Stiri de ultima ora

O strategie pentru căutarea vieții extraterestre

O strategie pentru căutarea vieții extraterestre
Stiinta-sanatate
Căutarea vieții extraterestre reprezintă una dintre problemele fundamentale ale științei moderne. Cu siguranță, descoperirea vieții extraterestre va duce la una dintre cele mai profunde revoluții în cunoașterea umană. Pe măsură ce mijloacele de sondare a Universului se perfecționează, ne apropiem din ce în ce mai mult de acest moment. Cum am putea identifica existența vieții pe alte corpuri cerești? La această întrebare încearcă să răspundă un raport al National Academy of Sciences, a SUA. Raportul de 196 pagini, intitulat ”An Astrobiology Strategy for the Search for Life in the Universe” (Strategia astrobiologică pentru căutarea vieții în Univers) a fost elaborat la cererea Congresului SUA și a fost coordonat de NASA. În textul care prefațează raportul se arată că ”Astrobiologia este știința care studiază originea, evoluția, distribuția și viitorul vieții în Univers. Inevitabil, ea este un domeniu de cercetare interdisciplinar, care cuprinde astronomia, biologia, geologia, heliofizica și științele planetare alături de activități complementare de laborator și studii efectuate asupra unei game largi de medii terestre. Interesul științific și popularitatea în rândul publicului asupra subiectelor legate de căutarea vieții extraterestre oferă un motiv puternic pentru implicarea NASA și a altor agenții naționale și internaționale.” Raportul nu face parte din categoria textelor de popularizare, care sunt ușor de citit. Dimpotrivă. Este un text rece și sec, împănat cu termeni științifici și cu numeroase trimiteri către lucrări științifice publicate în reviste de specialitate, care îl fac greu de parcurs de către profanii în rândul cărora mă număr și eu. Dar, vă rog să mă credeți, merită cu prisosință să vă rupeți câteva zile din rutina cotidiană pentru a încerca să îl citiți.

Este adevărat, putem detecta viața extraterestră prin identificarea anumitor neconcordanțe, care nu își găsesc explicația decât prin existența unor procese de natură biologică. Dar, ca și ”observatorul nefamiliarizat cu Pământul”, la care făcea referire Sagan, ne putem găsi uneori în fața unor forme de viață care nu au nicio legătură cu procese metabolice cunoscute sau cu alte caracteristici biochimice ale vieții. Autorii raportului folosesc o sintagmă, care pe mine m-a derutat la început: ”agnostic biosignature”, pentru biosemnăturile generate de această categorie de forme de viață. Autorii raportului subliniază importanţa extinderii căutărilor mult dincolo de formele de viață pe care le cunoaștem în prezent. Sarcina nu este deloc ușoară.  Formele de viață neașteptate se pot manifesta la scară planetară atât prin producerea de dezechilibre atmosferice (cum este cazul oxigenului și metanului din atmosfera terestră) sau prin producerea unor rețele chimice complexe (complex chemical networks) în atmosfera planetară. ”În ambele cazuri”, se arată în raport, ”este necesară o analiză detaliată a condițiilor de mediu, pentru a putea interpreta dezechilibrul sau rețelele chimice ca fiind semne ale vieții. Este necesară o cuantificare a gazelor prezente în atmosferă, o bună cunoaștere a distribuției spectrale a energiei provenite de la astrul central și realizarea unor modele climatice. Astfel s-ar putea evalua fluxurile de gaze necesare pentru menținerea dezechilibrului atmosferic.” Autorii raportului mai propun utilizarea metodologiei Bayesiene ca o generalizare a strategiilor de căutare a vieții extraterestre. Pe scurt, metodologia Bayesiană implică evaluarea probabilității ca o anumită ipoteză să fie adevărată. Această probabilitate se va modifica de-a lungul timpului, pe măsură ce devin accesibile mai multe dovezi sau informații referitoare la ipoteza respectivă. Tot ceea ce am spus până acum despre căutarea biosemnăturilor se referă la identificarea lor de la mare distanță, cum ar fi cazul exoplanetelor. Dar, în cazul Sistemului Solar, avem și alte posibilități. Nu va trece mult timp și vom putea analiza eșantioane de sol, pentru a descoperi eventuala prezență a formelor de viață extraterestre. Lucrurile ar putea fi relativ simple, în cazul în care vom întâlni o viață similară cu cea de pe Pământ. În acest caz ar fi suficient să detectăm versiuni extraterestre ale macromoleculelor de ADN (care stochează informația genetică) și ARN (care copiază informația conținută în ADN și apoi participă la procesul de fabricare a proteinelor prin asamblarea aminoacizilor). În prezent există instrumente care pot detecta cu ușurință materialul genetic bazat pe ADN și ARN. Lucrurile pot deveni complicate dacă vom întâlni forme de viață alternative, în care informația genetică să nu fie codată pe macromolecule de ADN și ARN. Pentru această situație, deocamdată ipotetică, este nevoie să generalizăm noțiunea de macromolecule care stochează informația genetică. În fond, atât ADN-ul, cât și ARN-ul sunt niște heteropolimeri, adică niște polimeri formați prin înlănțuirea mai multor tipuri de monomeri. De exemplu, ADN-ul este o lungă înlănțuire a patru tipuri de nucleotide diferite: adenină, citozină, timină și guanină. Viitoarele căutări in situ ale vieții extraterestre ar trebui să aibă în vedere realizarea unor instrumente capabile să detecteze heteropolimerii care ar putea juca rolul de stocare și transmitere a informațiilor genetice. În raport se arată că ”sarcina de a detecta in situ un heteropolimer cu o compoziție necunoscută nu este una ușoară. Cu toate acestea, căutarea heteropolimerilor ne oferă posibilitatea să detectăm biosemnături care ar fi foarte puțin probabil să apară în urma unor procese abiotice. În fond, indicatorul suprem pentru viață este informația, care este scrisă în limbaj molecular. Indiferent dacă acea informație este produsul unei vieți dispărute sau actuale, a unei vieți simple sau a uneia complexe, aceasta este o trăsătură distinctivă care trebuie urmărită cu atenție.” Căutarea vieții în Sistemul Solar Cea mai atent cercetată planetă din Sistemul Solar, în afară de Terra, este Marte, care, de-a lungul timpului, a stârnit imaginația în ceea ce privește existența civilizațiilor extraterestre. Acum știm că Marte nu adăpostește, și nu a adăpostit vreodată, forme de viață inteligente. În schimb, acum știm că este probabil ca Marte să fi existat, sau să existe și acum, forme primitive de viață. Știm că pe Marte există compuși organici, apă în stare lichidă și metan în atmosferă. Luate împreună aceste informații ne dau speranțe pentru viața marțiană. Din păcate, așa cum se arată în raport, aceste date sunt neconcludente, deocamdată. Compușii organici pot avea origini abiotice, prezența apei lichide nu este suficientă pentru a demonstra existența vieții, iar metanul din atmosfera marțiană poate fi rezultatul unor procese geologice. Avem nevoie de date suplimentare.

Articole similare :
comments powered by Disqus