Stiri de ultima ora

Pierdut busolă, aducătorului bună recompensă

Pierdut busolă, aducătorului bună recompensă
Economic
Imagine preluată dintr-un ghid TV american, care, în 1971, anunţa premiera filmului care la noi s-a numit "Oblio".

Anunţul ar trebui agăţat, undeva, pe gardurile Casei Albe, ori la unul din avizierele de pe holurile largi ale Capitoliului. Mă rog, undeva, în orice instituţie a actualei puteri de la Washington, care ar mai putea să facă ceva pentru oprirea căderii Statelor Unite, în materie de politică internaţională. În fapt, o scufundare necontrolată într-un fel de "Groapă a Marianelor" la care a început să sape cu succes "echipa" Trump, încă înainte de inaugurarea oficială a Administraţiei şi nu s-a mai oprit, nici pînă azi. În orice punct cardinal s-ar întoarce acul minunatului instrument inventat de chinezi, politica Statelor Unite are o problemă, gravă, şi nici o soluţie. Secretarul de Stat, Pompeo, alături de Lavrov, omologul său rus, tocmai a constatat public că în trei, din trei probleme esenţiale ale relaţiilor bilaterale, cele două super-puteri nu au teren comun. Lavrov: Siria, rămîne cum am vorbit în tren; Iranul, nu vă atingeţi că vă frigeţi; Ucraina, voi ziceţi şi noi facem tot ce ştim, ce putem şi ce avem interes să facem, o presăm pînă o facem praf, o împărţim, ori o vasalizăm complet. Pompeo: suntem de acord că nu putem cădea la nici un acord. Mă rog, cele două părţi au avut poate şi puncte comune, cum ar fi ofensiva, chiar dacă nu comună, dar din ambele direcţii, pentru destrămarea UE, dar acestea nu pot fi date publicităţii, din motive de "imagine". Departe de a se reduce la aceste probleme, relaţia SUA cu Rusia este puternic tulburată de investigaţiile Congresului şi ale ramurii judiciare americane asupra implicării puterii de la răsărit în mecanismul politic al SUA, de la mecanismul propriu zis al alegerilor şi pînă la bani.

Iar aici, istoria este departe de a fi depănat întregul caier. Oricum ar fi, să îl laşi pe Secretarul de Stat al SUA să aştepte cu mîna întinsă trei ore, pînă să i-o strîngă cineva de partea cealaltă, este un semn...! De sfidare, desigur. Unul care spune cît să încapă în vreo zece volume despre cîţi bani dă Administraţia Putin pe actuala Administraţie de la Casa Albă. Nu ştiu pozitiv, dar nu cred să existe un precedent în istoria relaţiilor diplomatice bilaterale. Tot la răsărit, dar ceva mai la sud, Administraţia Trump a pus de un război economic, în toată regula, cu China. Un ultim efort al autorităţilor de la Beijing pentru salvarea negocierii şi încheierea unui nou acord a fost aruncat în aer de Trump, convins că noile penalităţi vamale impuse ultimei secţiuni de importuri din China care rămăsese "descoperită" îi vor aduce o răsunătoare victorie. Nu e de mirare, Trump vede peste tot doar victorii, indiferent ce ar face şi ce rezultate sunt pe teren, aşa cum a văzut şi în negocierea cu Coreea de Nord. Nimic şi nimeni nu poate să îl convingă de faptul că nu orice eşec poate fi repictat oratoric ca să semene cu o victorie şi nici exploatat politic sau financiar, mai tîrziu. Relaţia cu China rămîne tensionată nu doar pe dimensiunea economică, ci şi militară, Marea Chinei de Sud avînd toate şansele să se transforme într-un poligon de "încercări şi fricţiuni", tot mai periculos pentru securitatea regiunii şi a lumii. Distrugerea acordului cu Iranul, negociat mai bine de şase ani, inclusiv cu participarea remarcabilă a experţilor şi a diplomaţilor americani iar, apoi, trecerea în regim marcat de confruntare, cu o semnificativă mobilizare militară în zonă, completează orizontul unui demers care are mai multe şanse să transforme importante zone geopolitice în zone de conflict deschis, mai degrabă decît unele de negociere şi relativă stabilitate. În America Latină, cam acelaşi peisaj. Avem o problemă cu Venezuela, dar soluţii nu prea. Soluţia militară a primit un neaşteptat de angajat răspuns.... de la Moscova, care a deplasat la faţa locului, mai mult decît vizibil, un neînsemat detaşament de "observatori" "atît de necesari" Preşedintelui Maduro! În sfîrşit, în Europa, avem brexitul, pentru care Administraţia Trump a votat cu două mîini, dar care nu a oferit nimic Premierului May şi mai important, Marii Britanii, care să semene, să aducă cît de cît, cu un colac de salvare, din punct de vedere economic şi politic. Ar mai fi Ucraina, doar că diplomaţia americană nu mai are practic pîrghii pentru a aborda cît de cît constructiv problema, în discuţiile cu Moscova. Trump, în schimb, şi-a trimis avocatul la Kiev să facă demersuri pe lîngă autorităţi pentru a săpa mai adînc în istoria activităţilor şi a afacerilor locale ale fostului vice-preşedinte Joe Biden, potenţial candidat democrat la viitoarele alegeri prezidenţiale americane. Desigur, şi asemenea iniţiative pot ţine loc de politică internaţională, dacă tot nu ştii, nu vrei ori nu poţi să faci altceva! Despre Orientul Mijlociu, mai bine să nu vorbim. Cîteva inţiative şi anunţuri "istorice", care fac zob rezoluţiile ONU în privinţa statului internaţional al Ierusalimului şi al Înălţimilor Golan, au asigurat voturile necesare unui nou mandat de premier "amicului" Netanyahu dar... cam atît.

Cu o asemenea viziune, cine mai are nevoie de duşmani! America, sigur, nu! "Programul" politic al echipei Trump, construit ad-hoc pe multimplicarea şi exacerbarea oarbă a conflictelor, concomitent cu reducerea la zero a portofoliului de soluţii i-a adunat deja pe toţi, chiar şi pe cei care nu se adunau cu nici un chip, pînă mai de curînd.
www.bursa.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus