Stiri de ultima ora

INTERVIU Mihai Dedu: „Pe vremea comuniştilor nu am fost lăsat să intru la facultate“

INTERVIU Mihai Dedu: „Pe vremea comuniştilor nu am fost lăsat să intru la facultate“
Monden
Prezentatorul Ştirilor Pro TV Mihai Dedu (50 de ani) şi-a amintit de copilăria din cartierul Berceni, pe vremea când în spatele blocului se întindeau lanuri de porumb, de adolescenţa împărţită între pasiunea pentru fotbal şi dorinţa tatălui de a deveni inginer şi marcată de interdicţia de a urma o facultate din cauza Securităţii, dar şi de cum un bileţel lipit pe un stâlp i-a stabilit cariera.

E nedrept că suntem limitaţi de pagini, pentru că poveştile lui Mihai Dedu sunt parcă fără sfârşit. Când crezi că ai aflat-o pe cea mai interesantă, începe să-ţi povestească alta şi mai fascinantă. Deşi mulţi dintre noi ne-am obişnuit cu Mihai Dedu cel serios de la pupitrul Ştirilor Pro TV, nu a fost întotdeauna aşa şi, fie vorba între noi, şi în spatele camerelelor este alltfel, aşa cum este şi normal - un om pus pe şotii, cu o ironie fină şi o vădită plăcere de a spune poveşti. 

Mihai Dedu a fost un copil groaznic, care şi-a terorizat, rând pe rând, părinţii, vecinii, colegii şi dascălii. Şi, culmea, nici la învăţătură nu a compensat. Era leneş şi nu-i păsa de coroniţă. În schimb, iubea cărţile, a devorat „Poveştile Nemuritoare“ şi romanele lui Jules Verne, şi filmele – se ascundea printre scaunele din sala de cinema şi vedea film după film. Aşa a văzut de 28 de ori „Revanşa“. De fapt, Mihai Dedu şi-a dorit mult să fie actor. Tatăl, în schimb, l-a vrut inginer, aşa că l-a obligat să dea admitere la Politehnică, dar a picat şi nu pentru că nu a învăţat, ci pentru că tatăl lucrase în Securitate, iar sistemul se răzbuna pentru „o răzvrătire“ care nici măcar nu-i aparţinuse. 

Îşi aminteşte cu tristeţe, durere şi furie discuţiile părinţilor, care, după pensionarea forţată a tatălui, rămăseseră fără bani şi cu un adolescent căruia i se refuza dreptul de a intra la facultate. Revoluţia a fost salvarea, chiar dacă Mihai Dedu spune că oamenii au murit atunci degeaba. A reuşit să intre la Facultatea de Sport, iar cursurile de televiziune ţinute în aula universităţii i-au deturnat cariera de profesor de Educaţie Fizică. Nu regretă asta, dar suferă că nu mai poate juca fotbal. Şi cel mai tare îl doare că lucrurile nu s-au schimbat aşa de mult în ultimii 27 de ani.

Articole similare :
comments powered by Disqus