Stiri de ultima ora

INTERVIU Aurelian Temişan, cântăreţ: „Revoluţia m-a prins cu o fată în pat“

INTERVIU Aurelian Temişan, cântăreţ: „Revoluţia m-a prins cu o fată în pat“
Monden
DESTĂINUIRI Aurelian Temişan (45 de ani) a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul“ despre detaliile concertului de la Teatrul  Naţional din Bucureşti, de astăzi, de la ora 20.00, despre carieră, despre starea actuală a muzicii, despre păţanii din tinereţe şi aspecte din viitor.

E una să crezi ce se scrie sau se zvoneşte despre una om şi alta să îl îl întâlneşti personal şi să porţi o discuţie interesantă. Cu acest prin gând a plecat la interviu reporterul „Adevărul“, care a crezut că o să descopere un om rece, peste care a trecut timp. Aurelian Temişan a dovedit contrariul. E un tip cald şi deschis, căruia îi place să discute, dacă are cu cine şi despre ce. A apreciat documentarea temeinică a reporterului (Mulţumesc!) şi i-a vorbit ca unui prieten. E calm, înalt cât un uriaş din poveşti, dar blând şi cu o privire pătrunzătoare. Pune accentele pe cuvintele potrivite şi te ţine în poveste. Nu pare că are 45 de ani, deşi părul scurt şi grizonat îl trădează. Şi-a păstrat, pe lângă tinereţea spirituală şi mintală, forma tipică a bărbii. Şi pe lângă imaginea tipică pe care o are, ştiţi ce îl face plăcut pe Temişan? Sinceritatea! Aşa că o să aflaţi mai jos pătanii mai mult sau mai puţin ştiute despre Aurelian Temişan. 

Temişan, într-un concert intim la TNB 

„Adevărul“: Pregătiţi al doilea concert la Teatrul Naţional Bucureşti. La ce surprize să ne aşteptăm?

Aurelian Temişan: Da, este al doilea, care vine ca o obligativitate, cu ghilimelele de rigoare, pentru că efectele primului concert m-au făcut să-l organizez foarte repede şi pe acesta, al doilea, dar, din păcate Sala Studio a Teatrului Naţional nu e liberă când vrei tu, ci atunci când se poate. Este o sală mult prea elegantă şi foarte căutată. Prima dată la care era trecută liberă este 26 iunie, după 20 martie, de la primul concert. În primul spectacol i-am avut pe Cornel Ilie, pe Gabi Cotabiţă şi pe Smiley. De această dată, Smiley mi-a spus că e plecat din ţară într-o vacanţă pe care, cu siguranţă, şi-o merită pentru că şi el munceşte foarte mult. Mi-au rămas alături Cornel Ilie şi Gabi Cotabiţă, dar am adus şi două surprize, două prietene bune, două artiste desăvârşite prin prezenţă şi prin coloana vertebrală pe care o au atunci când apar pe scenă. E vorba de Paula Seling şi de Nico. Pe fiecare dintre ele le cunosc din vremuri diferite. Cu Nico am o relaţie de mai de lungă durată pentru că am fost colegi şi la Teatrul din Ploieşti, şi suntem în continuare în noua producţie „Armistiţiu cu morile de vânt“. Cu Paula, de fiecare dată când am cântat, a fost o încununare, o plăcere. Ca exemplu, îmi aduc aminte de apariţia de la Cerbul de Aur, am cântat unul după celălalt. Au fost o preluare şi o predare de ştafetă excepţionale.

Cum au fost reacţiile vizavi de primul concert şi ce aşteptări aveţi acum?

La primul concert, reacţiile au fost puţin peste aşteptările noastre, ne-am dorit să fie un spectacol bun şi să rezoneze cu dorinţa nostră de a transmite spre public. Dar reacţiile au fost mai mari de-atât, având în vedere că am primit mesaje în privat de la oameni pe care nu îi cunosc şi care mi-au spus că s-au simţit de parcă au plecat de la o întâlnire cu prietenii în living. Că de ce a durat atât de puţin? Cum mi-a venit ideea? Prietenia şi intimitatea care s-au legat între cei de pe scenă şi cei din public au fost senzaţionale. Aceste elemente adunate m-au făcut să ajungem în pragul celui de-al doilea spectacol.

Se merită să faceţi un spectacol de astfel de proporţii în România, având în vedere toate condiţiile?

Dacă nu s-ar mai merita am închide porţile şi ne-am apuca de cu totul altceva. Sigur că e foarte greu şi că uneori te lupţi cu morile de vânt având în vedere că au fost perioade, şi încă mai sunt, în care cantitatea ia locul calităţii.

Vedem asta tot mai des.

Aşa e. Şi cam în toate domeniile. Dar mă rezum numai la domeniul artistic, unde, de multe ori, ne-a fost mult mai uşor să îmbrăţişăm semi-valorile sau non-valorile de afară decât să le dăm valoare celor de aici. Şi-atunci te-ntrebi dacă mai are rost? Păi, pentru acest public minunat pe care l-am avut în primul spectacol, pentru cei care ar fi vrut să vină şi nu au mai găsit locuri, pentru cei care mi-au spus că la următorul concert nu lipsesc, pentru toţi aceşti oameni merită! Ei vor, dacă nu ar avea ar rămâne cu dorinţa.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus