Stiri de ultima ora

„Din culisele cinematografiei“. Cum a dat Sebastian Papaiani fotbalul pe actorie: „Nicolae Dobrin era un puşti când fugea să ne aducă mingile“

„Din culisele cinematografiei“. Cum a dat Sebastian Papaiani fotbalul pe actorie: „Nicolae Dobrin era un puşti când fugea să ne aducă mingile“
Monden
Viitorul mare actor a jucat fotbal în adolescenţă pentru echipele piteştene Unirea Tricolor, CFR şi Flacăra-Leordeni, iar ulterior a interpretat rolul unui fotbalist aflat la apusul carierei în filmul lui Andrei Blaier, „Totul despre fotbal“, în care l-a avut drept coleg de platou pe Rică Răducanu.

„M-am născut la Piteşti, lângă un teren de fotbal care se numea Ştrand, pe care-l denumisem noi, copiii, «Maracana», unde curgea Argeşul. În copilărie, mama îmi spunea să merg după-amiaza la culcare. Dânsa adormea întotdeauna înaintea mea, iar eu o descălecam, că mă culca la perete, ieşeam pe geam, că uşa scârţâia, şi ajungeam la Ştrand, să joc fotbal cu toţi prietenii“, obişnuia să povestească regretatul Sebastian Papaiani (1936 - 2016) atunci când era întrebat despre copilăria sa petrecută în cartierul piteştean „Mihai Viteazul“. Puţini ştiu însă că Sebastian Papaiani a şi jucat fotbal de performanţă. Nu la un nivel foarte înalt, ci în Piteştiul natal. „Toţi copiii eram pur şi simplu înnebuniţi dupa fotbal. Unchii mei erau cu toţii implicaţi în acest fenomen, unul era arbitru, iar restul jucători la Unirea Tricolor, club la care am fost şi eu legitimat ca junio. La 14 ani am debutat în echipa de juniori de la CFR Piteşti, în Divizia C. Apoi am jucat, ca senior, pentru «Flacăra-Leordeni» de la Piteşti, tot în eşalonul al treilea, unde am câştigat mai mulţi bani decât în primii ani ca actor. Nicolae Dobrin era un puşti când fugea să ne aducă mingile“, povestea Papaiani, care era un microbist înrăit: „Pasiuni am destule. Una, secretă, este să fac regie de film şi de teatru. Cred că cea mai mare bucurie ţi-o dă munca cu actorul. Altă pasiune este să călătoresc. O a treia, constantă, este sportul. Îmi plac sporturile periculoase, foarte masculine: box, rugby fotbal. Am jucat mult fotbal, dar box am făcut numai şase luni“.

„Nu-mi dai repartiţie, nu mişc un tendon“

Ulterior, la doar 19 ani, Papaiani renunţa definitiv la fotbal în favoarea actoriei. „La Piteşti, unde am făcut liceul, eram prieten cu câţiva actori. Ei m-au sfătuit să dau examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Mai mult la noroc m-am prezentat. Era în 1956. Întâmplări hazlii n-au fost, aici erau numai drame, când cădeai la examen. N-a fost cazul meu. În 1960 am absolvit“, povestea îndrăgitul actor. Deşi mărturisea că i-ar fi plăcut şi să interpreteze un pugilist într-o peliculă autohtonă, Sebastian Papaiani şi-a îndeplinit un vis în momentul în care a fost selectat să facă parte din distribuţia filmului „Totul despre fotbal“, în regia lui Andrei Blaier, peliculă care a avut premiera la 18 decembrie 1978. Papaiani îl juca pe Mihail Ţipurnea, vedeta echipei Gloria, despre care crainicul stadionului spunea la un moment dat: crainicul stadionului, „fusese, cu ani în urmă, în atenţia selecţionerului, bifând câteva momente la amicalul naţionalei contra Metalului din Plopeni“. Când află că e convocat pentru meciul cu AS Rulota, decisiv pentru menţinerea în Divizia B, personajul lui Papaiani îşi anunţă, cinic, antrenorul: „Îmi dai repartiţie de casă, îţi dau două boabe. Nu-mi dai repartiţie, nu mişc un tendon“.

„Stai, bă, dracului, la coadă, ţăran împuţit!“

Cel care i-a oferit însă şansa debutului pe marele ecran a fost Mircea Mureşan, care l-a distribuit în filmul său de debut, „Partea ta de vină“, filmat în perioada iunie - septembrie 1962, exterioare la Târgu-Mureş, Luduş, Iernut, Bicaz şi Brazi, iar interioare la Buftea. Pelicula a avut premiera la 28 noiembrie 1963. - „Eu jucam pe atunci într-o piesă de teatru, la Sibiu, iar peste două săptămâni trebuia să plec la Bucureşti şi la Târgu-Mureş, să încep filmările. Jucam într-un amfiteatru, iar un recuziter mai fraier a pus apă într-o vază cu flori, deşi apa nu se vedea. Vaza a căzut pe podeaua care era acoperită cu linoleum. Am intrat, am tras aer în piept să spun replica, am alunecat pe panta udă, am căzut, am suprasolicitat plămânul stâng şi-am auzit cum fâsâia. Mi se spărsese o alveolă. Am terminat spectacolul, dar nu mai aveam aer, mă durea şi m-am internat în spital. Atunci, Mircea Mureşan a reprezentat crucea mea de drum. El a fost pentru mine omul care a înţeles că eram potrivit pentru rolul acela, de ţăran, deşi eu am crescut la oraş, nu la ţară. El a fost om cu mine, cu toate că cineva i-a şoptit: «Papaiani nu mai poate, săracu’, i s-a spart plămânul, are TBC!». Şi o colegă a venit să-mi spună la spital ce i-a «ciripit» alt coleg regizorului în săptămâna cât am stat internat, că aşa sunt oamenii! Eu mă făcusem bine, de început. L-am sunat, i-am spus că-i pot cânta ceva să audă că am suflu, dar mi-a spus că nu-i nevoie. Nu-ţi spun ce era în mine, că momentele cele mai frumoase sunt secţionate de teamă, de frică, nu conta că am o alveolă spartă, ci proba pentru rol. Probă ce consta în determinarea unui copil să-mi spună tată, el neavând tată în film. Din discuţia cu mine trebuia să ajungă să-şi dorească să-i fiu tată. Dar eu, fiind prea tânăr, copilul nu prea avea cum să-mi spună tată. Şi m-am gândit să-l trombonesc: «Tu ştii cum mă cheamă pe mine? Pe mine mă cheamă Tată, aşa să-mi zici!». Şi-n primele replici mi-a spus tată. Acesta a fost momentul cel mai fericit, când am auzit «Motor!» Pe şantierul de la Iernut, am avut şi bucuria de a mă controla, fără voia mea. Eram într-o mare grabă, eram îmbrăcat în costum ţărănesc, cu clop pe cap, şi-am intrat într-un chioşc, unde erau muncitori la rând să-şi cumpere salam de vară. Pentru că urma să filmăm, aveam în spate recuzita, un băţ cu o desagă. Şi pentru că i-am spus să-mi dea şi mie 200 de grame de salam, vânzătorul mi-a tras o palmă şi mi-a zis: «Stai, bă, dracului, la coadă, ţăran împuţit!». Şi-atunci mi-am zis că deja am făcut rolul, mi-a spus ţăran, era extraordinar. Aveam o pată roşie de-a trebuit să fiu machiat, dar eu eram fericit“, povestea actorul.

„Papaiani, adus la Bucureşti lovit în aripi şi-n călcâie“

Deşi a fost unul dintre actorii săi preferaţi, Sebastian Papaiani a avut şi momente în care n-a mai fost pe aceeaşi lungime de undă cu regizorul Geo Saizescu. Unul dintre aceste momente s-a consumat cu ocazia premierei filmului „Secretul lui Bacchus“, la 5 martie 1984. „În timpul premierei, bombănind, Papaiani a ieşit din lojă. Era supărat că am tăiat prea mult din scenele lui, că l-am minimalizat...În fond, el îşi dădea seama că în locul junelui prim de comedie lirică - se obişnuise să fie the first în filmele mele - apăruse Hossu, de fapt un alt fel de june prim, pentru alt gen de roluri şi pentru alte subiecte. Drept pentru care, la numeroasele solicitări de a mă deplasa cu trupa în oraşe – capitale de judeţ – ca să-mi prezint filmele în gale de onoare, el n-a venit. Şi m-am necăjit că n-a fost cu mine nici măcar la Craiova şi Severin, în lumea mea oltenească, acolo unde, de obicei, făceam gale – mai ales sub ultima dictatură. Iar fanii lui mă îndemnau mereu să-l aduc cu mine pe Păcală. Iar Păcală-Papaiani mă păcălea! Aşa se face că şi pentru deplasarea de la Baia Mare, unde era fief-ul lui Hossu, ca să zic aşa, m-a lăsat cu biletul de avion în buzunar. Nu după multă vreme am aflat că el nu venise cu mine în Maramureş, pen’ că se dusese într-o altă expediţie similară cu a mea, împreună cu Ştefan Mihăilescu, dar nu la Brăila, ci la Călăraşi, de unde au fost aduşi la Bucureşti loviţi în aripi şi-n călcâie, dar cu bagajul autoturismului pus la dispoziţie de organizatori, plin de peşte, păsări vii şi vinuri populare pe măsura lui…Nea Bachus Mihăilescu, din Brăila!“, scria regretatul Geo Saizescu în memoriile sale.

L-a jucat pe Ionuţ Jder la 37 de ani

Un alt regizor care s-a bazat în mod constant pe serviciile lui Sebastian Papaiani a fost Mircea Drăgan. În filmele „Fraţii Jderi“ (1974) şi „Ştefan cel Mare - Vaslui 1475“ (1975), actorul l-a interpretat pe Ionuţ Jder, mărturisiind, în cadrul rubricii „Actorii noştri“ din „Almanahul Cinema 1978“, că i-a fost destul de greu să intre în pielea personajului, rol pentru care a fost nevoit să ia şi lecţii de călărie: „Rolul din «Ciprian Porumbescu» mi-a făcut nopţi albe, pentru că aveam 36 de ani şi trebuia să mă joc de-a studentul într-o lume de studenţi. În aceeaşi «situaţie» m-a pus ceva mai târziu şi Mircea Drăgan. Mi-a fost greu şi cu Jder cel mititel, un copilaş de 18-19 ani. Mai îmbătrânisem cu un an, dar aveam şi experienţa lui Bologa din «Ciprian Porumbescu»...Mircea Drăgan a avut curajul să rişte cu mine!“.

Tatăl meu era anormal de special. A făcut toate profesiile, de la măturător, până la vânzător de peşte şi de ziare. A lucrat la Crucea de Piatră, a lucrat la circ, unde rupea lanţuri. Şi, deodată, s-a îndrăgostit de Paraschiva, căreia nu i-a spus niciodată «Te iubesc!», m-a făcut pe mine şi încă doi gemeni care au murit la cutremurul din 1940, pentru că a căzut tavanul peste ei!

Sebastian Papaiani actor

Miliţienii au vrut să mă tundă la un moment dat. Au venit după mine şi m-au luat la post să mă tundă. Eram în Sighişoara. Am şi stat la beci câteva ore pentru că nu voiam să mă tund. La cinematograf rula un film cu mine şi, totodată, filmam pentru o altă peliculă în acea zonă. Au venit nişte aviatori după mine, la Miliţie, şi au vorbit cu maiorul, i-au explicat cine sunt. El, ditamai maiorul, habar nu avea! Şi-a cerut scuze ulterior!

Articole similare :
comments powered by Disqus