Stiri de ultima ora

Klaus Iohannis, la final de mandat prezidential: Bilant si proiectii in politica externa a Romaniei

Klaus Iohannis, la final de mandat prezidential: Bilant si proiectii in politica externa a Romaniei
Politic
O fotografie analitica a mandatului prezidential actual (2014-2019) in planul politicii externe releva in prim-plan o Romanie mai izolata in plan international, cu resurse si reactii inhibate, interna, fara viziune si inapta de joc politic pro-activ si calibrat.Unul din simptomele evidente ale insularizarii Romaniei il reprezinta, fara indoiala, , cand scorul sustinerii politice a Romaniei a devoalat, in spatele cortinei festiviste in care se refugiaza de obicei liderii nostri politici, un sprijin extern liliputan pentru Romania, care nu mai poate sustine/confirma de facto discursul triumfalist al Bucurestiului privind rolul sau de hegemon in plan regional.Politica externa a Romaniei in aceasta perioada pare a fi fost plata, terna, inhibata, non-reactiva, cu profil mai degraba tehnic si decorativ si cu rare pusee de reactie si interventie. Lipsesc din fotografie gesturile coerente care pot configura un sistem sau o viziune; dimpotriva, semnele ratarii ne insotesc la tot pasul in ultimii cinci ani.Nu ne-am consolidat profilul de nisa in UE si NATO, nu am reusit sa aducem plus-valoare politicii europene in vecinatatea sa estica si/sau in regiunea extinsa a Marii Negre, nu am catalizat politicile europene in acest spatiu, nu am depasit barierele care ne lasa a jamais la portile spatiului Schengen si nu am creat o perspectiva credibila pentru adoptarea monedei euro. Mai nou, in mod aproape firesc, Comisia ne lasa fara companie pe cojile de nuca ale Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV), propunand pentru Bulgaria ridicarea acestuia, in contrapartida cu mentinerea lui pentru Romania . Romania a fost, in toata aceasta perioada, alaturi de Polonia si Ungaria, tintele predilecte ale dezbaterilor din Parlamentul European privind degradarea democratiei, libertatilor si statului de drept, creandu-se in mod sistemic perceptia unei tari corigente la examenul de creare a capacitatilor sistemice privind aplicarea principiilor normative ale Uniunii. Ocupam inca in mod sistemic locurile codase in toate ierarhiile calitative ale Uniunii, avem perceptia de stat periferic in constructia Uniunii Europene.Marile ambitii regionale ale Romaniei, de a sustine parcursul european al R. Moldova si al Balcanilor de Vest, au devenit aproape istorie.In raport cu R. Moldova, cartoful fierbinte si totodata hartia de turnesol a politicii noastre externe, nu ne-am creat de facto o relatie de parteneriat strategic multivectorial si nu avem o viziune sistemica de manageriere a raporturilor cu Chisinaul, rezumandu-ne ipocrit si iresponsabil la marota de a nu recunoaste ca R. Moldova este o prioritate specifica permanenta a politicii noastre externe. Fie si in conditiile in care obiectivele noastre fata de R. Moldova s-ar rezuma la sprijinirea parcursului european al acesteia (ca si cum in raport cu R. Moldova Bucurestiul ar putea avea aceeasi abordare ca si Portugalia, de exemplu), evolutiile de la Chisinau confirma ca acest obiectiv al politicii noastre externe (si deopotriva al Bruxellesului) pare din ce in ce mai indepartat, pe fondul alunecarii constante a R. Moldova in spatiul gri dintre Europa si Federatia Rusa. Expertiza Romaniei pe R. Moldova nu mai este concludenta, consistenta, actualizata, nu mai este necesara nimanui in Europa si peste Ocean. Scenariile de amplitudine pentru R. Moldova se fac deja in marile cancelarii fara nevoia de consultare prealabila sau de implicare a Bucurestiului; lipsim in continuare din formatele care conteaza pentru R. Moldova (problema transnistreana, formatul 5+2) sau pentru alte tari din regiune.Ne-am pierdut capacitatea de a produce solutii si perspective geopolitice, utile noua si Europei, pentru regiunea in care traim. In timp ce Polonia genereaza inca initiative si formule geopolitice care dau plus-valoare prezentei europene in acest spatiu, precum Initiativa celor Trei Mari sau Parteneriatul Estic, singurul nostru castig notabil pare capacitatea de raliere prompta la initiativele altora. Nisa noastra aurifera in plan geopolitic, regiunea extinsa a Marii Negre, este promovata in Uniune si in plan regional fara viziune si fara consistenta, cu instrumente rudimentare din punctul de vedere al impactului si credibilitatii.Am ratat cu nonsalanta si cinism oportunitati de vizibilitate si joc politic rarisime in istoria Romaniei, precum exercitarea presedintiei semestriale a Consiliului Uniunii Europene.Politicile noastre in plan european au exprimat episodic si conjunctural potentialul pe care obisnuim sa spunem ca l-am detine (politic, geopolitic, demografic, economic etc.).Marile noastre ratari in planul politicii externe sunt absenta unui profil puternic in plan regional si inconsistenta/incoerenta/fragilitatea politicilor pentru diaspora, R. Moldova si comunitatile istorice din jurul Romaniei. Simptomul relevant al acestor ratari il reprezinta, dealtfel, preconizata desfiintare a Ministerului pentru Romanii de Pretutindeni, care gestiona exact aceste domenii.Romanii din diaspora si din comunitatile istorice nu se simt protejati si sprijiniti de catre statul roman, acuzand capacitati limitate ale acestuia de onorare a angajamentelor constitutionale de sprijin (nota: potrivit art. 7 din Constitutia Romaniei, statul roman are obligatii privind sprijinirea romanilor din afara tarii); primii acuza in mod sistemic practici indolente sau chiar represive in raport cu acestia (exprimate prioritar la alegeri si in politicile-cadru privind diaspora), in timp ce comunitatile istorice acuza incapacitatea cronica a statului roman de a preveni si reactiona eficient la diferite politici si practici asimilationiste.Singurul domeniu notabil in care politica noastra externa pare a fi credibila si eficienta este participarea la politicile si programele NATO. Romania a reusit sa consolideze politicile NATO in flancul estic, a catalizat prezenta Aliantei in spatiul extins al Marii Negre, a creat un instrument credibil de coeziune regionala / B9 etc. In siajul acestor succese poate fi contabilizat si castigul mentinerii unei predictibilitati in raporturile de parteneriat strategic cu SUA, unde sincopele si punctele slabe (d.e. mentinerea programului de vize) sunt totusi episodice si nereprezentative fata de calitatea si soliditatea relatiei bilaterale.Celelalte parteneriate strategice (in special cele cu R. Moldova, Turcia, chiar Polonia) nu au functionat de facto. Este nevoie de o recalibrare creativa a acestora. Succese episodice, mai degraba de imagine artistica, au fost consemnate si in planul fructificarii unor oportunitati de imagine, precum Forumul Initiativei celor Trei Mari sau Summitul informal al UE de la Sibiu.Pe scurt, concluzia fara echivoc a analizei noastre este ca politica noastra externa s-a degradat foarte mult in raport cu momentul 2014, proband in ultimii cinci ani limitari si inhibitii care au accentuat izolarea Romaniei in lume si fragilitatea acesteia in actuala ecuatie geopolitica.Evolutii pe plan extern in perioada 2014-2019In 2014, la momentul preluarii mandatului de presedinte, scena politica internationala manifesta grade medii de impredictibilitate. Impredictibilitatea acesteia a sporit in mod progresiv si chiar accelerat in ultimii cinci ani, generand lebede negre geopolitice precum anexarea Crimeei, Donbasul, criza siriana, imigratia masiva, deconstructia Uniunii Europene, Brexitul etc. Este cert ca arhitectura geopolitica se afla intr-o dinamica rapida ce nu mai permite vacante. Este nevoie de politici externe pro-active, anticipative, preventive si de reactie imediata pentru a tempera efectele nocive ale acestei dinamici asupra intereselor noastre nationale. In toata aceasta perioada, s-a preferat o politica externa mai degraba soft, inerta/plata si fara riscuri, iar in mod sistemic acest tip de politica externa a fost generat si preferat de Cotroceni. Beneficiile acestui mod de operare par a fi partiale (stabilitate interna, mentinerea riscurilor si amenintarilor externe la un nivel redus etc.), in timp ce dezavantajele au prevalat fara dubiu (ratarea unor oportunitati, izolarea in plan international, absenta unei politici regionale, degradarea profilului extern, mentinerea in periferic etc.).Ultimii cinci ani au produs numeroase oportunitati de consolidare a politicii noastre externe in sensul cresterii pantagruelice a nevoii de valoare adaugata a politicilor nationale, in domenii si pe teme de o relevanta ridicata (constructia europeana post-Brexit, reconfigurarea interna a Europei, relatia transatlantica, degradarea sistemica a situatiei de securitate in regiunea Marii Negre etc.). S-au accentuat provocarile la adresa coeziunii europene, a securitatii ei (interne si in vecinatate) si chiar la adresa capacitatii ei de a supravietui in situatii de criza (provocari de natura ontologica precum imigratia, Brexitul, dublajele si rivalitatile sectoriale UE-NATO). As aprecia ca rolul si raspunsul Romaniei a fost ridicat in planul coeziunii europene si euroatlantice (Bucurestiul a produs politici de coeziune formala, raliindu-se la solutii coezive si abtinandu-se de la gesturi si conduite inflamante) si modest in planul participarii creative la reconfigurarea Europei si la substantializarea proiectelor ei de viitor.Presedintele Romaniei a reactionat mai degraba tehnic si moderat (soft) la aceste provocari, preferand puseelor si viziunii echilibrul si temperarea riscurilor; a preferat preventia constructiei. Poate ca este nevoie de o chimie mai inspirata a celor doua dimensiuni.Fotografia actuala devastatoare a politicii noastre externe este totusi rezultatul intersectiei a trei factori majori care nu permit intotdeauna delimitari clare ale responsabilitatilor: actiunea externa a Presedintelui (care exercita un rol constitutional originar in materie de politica externa), actiunile premierului/Guvernului/ministerului de resort (care au un rol constitutional derivat, cel putin de jure) si modificarile de facto ale lumii geopolitice, fara legatura directa cu politicile Bucurestiului.
www.ziare.com

Articole similare :
comments powered by Disqus