a adăugat Reiman.

Articole similare :
comments powered by Disqus