Stiri de ultima ora

Comandant de pompieri, în urmă cu 150 de ani. „De când am ieşit la pensie servesc cu salariu pe jumătate, lăsând o parte în folosul comunităţii“

Comandant de pompieri, în urmă cu 150 de ani. „De când am ieşit la pensie servesc cu salariu pe jumătate, lăsând o parte în folosul comunităţii“
Local
Comandant al pompierilor din Slatina timp de peste 44 ani, dar şi ordonanţă a domnitorului Cuza în tinereţe şi primar în localitatea natală, Ştefan D. Suvalcea a lăsat în biografia scrisă mărturii importante ale realităţii acelor ani.

„Aventurile“ comandantului pompierilor Municipiului Slatina - primul care a ocupat această funcţie, în care s-a menţinut peste 44 ani, schimbând 34 primari - au fost cuprinse în lucrarea „Biografia şi istoricul lui Ştef. D. Suvalcea, Comandantul Pompierilor din oraşul Slatina, jud. Olt”, de Ştefan Dumitru Suvalcea, care vedea lumina tiparului la Tipografia Costică Constantinescu, Slatina, 1911. Însemnările au fost descoperite în arhive de scriitorul Ioan Smedescu şi publicate înnumărul din martie 2019 al revistei Memoria Oltului şi Romanaţilor. Comandantul de altădată povesteşte cum şi-a început cariera de pompier, fiind prins cu funia şi trimis, cum drumul până la Bucureşti a durat 8 zile şi a fost parcurs pe jos, dar şi ce incendii mari a trăit în anii cât a stat în slujba ţării.

Primele amintiri sunt de la 12 ani, când a fost martor la marea sărbătoare la care a participat chiar domnitorul Barbu Ştirbei, venit la „dezlegarea podului de lemn de peste Olt şi Beica“. La 14 ani lucra la consolidarea aceluiaşi pod peste râul Olt (construit şi reconstruit de-a lungul vremurilor în repetate rânduri, pentru că nu putea sta în faţa furiei apelor),  alături de bărbaţii în putere, iar când a fost suficient de mare să poată servi ţara, ca şi tinerii de vârsta sa a fost „prins cu funia de aleşii satului şi trimişi mai mulţi la zapciu“.

,,...Pe la vârsta de 14 ani veni poruncă de la ocârmuire ca să easă toată lumea de podvoadă a căra pari şi nuele pentru întărirea podului de lemn de peste Olt, la Slatina, ce se repara... acest eveniment era la anul 1854. După vre-o cinci zile de lucru, ne-am pomenit cu dorobanţii ce-i aveam de execuţie la lucrare, luându-ne la goană, ca să plecăm la locurile noastre, că vin Turcii peste noi. Atunci nu ne-am putut pricepe ce este, dar atât că vedeam cavaleria (lăncerii) Muscălească venind în goana mare, ca să treacă podul, să intre în Slatina; mulţi dintre ei erau răniţi. (…)Domn al ţării pe atunci era Barbu Ştirbei. În urmă am auzit că Turcii au bătut pe Muscali la Potopin, judeţul Romanaţi, unde a omorât şi pe un nepot al Ţarului Rusiei şi pe care aducându-l l-a îngropat la Biserica Sf. Nicolae din târg, în Slatina“, şi-a amintit comandantul în memoriile sale.

Comandantul Ştefan D. Suvalcea, primul şef al pompierilor din Olt 

„Până în anul 1857, am stat de casă şi munca câmpului, când am fost prins cu funia de aleşii satului şi trimişi mai mulţi la zapciu în comuna Comani, fiind zapciu Mărgăritescu. De la Comani după ce i-a strâns pe toţi şi prin celelalte sate, ne-a trimis în convoi cu escortă de dorobanţi, la Slatina, fiind ispravnic Căpitanul Alexandru Solomon, iar din partea oştirei, Tistul Giurea. După ce ne-au tuns dorobanţii, cum ştiau ei pe atunci, ne-au dus în vechea biserică Ionaşcu din Slatina, unde am depus jurământul, după care peste două zile ne-a pornit la Bucureşti, în convoi escortaţi de dorobanţi călări şi noi pe jos; căprarul de dorobanţi avusese însă grija de a-mi lua cojocul dându-mi în schimb o zdreanţă de şubă. ...Cu chiu cu vai, peste 8 zile am sosit la Bucureşti, la cazarma din dealul Spirei, Polcul I de Piotă, ce-i mai zicea şi de Granadiri“, continua însemnările.

Cum au defilat cu olacul în faţa regelui

În 1868, Ştefan Dumitru Suvalcea este numit commandant al pompierilor. “Până la organizarea Poliţiilor am avut şi comanda sergenţilor de noapte şi de zi, 34 de ani. ...“, şi-a amintit în aceleaşi însemnări  cel care avea să ocupe diverse funcţii timp de 54 ani. Pentru expoziţia jubiliară din 1906, comandantul pompierilor a avut sarcina de a reconstitui olacul cu ajutorul căruia domnitorul Carol I ajunsese, la venirea sa în ţară, de la Slatina la Mogoşeşti, iar episodul defilării cu acel olac, relatat în însemnări, este absolut savuros.

„Cu ocaziunea Expoziţiunei Jubiliare, Domnul Eugeniu Castan, dirigintele oficiului Telegrafo-Poştal, din Slatina, ştiind de mine, şi găsind formele în oficiu, că fusesem cu olacul (primele căruţe de poştă) m-a chemat şi m-a consultat asupra modului cum era construite, asupra harnaşamentului cailor, uniformelor ce se purtau pe atunci, cum şi dacă se mai găsesc oameni din acea vreme, de a fost în serviciu.

Căutând, am găsit pe domnul Nicolae Nicolau, fost căpitan de poştă la Mogoşeşti, şi pe Radu Odobâc, surugiu, care a dus pe Majestatea Sa Regele Carol I, la venirea în ţară, din Slatina la Mogoşeşti. Sub supravegherea dlui Castan am construit căruţul şi am făcut costumele, cu care apoi toţi trei veterani poştali, ne-a chemat la Bucureşti la expoziţia jubiliară din 1906, unde am defilat înaintea Majestăţii Sale, cu olacul, secondaţi în timpul mersului nostru de automobilul; sărind un cui de la osie, a căzut roata; repede am oprit caii şi sărind din căruţ, am luat roata şi la câţi-va paşi am găsit cuiul; venind repede, am pus roata la loc şi cu tocul cismei, am bătut cuiul, apoi dând bici cailor, am defilat pe dinaintea Majestăţii Sale, mulţumindu-se de forma veche a Poştei, adusă de mine, unde am şi fost decoraţi“, şi-a amintit comandantul.

Cum izbucneau marile incendii

Comandatul Ştefan Suvalcea vorbeşte în însemnările sale spicuite pentru Memoria Oltului şi Romanaţilor de Ioan Smedescu şi despre cele mai importante evenimente din cariera sa de commandant al pompierilor. „În timpul strecurat de la 1868 şi până astă-zi de când sunt comandant de pompieri, am avut în Slatina cum şi prin localităţile vecine mai multe focuri, printre care pot enumera pe cele mai mari: Focul de la domnul Iancu Hagi Popp ce a luat naştere de la nişte butoaie cu spirt ce-l avea în pivniţă; Focul de la Marin Petrescu care a luat naştere de la nişte cutii cu praf de puşcă; Focul de la Gherase, care s-a declarat întâi de la nişte clăi de fân şi apoi a cuprins toată clădirea; apoi un foc mare la Drăgăşani, Craiova şi alte multe“, nota comandantul.

Interesantă, mai ales prin comparaţia cu ce se întâmplă astăzi, este şi mărturia comandantului despre ieşirea sa la pensie, dar care nu a însemnat şi încheierea activităţii. „Timp de 34 de ani, am îndeplinit două slujbe, pentru un singur salariu, comandant de pompieri şi comandant al sergenţilor de zi şi de noapte, până la organizarea poliţiei, iar de când am ieşit la pensie servesc cu salariu pe jumătate, lăsând o parte în folosul comunităţii“.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus