Stiri de ultima ora

„Adevărul“, cu Marius Copil la „Muzeul Jucăriilor“: „Am fost rău când eram mic! Tăiam cu fierăstrăul câte un picior la fiecare scaun din casă“

„Adevărul“, cu Marius Copil la „Muzeul Jucăriilor“: „Am fost rău când eram mic! Tăiam cu fierăstrăul câte un picior la fiecare scaun din casă“
Sport
„Weekend Adevărul“ i-a dat întâlnire lui Marius Copil la „Muzeul Jucăriilor“. O vizită matinală, în plină vară, în ziua în care ar fi trebuit să înceapă ediţia 2020 a turneului de la Wimbledon.

Arădeanul ar alege mereu o trotinetă electrică pentru a străbate Capitala. E tătic de patru luni şi, de aceea, înainte de a pleca de acasă, spre expoziţia ce poate fi vizitată de oricine vara asta în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României, Marius a pregătit cu grijă biberoanele băieţelului său.

„Chiar mă implic. Fac de toate, îl şi schimb, încălzesc biberoane. Nu mă deranjează să văd <>“, spune Marius, zâmbind larg. „Ne plimbăm, încercăm să stăm multe ore cu el afară, în parc. Cu somnul stau bine. Avem mare, mare noroc că mama Ramonei ne ajută mult, ea mai stă noaptea cu el. A mai venit şi mama mea de la Arad, suntem super-norocoşi“.

Ochii albaştri i se luminează când vorbeşte. Arthur este centrul universului său în acest moment, dar şi al jumătăţii sale, Ramona Iacob. I-au ales numele uşor, gândindu-se la legendele Cavalerilor Mesei Rotunde.

Legăturile lui Marius Copil cu universul jocurilor şi al poveştilor e evident: în urmă cu câţiva ani şi-a decorat un perete întreg al casei, într-o cameră de relaxare, cu supereroii din seria Marvel, iar pisoiul său se numeşte Thor. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“  

Cristian Dumitru, proprietarul colecţiei de jucării, ne ghidează paşii, printre pluşuri, vechi patine cu rotile poloneze ce seamănă mult cu nişte sandale, cutii cu jocuri româneşti şi pereţi tapetaţi cu fotografii. Foarte atent, Marius tresare când vede un joc de fotbal, străbunul foosball-ului. „De ăsta îmi aduc aminte cel mai bine, pentru că mă jucam cu el cel mai des“, spune învinsul lui Federer din finala din 2018, de la Basel. 

Marius Copil îşi încearcă agerimea degetelor trimiţând puternic mingiuţa cât o mărgică. Eduard Enea / „Adevărul“

Pentru Arthur, păstrează cu sfinţenie setul de pluşuri de la „Openul Vesel“, pe care organizatorii australieni le oferă anual sportivilor: a început cu un cangur, apoi a ales un koala, ajungând să mai ia şi crocodilul, care se asortează la fix cu logoul sponsorului său de echipament sportiv.

Aşteaptă momentul în care Arthur va putea să se joace cu maşinuţe, i-ar oferi o adevărată colecţie, lucru care îl apropie, cumva, de cel care a creat „Muzeul Jucăriilor“ pornind la drum cu jucăriile, maşinuţele şi machetele sale şi ale celor doi fraţi ai săi, prin anii ’80, completându-şi apoi rapid garajul cu jucăriile prietenilor, obţinute în schimbul unui troc simbolic. „După 30 de ani am reuşit să echilibrăm colecţia. Sunt peste 2.500 de jucării aici în expoziţie, încă 2.000 în valize şi probabil încă 10.000 în depozit aşteaptă să fie reparate, şterse de praf şi puse în valoare“, spune Cristian Dumitru.

Marius Copil, în universul multicolor al Muzeului Jucăriilor. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“

Marius Copil meditează: „am avut o copilărie mai grea, plecând în Germania de la zece ani. Dar cred că am prins ultimul tren la jucatul în stradă. Ne strângeam câte 60-70 de copii şi jucam fotbal, de-a prinselea, de-ascunselea. Am savurat cât a fost. Nu am vreun regret. Fără sacrificiile astea nu ajungeam unde sunt“. Apoi, părăseşte cele două săli de expoziţie cu zâmbetul pe buze. E prima dată când îşi pune autograful pe cartea de amintiri a unui muzeu bucureştean. Vizitase muzee în mari oraşe ale lumii, însă, mereu pe drumuri cu turnee, nu o făcuse şi la Bucureşti.  

Am fost rău când eram mic, asta ştiu. Am cauzat multe probleme! Tăiam cu fierăstrăul câte un picior la fiecare scaun din casă, vopseam geamurile, sunt multe năzdrăvănii!
Marius Copil, jucător de tenis  

Marius Copil, alături de Cristian Dumitru. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“

Interviu printre jucării: „Revin în Top 100“  

„Weekend Adevărul“: Îţi imaginai în urmă cu cinci ani că la 29 de ani vei fi tătic?
Marius Copil: Sincer, nu! Mă gândeam că voi termina cariera în tenis şi după aceea o să devin tătic. Îmi doream foarte mult să fiu lângă el şi să trăiesc toată experienţa asta. Acum am avut noroc, am putut vedea zilnic cum creşte, cum începe să ne recunoască. Fiecare zi lângă el e nepreţuită. Pandemia mi-a dat şi o bucurie, să pot trăi momentele acestea.

Marius Copil priveşte o păpuşă rusească care poate mişca ochii stânga dreapta. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“Cum s-a schimbat viaţa ta, când ai devenit tătic?
 În bine! M-a făcut să mă maturizez mai mult. La antrenamente sunt mai concentrat acum, nu mai încerc lovituri prosteşti. Încerc să dau fiecare lovitură cât mai bine, mă antrenez sută la sută, cât pot de mult, apoi mă deconectez ca să petrec timp cu familia.Când ai intrat în top 100, în 2017, spuneai că ai reuşit pentru că te-ai dedicat 100% tenisului. Cum crezi că va evolua cariera ta, acum, când apar şi alte priorităţi? Revii în Top 100?
 Sigur! Cred asta! Sper să nu ni se facă viaţa mai grea acum, cu pandemia, ca doar unii jucători să poată participa la turnee şi să facă alte puncte, iar noi, cei de sub 100, să rămânem în urmă. Dacă ei se distanţează faţă de noi mult mai mult, va fi teribil, va dura poate un an şi jumătate până să ai şansa să îi prinzi din urmă. Dar, eu am încredere mare în mine, pentru că jocul meu a progresat mult. Cred că locul meu este în primii 100. Şi voi reveni acolo!E dificil cu clasamentul tău, 187 ATP, să îţi planifici care este primul turneu după pandemie? 
Da! Este foarte greu. Acum, practic, sunt câteva turnee în America la care doar primii 80-100 au speranţe să intre. Nu ştim nici noi. Au spus că vor introduce nişte Challenger-uri, dar încă nu sunt anunţate. Sper să se rezolve şi să începem din nou cu multe turnee, să particip şi să fac puncte.

Marius Copil, în sala ce poartă numele unui maestru care făcea jucării. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“

Nu ţi-e frică pentru acest final de an să mergi la turnee mai mici, Challenger, ITF, care nu ar avea resursele să ofere aceleaşi condiţii ca un Grand Slam, de exemplu?
 Nu! Chiar nu mi-e frică. Dacă se poate călători, o voi face.Ramona mergea cu tine la turnee. Îţi doreşti să îl iei şi pe Arthur, cât mai repede?
 Iiniţial am spus că nu aş vrea să vină, pentru că la turnee aş vrea să am cât mai multă energie să dau totul pe teren, iar cu un copil mic… El oricum nu o să îşi aducă încă pentru câţiva ani de toate călătoriile noastre, de aceea zic că prefer să merg eu singur, să mă concentrez pe meciuri.
Spune-ne cinci lucruri care pe care le asociezi automat cu copilăria ta. 
Fotbalul jucat pe stradă. Proiecţiile din stradă: venea un panou frumos şi ne puneam toţi copiii pe scaune, stăteam afară. Mai venea filmul şi la grădiniţă. Vacanţele cu clasa. Şi venirile mele la Bucureşti, cu trenul, cu echipa de jucători de tenis, din Arad.


Un univers colorat. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“

Îţi doreşti ca băiatul tău să-ţi calce pe urme, la tenis, sport?
 Mi-ar plăcea să practice un sport, dar nu ştiu dacă tenis neapărat. Vreau să înceapă cu atletismul, pentru că învaţă să alerge, acoperă o tarla mare, iar acum sunt mulţi copii care nu ştiu să alerge! Probabil că o să-l duc şi la tenis şi la un sport de contact, la înot. Apoi, ce va alege, îl voi susţine.


Cum s-a dus primul serviciu, la primul antrenament post-pandemie?
 Ah!! (N.r. - Râde). Mi-am simţit umărul puţin ruginit, sincer! Am avut două-trei zile în care am servit foarte încet, doar să simt lovitura. Apoi am ajuns şi la 200 km/h, chiar şi mai sus un pic, iar de săptămâna trecută dau serviciul cu forţă maximă!

Marius Copil, alături de Cristian Dumitru, colecţionar şi curator. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“

„Muzeul Jucăriilor“ şi inspiraţia unui inginer: „Cât ne influenţau sportivii pe noi, copiii!“  

Cristian Dumitru are 56 de ani şi este inginier, însă şi-a găsit vocaţia în a reda gloria jucăriilor care şi-au pierdut de mult locurile pe rafturi ori nici măcar nu au prins vreodată o vitrină.

„Colecţionarul de jucării are un suflet tânăr, ca să se uite la o jucărie chiar ca la o jucărie, nu ca la un obiect de colecţie. E curios cum se putea juca cineva cu ea în urmă cu 100 şi ceva de ani. Trebuie să fie foarte priceput, dacă nu are foarte mulţi bani, să le poată repara şi păstra foarte mult timp. E nevoie şi de răbdare şi timp, pentru că pleci cu noaptea în cap la târguri de vechituri din întreaga ţară“, remarcă Cristian Dumitru.

Cristian Dumitru, alături de cele două variante ale Păpuşii Nadia. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“

Proiectul „Muzeul Jucăriilor“ a prins o formă clară în 2007, cu o primă expoziţie pentru copiii internaţi în spitalul Budimex. Cele mai vechi piese ale colecţiei sunt nişte motoare cu abur - mecanismele unor jucării, din perioada 1880-1890. S-au strâns jucării din mai toate ţările europene, din ţări de tradiţie (SUA, Japonia, China), iar recent şi jucării realizate din deşeuri şi lucruri banale reciclate, din Africa.

„Ţin minte că ce vedeam la televizor şi performanţele sportive ale românilor ne influenţau atât de mult pe noi copiii, în generaţia mea. Toţi jucam tenis datorită lui Năstase sau Ţiriac. În ’76, eu şi copiii din bloc exersam numerele Nadiei la bătătorul de covoare. Ei bine, eu am căzut şi mi-am fracturat amândouă mâinile, încercând să îmi feresc capul. Aşa că o perioadă mama a trebuit să îmi scrie lecţiile, după dictare. Dar toţi voiam să fim Nadia Comăneci. Aveam vreo 12 ani şi acesta e singurul meu accident grav în viaţă“, trage linie pentru „Weekend Adevărul“ Cristian Dumitru.

Muzeul Jucăriilor are succes de 200% în rândul adulţilor şi 100% la copii. Nu este o colecţie valoroasă, cât una sentimentală. Sunt jucăriile care s-au găsit în România între 1900 şi 1990.
Cristian Dumitru, iniţiatorul „Muzeului Jucăriilor“  

Marius Copil a fost invitatul „Weekend Adevărul“ la „Muzeul Jucăriilor“. Foto: Eduard Enea / „Adevărul“
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus