Stiri de ultima ora

„Este un pas mare”. O victorie diplomatică aproape neobservată a Statelor Unite în Europa de Est

„Este un pas mare”. O victorie diplomatică aproape neobservată a Statelor Unite în Europa de Est
International
Belarus a ridicat o interdicție diplomatică veche de un deceniu în relațiile cu Statele Unite, măsură considerată drept o victorie strategică a Washingtonului în Europa de Est.

Ministrul de Externe belarus Vladimir Makei l-a informat într-o discuție telefonică pe Wess Mitchell, adjunctul secretatului de stat al SUA pentru Europa și Eurasia, despre decizia Minskului de a dezgheța relațiile diplomatice cu Statele Unite, relatează Foreign Policy .

„Este un pas mare. Acesta este începutul unui dezgheț”, a declarat un oficial american.

Hotărârea autorităților belaruse vine după negocieri intense dintre Minsk și administrația Trump, dar mai ales pe fondul disensiunilor dintre președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, și omologul său de la Kremlin, Vladimir Putin.

Apogeul negativ al relațiilor diplomatice dintre Belarus și Statele Unite a fost atins în 2008 , când ambasadoarea de atunci a Statelor Unite la Minsk, Karen Stewart, a fost expulzată, după o serie de declarații despre degradarea drepturilor omului în fosta republică sovietică.

Acela a fost, practic, momentul ruperii relațiilor diplomatice dintre cele două țări. Statele Unite avea să impună sancțiuni economice drastice Belarusului.

Lukașenko a acuzat recent Rusia că pregătește anexarea țării sale și că mai mulți politicieni ruși analizează posibilitățile prin care Belarusul se poate alătura din nou Rusiei.

Președintele belarus a adăugat că oficialii ruși nu s-au gândit la consecințele negative pe care le-ar avea anexarea Belarusului și a promis că nu va lăsa niciun alt stat să încalce suveranitatea țării sale.

Mai mulți oficiali ruși au sugerat că problemele în relația cu Belarusul ar putea fi soluționate prin „integrarea profundă” a țării în Rusia. Președintele Lukașenko spune că, de fapt, „integrarea profundă” înseamnă anexare și a criticat măsurile prin care Rusia încearcă să constrângă Belarusul pentru a accepta un asemenea scenariu.

Taxarea mai dură a petrolului ar costa economia Belarusului miliarde de dolari, pe care guvernul nu își permite să le plătească.

De ce are nevoie Putin de Belarus

Rapoartele analiștilor militari susțin că flancul estic este una dintre cele mai vulnerabile redute ale NATO în materie de infrastructură și mobilitate militară. Iar călcâiul lui Ahile îl reprezintă o fâșie de pământ de la granița dintre Polonia și Lituania, însă care implică direct, prin proximitate geografică, și Belarusul. 

Este vorba despre orașul polonez Suwalki, capitala regiunii istorice cu același nume. Pe de o parte, o feerie arhitecturală a Poloniei – pe de altă parte, un coșmar în matematica unui eventual război.

Aici se află unul dintre așii Rusiei într-un scenariu de război cu NATO: ceea ce strategii militari numesc CORIDORUL SUWALKI, un alt nume pentru granița polono-lituaniană. Un loc dificil de apărat, o „gaură” în umbrela baltică a NATO.

Suwalki nu este doar frontiera dintre Polonia și Lituania, două aliate NATO, ci și o graniță prinsă în menghina dintre enclava  și Belarus, santinela Rusiei de la porțile statelor Baltice.

În Districtul Militar Vest (DMV) se află 900.000 de forțe militare și 2 milioane de rezerviști.

Istmul Suwalki  înseamnă un teritoriu 64 de kilometri care, dacă ar fi ocupat de trupele ruse, ar lăsa ţările baltice izolate şi fără niciun ajutor.

În Belarus, Rusia deține baze militare în următoarele zone: Vileyka (un centru de comunicare al flotei navale), Hantsavichy (stație radar).

În Kaliningrad, exceptând forțele terestre, Rusia are un sistemul mobil de rachete balistice Iskander, denumit de NATO SS-26 Stone, cu o rază de acţiune de 500 de kilometri şi cu capacitatea de a transporta focoase nucleare.

De cealaltă parte , NATO are doar 4.500 de trupe desfășurate în regiunea baltică.

În Polonia, se află un batalion multinațional NATO coordonat de SUA, în orașul Orzysz, la 60 de kilometri distanță de granița cu Kaliningrad, având în componență militari din România, Marea Britanie și Croația.

În Lituania: batalionul din orășelul Rukla, coordonat de Germania, având în componență soldați din Belgia, Croația, Franța, Islanda, Olanda și Norvegia. 

În Letonia:batalionul din satul Adazi, aflat sub coordonarea Canadei, având în componență soldați din Albania, Italia, Polonia, Slovacia, Slovenia și Spania. 

În Estonia: cel mai mic batalion multinational, în orașul Tapa, coordonat de Marea Britanie, având în componență trupe din Danemarca și Islanda.

Articole similare :
comments powered by Disqus