Stiri de ultima ora

INFOGRAFIE Rusia îşi întăreşte forţele desfăşurate la Cercul Polar

INFOGRAFIE Rusia îşi întăreşte forţele desfăşurate la Cercul Polar
International
Moscova  îşi consolidează capacităţile de apărare în zona arctică, intensifică activităţile de exploatare a resurselor în această regiune şi se pregăteşte să exploreze un nou traseu de navigaţie în largul coastei sale nordice.

Flota Nordică a Rusiei va acorda prioritate modernizării infrastructurii sale arctice în 2018 pentru a-şi menţine o bună pregătire de luptă, a anunţat Ministerul rus al Apărării. În acest an, Flota Nordică îşi va continua misiunile în Arctica, Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană şi va primi noi tipuri de arme şi echipamente. 

Flota va testa cel de-al patrulea submarin în 2018, prinţul Vladimir, primul submersibil modernizat de clasă Borei, care este capabil să transporte până la 16 rachete balistice intercontinentale Bulava. Un alt submarin de clasă Borei, Iuri Dolgoruki, a fost pus în funcţiune. Ministerul rus al Apărării a anunţat că trupele ruse din Orientul Îndepărtat şi Arctic vor fi echipate în 2018 cu  un nou sistem ani-aerian cu rază scurtă, Tor-M2DT.

Rusia îşi extinde prezenţa militară în Arctica, construind noi baze şi îmbunătăţindu-le pe cele din perioada sovietică. Moscova a creat, de asemenea, o nouă comandă strategică comună a Arcticii şi a amplasat radare de avertizare timpurie.

Şi Statele Unite, Canada, Danemarca, Norvegia deţin teritorii în  această regiune, dar Rusia amplasează aici trupe şi echipamente şi investeşte mai multe resurse financiare decât orice altă naţiune.

Rusia susţine că Dorsala Lomonosov se întinde din partea continentală a Siberiei până la Polul Nord şi asta îi dă dreptul la exploatarea resurselor de petrol, gaze şi zăcăminte rare de sub gheaţa arcticii.

Şase noi baze militare

Moscova şi-a mărit cu încă nouă numărul spărgătoarelor de gheaţă, ajungând la 14 nave capabile să distrugă gheaţa mai groasă de 2,5 metri. Prin comparaţie, Statele Unite au doar unul operaţional,  Steaua Polară. Din 2015, Rusia a modernizat în regiune şase noi baze militare - inclusiv imensa fostă bază sovietică Trifoiul Arctic - şi a desfăşurat două sisteste antirachetă S-400 la Novaia Zemlia şi Tiksi.

Insula Kotelnîi găzduieşte baza permanentă a Flotei Nordului, în timp ce o nouă bază aeriană, din arhipelagul Insulele Noua Siberie va permite desfăşurarea pe tot parcursul anului a bombardierelor Tu-160 şi a bombardierelor invizibile Tupolev PAK-DA . În acest timp, cele 63 de baze radar Arctic Dew Line ale Americii, înfiinţate pentru a detecta un bombardament sovietic dinspre Polul Nord, au fost abandonate în cea mai mare parte, în anii 1990. SUA au acum doar o bază la nord de Cercul Arctic, la Thule, în Groenlanda.

Confruntarea economică, în plină desfăşurare

La 10 ianuarie, premierul norvegian Erna Solberg s-a deplasat  în Statele Unite pentru a discuta cu Donald Trump aspecte importante în relaţiile lor bilaterale, inclusiv prezenţa militară a SUA în ţara scandinavă, care are cea mai mare parte a teritoriului dincolo de Cercul Arctic. Această întâlnire poate fi văzută ca un semn al preocupărilor Statelor Unite şi al aliaţilor săi, faţă de consolidarea militară a Rusiei în Arctica.

În 2018, Statele Unite intenţionează să aloce mai mult de 4,6 miliarde de dolari, inclusiv 7 milioane de dolari pentru echiparea armatei sale cu schiuri şi alte echipamente de iarnă pentru a consolida sistemul de „restrângere“ al Rusiei pe teritoriu norvegian, partener cheie al SUA în regiune. În prezent, există 300 de puşcaşi marini americani pe teritoriul norvegian, desfăşuraţi din ianuarie 2017, scrie agenţia rusă Sputnik.

La sfârşitul lunii decembrie 2017, generalul american Robert Neller a declarat că soldaţii americani dislocaţi în Norvegia trebuie să fie pregătiţi pentru o „luptă dură“ cu duşmani, făcând aluzie la Rusia.

Deşi preşedintele american Donald Trump pare să fie sigur că nu va exista un conflict militar în Arctica, confruntarea economică este deja în plină desfăşurare.

Dezvoltarea transportului maritim în zona arctică este o altă problemă arzătoare pentru multe ţări. Topirea gheţei deschide noi posibilităţi pentru transport şi comerţul internaţional. Câteva ţări asiatice intenţionează să profite de rutele arctice pentru a reduce timpul de tranzit al bunurilor lor către consumatorii din alte regiuni, în timp ce Rusia doreşte să profite de poziţia sa geografică.

Ruta maritimă din nord, de-a lungul coastei de nord a Siberiei, este cea mai scurtă care leagă Asia de Europa. De exemplu, distanţa dintre Japonia şi Europa de Vest este de aproximativ 13.000 de kilometri pe traseul nordic, în timp ce pentru a conecta aceste două regiuni prin Oceanul Indian este necesar să străbaţi peste  20.000 de kilometri.

Rusia intenţionează să majoreze volumul mărfurilor transportate pe traseul Mării Nordului de şapte ori până în 2030. Acesta este motivul pentru care îşi dezvoltă infrastructura portuară pentru a face tranzitul prin această rută şi mai atractiv pentru alte ţări.

China interesată de zonă

Deşi navigaţia pe traseul nordic de navigaţie este acum deschisă doar pentru câteva luni pe an, tot mai multe ţări sunt deja interesate să utilizeze acest traseu de transport maritim. Un exemplu elocvent este cel al Chinei, care caută modalităţi alternative de a-şi aduce bunurile în Europa. În iunie 2017, această ţară asiatică a inclus Arctica în proiectul său de „noi drumuri ale mătăsii“. 

Pentru a stăpâni această „Rută a mătăsii pe gheaţă“, China îşi întăreşte flota de spărgătoare de gheaţă. Construcţia celui de-al doilea spărgător de gheaţă , Xuelong 2 (Dragonul de zăpadă), este programată să se finalizeze în 2019. În prezent, China are trei spărgătoare de gheaţă uşoare.

În căutarea energiei

Arctica poate fi considerată „depozitarul“ resurselor planetei noastre, adăpostind aproape un sfert din rezervele mondiale de gaz şi petrol. Cu toate acestea, exploatarea acestor resurse întâmplină dificultăţi din cauza condiţiilor climatice şi a faptului că zăcămintele se află sub gheţuri.

În ceea ce priveşte exploatarea resurselor de hidrocarburi pe platoul ei continental din Arctica, Statele Unite par să fie doar la începutul acestui demers. La sfârşitul mandatului său, preşedintele Barak Obama a interzis extracţia de petrol şi gaze pe platoul continental din Oceanul Atlantic şi Oceanul Arctic, de teama de unor accidente ecologice. Noul preşedinte american şi-a propus să schimbe lucrurile.

Norvegia pare a fi cel mai experimentat jucător în ceea ce priveşte exploatarea de petrol şi gaze în Arctica. Această ţară are o lungă istorie a producţiei de hidrocarburi în Marea Nordului. În prezent, Norvegia îşi pune speranţele în exploatarea resurselor în Marea Barents din Arctica. În decembrie anul trecut, compania norvegiană de stat Statoil a aprobat proiectul Johan Castberg care prevede exploatarea celui mai mare zăcâmânt submarin de hidrocarburi din lume.

În decembrie, compania de gaze din Rusia Novatek a inaugurat prima instalaţie de producţie a gazelor lichefiate ( GNL) situată în Arctica, construită cu participarea companiilor energetice străine, cum ar fi Total (Franţa) şi CNPC (China), care arată interesul pentru cooperarea cu Rusia în exploatarea resurselor arctice.

Cu toate acestea, mai multe companii occidentale au fost forţate să se retragă din mai multe proiecte din zona arctică rusă din cauza sancţiunilor SUA şi UE care interzic transferul tehnologiilor de extragere a  petrolului . De exemplu, gigantul american ExxonMobile s-a retras în 2014 din proiecte promiţătoare în Marea Kara, dezvoltate împreună cu gigantul rus Rosneft.

Preţurile scăzute ale petrolului nu au contribuit la dezvoltarea proiectelor arctice, deoarece multe dintre ele, cum ar fi zăcământul Citokmann, sunt suspendate pe o perioadă neprecizată.

În această situaţie, Rusia este împinsă să-şi consolideze cooperarea cu China, care este interesată de zăcămintele arctice ruseşti, notează Sputnik. Această ţară, în mare măsură dependentă de importurile de resurse energetice, s-a proclamat deja ca o ţară „aproape arctică“, susţinând că resursele regiunii aparţin tuturor popoarelor lumii.

Pentru moment, China a participat doar la un proiect în Arctica, Yamal GNL. Dar acest exemplu atestă dorinţa companiilor chineze de a investi în proiecte arctice ruseşti, mai ales că Rusiei fiindu-i interzis accesul la tehnologia occidentală, este pregătită să cumpere echipamente fabricate în China.

Articole similare :
comments powered by Disqus