Stiri de ultima ora

„Din culisele cinematografiei“. De ce l-a supărat „Filip cel bun“ pe temutul Dumitru Popescu - „Dumnezeu“: „Am suferit atunci ca un câine!“

„Din culisele cinematografiei“. De ce l-a supărat „Filip cel bun“ pe temutul Dumitru Popescu - „Dumnezeu“: „Am suferit atunci ca un câine!“
Monden
Preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste a fost extrem de nemulţumit de tematica abordată în filmul lui Dan Piţa şi a ordonat serioase amputări, dar şi introducerea unui nou personaj, Ionescu, interpretat de George Constantin, în scopul „aducerii la zi a problematicii politico-ideologice conform ultimelor documente de partid“.

Filmul „Filip cel bun“ l-a „procopsit“ pe regizorul Dan Piţa cu un dosar de urmărire informativă deschis de organele de securitate, având numele de cod „Armaşul“. Scenariul lui Constantin Stoiciu aborda o temă curajoasă, aceea a nemulţumirilor şi frustrărilor tinerei generaţii din anii ‘70. Eroul lui Constantin Stoiciu, Filip, este absolvent de liceu şi pică examenul de admitere la facultate. Deşi tatăl său îi găsise un loc de muncă confortabil, prin intermediul sistemului său de cunoştinţe şi relaţii, Filip decide să plece din Bucureşti în provincie, copleşit de meschinăria oamenilor din jur, şi se angajează ca muncitor într-o uzină.

„M-am apropiat de cinematograf printr-o întâmplare agreabilă a tinereţii şi, cu toată ingratitudinea îndeletnicirii de scriitor de scenarii, am rămas legat trainic de această artă care, atunci când încetează de a mai fi doar un prilej de destindere graţioasă sau emotivă într-o sală cufundată brusc în întunericul familiar, este un lucru serios şi grav, cu nimic mai prejos, dacă nu lipseşte talentul, ca poezia şi proza. Destul de complicată, desigur, încercarea de a-i dezamăgi măcar din când în când pe iubitorii făţişi şi ipocriţi ai spectaculosului de duzină, ai insolitului căutat cu lumânarea, ai aventurii infantile, ai lacrimogenului şi ai superficialităţii crispate de preţiozităţi intelectuale, dar — la drept vorbind — merită făcută. Din acest punct de vedere «Filip cel bun» n-a fost un film uşor. Nici pentru mine, nici pentru regizorul Dan Piţa şi nici pentru directorul Casei de Filme nr. 3, Eugen Mandric, care l-a produs; în ceea ce mă priveşte m-am consolat cu speranţa că numai mediocritatea trezeşte indiferenţă şi compasiune“, scria scenaristul în pliantul de prezentare al peliculei care a avut premiera la 17 februarie 1975.

„Filip era, de fapt, însăşi experienţa mea de viaţă“

Până să ajungă însă în faţa spectatorilor, proiectul a avut parte de o istorie zbuciumată. Scenariul literar a fost contractat de Casa de Filme nr. 3 la 20 septembrie 1972, dar prima zi de filmare a avut loc abia la 4 februarie 1974, după ce regizorul Dan Piţa terminase lucrul la serialul „Un august în flăcări“. Distribuţia filmului i-a inclus pe Mircea Diaconu (Filip), Vasile Niţulescu (Alexandru, tatăl lui), Ica Matache (mama lui Filip), Ileana Popovici (Angela, iubita lui Filip), Draga Olteanu-Matei (responsabila), Lazăr Vrabie (Atanasiu), Gheorghe Dinică (Lupu), Florina Luican (Simona, sora lui Filip), George Calboreanu Jr. (Lucian), Boris Ciornei (Marin), George Mihăiţă (Ţigănosul) şi Nunuţa Hodoş (Bătrâna).

La 8 iulie 1974 a avut loc prima vizionare, la două benzi, cu reprezentanţii casei de filme, în urma căreia s-au făcut observaţii ample, vizând scoaterea a zece secvenţe, adăugarea la montaj a patru secvenţe noi şi modificări în coloana sonoră. Pe 13 septembrie 1974, după o nouă vizionare a filmului, de către „conducerea superioară de partid“, s-a cerut, nici mai mult, nici mai puţin, decât „aducerea la zi a problematicii politico-ideologice conform ultimelor documente de partid“. În cartea „Cinema, cinema, cinema - Dan Piţa în dialog cu Titus Vîjeu“, regizorul mărturisea: „Filip era, de fapt, însăşi experienţa mea de viaţă. În scenariul lui Stoiciu am introdus elemente proprii existenţei mele. De aceea i-am creat personajului central un «bârlog burghez». Anumite date biografice seamănă până la identificare cu ale mele. S-ar putea ca tocmai aceste abateri de la scenariul aprobat să fi deranjat. Atunci, mi-am exprimat cu voce tare protestul, prin refuzul de a figura pe generic. Sigur, statul investise nişte bani, nu puţini, pe care era îndreptăţit să-i recupereze prin reţeaua de difuzare. Nu aveam pretenţia de a fi original cu orice chip prin refuzul declarat de a fi păstrat pe generic numele regizorului. Eram convins că astfel de reacţii mai existaseră, dacă nu la noi, cu siguranţă în străinătate“.

„Orice om normal îşi dă seama că n-a fost un film antistatal“

În cele din urmă, filmul a fost aprobat de către Dumitru Popescu „Dumnezeu“, la 2 decembrie 1974, în urma unui compromis. „Popescu a insistat să se introducă în film o scenă în care apare personajul Ionescu, interpretat de George Constantin, care-i va explica lui Filip «obsedantul deceniu», perioada dejistă caracterizată de abuzuri politice şi juridice. Ca nou ideolog al PCR, Dumitru Popescu nu făcea altceva decât să bată şaua ca să priceapă iapa...Filip are o «explicaţie» cu acest Ionescu, pe care George Constantin l-a jucat cât de poate de «adevărat». Eu voiam să-l salvez pe Filip, era personajul de care mă ataşasem şi în care crezusem. El nu făcea parte din UTC şi nici nu mergea la şedinţele de partid. Era un tânăr utopic, fără îndoială, care visează la un paradis social, care vede dreptatea la locul ei, care urăşte impostura şi o alungă. Nu înţeleg de ce filmul acesta a fost înfierat de multe ori şi întotdeauna pe nedrept. Orice om normal îşi dă seama că n-a fost nicidecum un film antistatal. Din păcate, unii l-au perceput ca atare şi l-au hărţuit. Cei care au cerut amputarea sa m-au determinat să solicit imperativ retragerea mea de pe generic. În tot acest timp am avut un aliat: Eugen Mandric, producătorul“, a povestit Dan Piţa.

„Am suferit atunci ca un câine“

Şi actualul europarlamentar Mircea Diaconu şi-a amintit cât de mult a fost afectat de intervenţiile cenzorilor. „«Filip cel bun» este unul dintre primele filme româneşti care au fost efectiv ciopârţite. Filmul a intrat în producţie în 1973 şi a ieşit pe piaţă în 1975. De ce? Pentru că era din când în când completat acolo unde fusese ciopârţit. Filmul a fost făcut, apoi s-a tăiat jumătate din el, dar nu de la jumătate încolo, ci de peste tot. Fără să fie tăiat, «Filip cel bun» a fost un film cu adevărat extraordinar. Am suferit atunci ca un câine. După 1989, m-am dus să îl întreb pe regizorul Dan Piţa dacă undeva, într-un ungher, mai există ceva ce s-a tăiat din film. Nu mai exista nicăieri. Totul a fost distrus. Nu se mai găseşte nimic, din păcate“, a spus îndrăgitul actor.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus