Stiri de ultima ora

INTERVIU Adrian Severin: "Primarul salvator" nu există decât în mitologia alegerilor, bogat exploatată de demagogia electoralistă

INTERVIU Adrian Severin: Primarul salvator nu există decât în mitologia alegerilor, bogat exploatată de demagogia electoralistă
Politic
Dincolo de delimitarea aberantă a sectoarelor, spune el, se înregistrează zone puțin dezvoltate, cu o mulți oameni săraci, adesea izolați în cartiere mizere, iar discrepanța între bogați și săraci în Capitală este uriașă și, din nefericire, direct proporțională cu contribuția Bucureștiului la PIB.

În opinia fostului europarlamentar, "Bucureștiul riscă să devină un fel de Johannesburg din vremea apartheidului, cu cartiere ale "albilor" și ale "negrilor"", pentru că există o mare populație dezavantajată, dar și cu două comunități excluse: comunitatea celor care nu au nici măcar la nivelul nevoilor, exclusă de cei care au, și comunitatea celor superbogați, care au peste nivelul nevoilor, autoexclusă din marea comunitate a concitadinilor.

Adrian Severin consideră că "primarul salvator" nu există decât în mitologia alegerilor, bogat exploatată de demagogia democrației electoraliste. În același timp, el spune că primarul Bucureștiului nu este un prim ministru al Capitalei, ci un președinte al bucureștenilor.

Adrian Severin: Am spus-o deja de mai multe ori. Obiectivul candidaturii mele este unul strategic iar nu tactic. Cu alte cuvinte, nu candidez pentru a obține o funcție de primar, candidez pentru a-i convinge pe bucureșteni că le trebuie un alt fel de primar decât cel care li s-a propus până acum.

Primarul Bucureștiului nu este în primul rând un administrator. El este un lider politic. El nu este cel care le rezolvă bucureștenilor problemele, ci acela care îi conduce pe bucureșteni într-o luptă politică prin care ei să își rezolve problemele. În acest scop primarul trebuie ca înainte de toate să îi organizeze pe locuitorii Bucureștiului ca o comunitate coerentă, să le ofere sentimentul identității și să le redea demnitatea cetățenească. Primarul Bucureștiului nu este un prim ministru al Capitalei, ci un președinte al bucureștenilor. În această calitate el trebuie să negocieze cu Guvernul, cu Parlamentul și cu instituțiile europene, trebuie să mențină echilibrul dintre instituțiile specializate ale Capitalei și să medieze între ele și cetățeni, să garanteze siguranța colectivă a bucureștenilor. Nu știu câți gândesc ca mine, dar cei care gândesc așa au dreptul să își facă auzite opțiunile. O vor face acum, prin vocea mea. Probabil că sunt o minoritate, dar orice majoritate a început prin a fi minoritate. Acum vor avea ocazia să se numere și să afle câți sunt.

Eu am ridicat un steag în spatele căruia se pot aduna cei ce au un alt proiect decât proiectele falite care ne-au dezamăgit în trecut. Ei sunt aceia care cred că Bucureștiul are nevoie de un alt tip de primar decât Clujul, Iașiul sau Craiova, că un primar de stânga este altceva decât unul de dreapta și că, în actualul context geopolitic, lupta pentru decolonizarea României trebuie să înceapă chiar din capitala ei. Nu promit nimic, ci ofer. Nu cer nimic, ci accept. Ofer modelul descris și accept decizia bucureștenilor.

Adrian Severin: Capitala are un potențial turistic imens. El este mult mai mare decât cel cunoscut. Ceea ce ne vine în minte în primul rând este centrul vechi, vreo câteva muzee și zona lacurilor din nordul Capitalei. Puțini știu însă ori se gândesc la numeroasele reședințe ale fostei aristocrații românești construite în secolul XIX.  În vreo câteva dintre ele s-au deschis restaurante sau cazinouri, din păcate. Foarte puține adăpostesc muzee și acelea destul de prăfuite. Cum este palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei. Acestora li se adaugă case de negustori sau alte categorii de burghezi construite mai târziu cu niște fațade fabuloase. Ele ar trebui puse sub protecție ca obiective de patrimoniu, respectiv fațadele conservate, iar în spatele acestora construite edificii cu facilități de ultimă oră. Primăria ar putea stimula asemenea operațiuni, iar dacă proprietarii preferă să le lase a se ruina se poate merge până la etatizare. Curtea Veche este aproape abandonată. Împreună, aceste imobile ar putea alcătui un circuit turistic excepțional. În acest context ne-am putea gândi și la o formulă de reconstrucție a mănăstirii Văcărești, așa cum a fost reconstruită și biserica mănăstirii Cotroceni, ambele dărâmate în timpul regimului comunist, sau Frauenkirche din Dresda. Un mare proiect ar fi acela al amenajării lacurilor din nordul Capitalei, adunate într-o salbă permițând comunicarea pe apă de la unul la altul. De-a lungul ei se pot amplasa restaurante și hoteluri, dar și cluburi de dezbateri, centre de conferințe și baze sportive populare. Eu văd toate acestea dintr-o perspectivă mult mai strategică decât simpla dezvoltare a turismului. Prima este aceea de a oferi profil și identitate Bucureștiului. În prezent Bucureștiul are puține obiective-simbol, iar ele nu sunt legate într-un tot coerent care să arate că Bucureștiul, în calitate de capitală a latinității orientale, este de drept capitală europeană. Astfel și bucureștenii vor deveni conștienți de identitatea lor, înțelegând ce înseamnă a fi bucureștean și fiind gata să se lupte pentru orașul lor. Pe de altă parte, prin asemenea proiecte văd crearea unui spațiu public real în care bucureștenii se pot aduna, își pot identifica și discuta problemele și astfel se pot transforma într-o adevărată comunitate de concitadini în loc de a rămâne un colectiv de indivizi preocupați exclusiv de satisfacerea nevoilor lor primare.

Adrian Severin: În UE ceea ce am eu în gând se numește coeziune socială și teritorială. Bucureștiul este astăzi un oraș lipsit de coeziune socială și teritorială. Dincolo de delimitarea aberantă a sectoarelor, înregistrăm zone puțin dezvoltate unde avem o mulțime de oameni săraci, adesea izolați în cartiere mizere. Discrepanța între bogați și săraci în București este uriașă. Aș zice, din nefericire, direct proporțională cu contribuția Bucureștiului la PIB. La cea mai mare contribuție la PIB dintre comunitățile locale, bucureștenii cunosc cea mai mare polarizare socială, asociată cu mari decalaje de dezvoltare teritorială. Bucureștiul riscă să devină un fel de Johannesburg din vremea apartheidului, cu cartiere ale "albilor" și ale "negrilor". Avem de a face aici cu o mare populație dezavantajată, dar și cu două comunități excluse: comunitatea celor care nu au nici măcar la nivelul nevoilor, exclusă de cei care au, și comunitatea celor superbogați, care au peste nivelul nevoilor, autoexclusă din marea comunitate a concitadinilor. Bogații își duc viața lor în izolare. Săracii, la fel. Aceasta este problema. Rezolvarea ei necesită soluții bugetare, fiscale, economice și sociale.

Trebuie construit un buget care să susțină investiții în obiective sociale și economice din zonele sărace. În sectorul 5 avem asemenea zone, dar acesta nu este singurul. În al doilea rând, trebuie adoptată o politică de impozitare care să îi reintegreze în societate pe cei care au, prin mărirea contribuției lor la binele comun. În al treilea rând, este nevoie de programe de solidaritate și protecție socială. Dau un exemplu care poate părea derizoriu dar nu este — ar trebui construite băi publice la care cei săraci să poată avea acces gratuit. În fine, este nevoie de susținerea întreprinzătorilor mici și mijlocii, de refacerea rețelelor de comerț cu amănuntul și eradicarea abuzului de poziție dominantă a comercianților cărora li s-a permis edificarea unui adevărat monopolism pe piața Bucureștiului. Este nevoie deci de o amplă și coerentă politică de integrare socială care trebuie să vizeze Capitala în ansamblul ei iar nu numai un cartier sau altul. Ea nu poate fi concepută și realizată de un primar tehnocrat. Nici de un primar de dreapta, nici de un primar fără relații externe și experiență privind accesul la fonduri europene.

Adrian Severin: Desigur, voievozii veacurilor de demult, care au convins Înalta Poartă Otomană să interzică musulmanilor ridicarea de moschei sau amplasarea de fonduri de comerț la nordul Dunării, se întorc în mormânt la vestea că o mare moschee s-ar putea ridica în București. Trebuie să ținem seama însă că vremurile s-au schimbat și că astăzi România este o națiune civică, adică patria tuturor cetățenilor ei, indiferent de apartenența lor etno-culturală și, deci, religioasă. Tocmai încrederea membrilor fiecărei asemenea comunități că statul, care este laic, le este loial oferindu-le, pe lângă securitatea personală și general socială, securitate cultural-identitară, determină loialitatea lor față de stat, acesta fiind criteriul de coeziune al națiunii civice române. Prin urmare, dacă în București trăiesc cetățeni români de religie islamică, acestora trebuie să li se dea posibilitatea de a-și satisface nevoile de cult. Evident, cu respectarea criteriilor de urbanism și tradițiilor de estetică arhitectonică ale orașului. Ceea ce trebuie observat, însă, este ca un asemenea centru religios islamic să nu devină centru de adunare pentru elementele fundamentaliste din afara României și de propagare a extremismului musulman. Musulmanii români trăiesc în respectul valorilor cultului lor care preamărește pacea și armonia. Ei sunt cetățeni exemplari. Nu cunosc nici o speță în alt sens.

Pericolele fundamentalismului islamic vin din afara României. Pe acelea trebuie să le combatem, fără ca lupta cu ele să limiteze dreptul cetățenilor români loiali la practicarea religiei lor. Găsirea unui asemenea echilibru stă din nou doar în puterile unui primar politic, de stânga și cu expertiză diplomatică. Exact tipul de primar pe care îl propun și pe care Bucureștiul nu l-a avut în ultimul sfert de veac.

Cât privește Catedrala Mântuirii Neamului, aici lucrurile îmi par mai clare. Din lista argumentelor care susțin acest proiect menționez doar două. Pe de o parte, este vorba despre realizarea acelor simboluri care să consolideze și să marcheze identitatea poporului român și a bucureștenilor, în special, atât în ochii lumii cât și în propriii lor ochi. În mod particular, bucureștenii nu vor avea conștiința intereselor lor comune și nu vor ști să se unească spre a le apăra dacă nu vor avea sentimentul unei identități colective, imposibil de dobândit în absența unor simboluri federalizatoare. În al doilea rând, amintesc că se vorbește mult despre precaritatea stării de sănătate a românilor. Aceasta nu se referă numai la trup, ci și la suflet. Mai ales în București. Cred că trebuie să construim în București un mare spital subvenționat de primărie, așa cum este faimosul spital al primăriei din Viena, cunoscut de mulți români. În paralel, Catedrala Mântuirii Neamului este un spital al sufletului de care avem chiar mai mare nevoie, căci fără sănătate spirituală sănătatea biologică nu poate fi dobândită sau, dacă este dobândită, este inutilă. Această Catedrală va fi un loc de socializare reală a bucureștenilor, în care se va consolida spiritul comunitar bucureștean pe baza unor valori din care își trage seva ideologia stângii moderne. Ori, tocmai acestea ar trebui să fie prioritățile Primăriei Bucureștiului.

Adrian Severin: Faptul că Bucureștiul și România în general au nevoie de mai multe spații verzi este o evidență. Soluția nu o oferă însă primarul, ci experții pe care acesta îi adună și cărora le indică problemele de rezolvat, precum și ordinea de prioritate a abordării lor. Primarul trebuie să definească bine problemele și să ierarhizeze bine prioritățile. Să nu le mai cerem primarilor soluții căci ori ne păcălesc ori ne dau soluții care pe teren arată ca dracul.

"Primarul salvator" nu există decât în mitologia alegerilor, bogat exploatată de demagogia democrației electoraliste. Acestea fiind spuse aș menționa doar o idee venită din experiența mea directă. Locuiesc într-un bloc construit prin 1965. În spatele blocului, prins între blocul meu și cele învecinate, se află un teren relativ mic, pe care nu cred că s-ar putea construi ceva, invadat de o vegetație parțial spontană parțial păstrătoare a pomilor din livezile care probabil populau locul înainte de invazia urbanizării. Deși nimic nu este amenajat, iar buruienile și uscăturile se extind, acolo se află un mic rai. De ce oare nu am începe prin amenajarea de micro-spații verzi în asemenea locuri? Am mai putea, ca în alte țări, să amenajăm mici grădini pe acoperișurile caselor sau în spațiile închise mari, după caz. Nu primarul Bucureștiului se ocupă de asta, dar o anumită viziune poate promova.

Adrian Severin: Retrocedarea marilor parcuri este doar una dintre problemele care vor trebui supuse unei expertize serioase, prealabile luării unor decizii. Modul în care s-a reglementat retrocedarea a fost un dezastru. Modul în care s-a aplicat legea a fost un alt dezastru. Nu putem rămâne prizonieri ai acestei situații. După cum nu putem rămâne prizonierii contractelor cu furnizorii și distribuitorii de utilități. Soluții miraculoase primarul nu are în buzunar. Ceea ce ar trebui făcut este constituirea rapidă a unor echipe complexe de experți, care să includă atât specialiști români și străini cât și reprezentanți ai cetățenilor. Aceste echipe ar urma să analizeze situația din punct de vedere tehnic, economic și juridic, propunând apoi căile de urmat. Dacă va fi necesar va trebui procedat la renaționalizări. Știu că vor fi unii care vor face scandal dar interesele cetățenilor trec înainte. Pentru asta este nevoie de un primar puternic, bun negociator și cu relații externe solide.

Adrian Severin: Soluțiile sunt cunoscute. Oricum, nu primarul ci experții trebuie să le propună. Nimeni nu le știe pe toate. Centrul de control al traficului și-a dovedit utilitatea pretutindeni. De ce nu și la noi? Experții trebuie să o stabilească, iar apoi remediile propuse trebuie plasate în contextul financiar și juridic corect de către finanțiști și juriști. Centura Bucureștiului este o necesitate absolută. La fel extinderea metroului. Câtă vreme Guvernul se va ocupa de ele nu se va progresa cu nimic. Proiectele respective împreună cu bugetul aferent trebuie transferate Capitalei. Primarul trebuie să negocieze și să obțină acest transfer. Scoaterea unor firme private din blocurile de locuințe și mutarea lor în imobilele construite special pentru birouri, în amplasamente cu parcări corespunzătoare, este o altă măsură. De asemenea, accesul mașinilor de lux și mari dimensiuni în centrul Capitalei trebuie interzis. La aceasta s-ar mai putea adăuga o taxă de descurajare plătibilă de proprietarii limuzinelor care vor să tranziteze zonele aglomerate. Repet, soluții sunt și nu primarul le inventează. Primarul trebuie să aibă voința politică și abilitatea pentru a le pune în aplicare. Interesele sunt multe și presiunile mari. Este nevoie de un primar care să le facă față.

Adrian Severin: În primul rând este nevoie de o lege a Capitalei care să permită apariția unei instituții a primarului caracterizată de echilibrul între puterea legală și legitimitatea electorală ale acestuia. În baza aceleiași legi trebuie stabilit un sistem de echilibru prin contraponderi între instituția primarului general și Consiliul General, precum și între Primăria Capitalei și primăriile de sector. În raporturile dintre acestea din urmă trebuie aplicate principiile subsidiarității și proporționalității, după modelul existent în UE. Cât privește relația dintre primar și consiliu, ea ar trebui să urmeze modelul relației dintre președintele SUA și Congres. Primarul Bucureștiului nu este un prim ministru ci un președinte al bucureștenilor care are și atribuția de șef al executivului. În acest context se impune și unificarea bugetară la nivelul Capitalei cât și crearea unei zone metropolitane rezultate din unirea actualului Municipiu București cu județul Ilfov. Pe un atare fundal, și în cadrul unui asemenea proces, un alt decupaj al sectoarelor va fi posibil și necesar. Scopul său va fi atingerea nivelului optim de coeziune socială, economică și teritorială la nivelul Capitalei. Acestea toate sunt obiective strategice care trebuie stabilite de primarul General. Cum să se ajungă la ele este treaba experților. După ce aceștia își vor prezenta opiniile, primarul va trebui să aleagă între alternative și cu abilitate să creeze mediul politico-normativ, adică să ofere putere și reguli, pentru transpunerea lor în viață.

Adrian Severin: Parteneriatul public-privat este o formulă extrem de favorabilă progresului, atunci când și acolo unde el se poate realiza. Cred că un asemenea parteneriat poate funcționa în domeniul susținerii întreprinderilor mici și mijlocii. Mă gândesc că astfel s-ar putea pune și bazele unei Bănci Populare a Bucureștiului. De asemenea, parteneriatul public-privat poate funcționa în domeniul proiectelor sociale cu impact asupra îmbunătățirii mediului de afaceri. El are potențial și în promovarea proiectelor care îmbină dezvoltarea infrastructurii turistice cu crearea unui spațiu public real necesar formării spiritului comunitar bucureștean, ca și în reabilitarea patrimoniului cultural bucureștean. Un asemenea parteneriat trebuie stimulat și printr-o politică fiscală adecvată și ajutat prin acces la fondurile europene. 
www.agerpres.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus