Stiri - Editia din date de 25-11-2013

Arhiva stiri din data de:
25-11-2013 Stiri de ultima ora din

Mai tine minte cineva ce inseamna `structuralul` din `fonduri structurale`?

Nu e o întrebare pe care o adresez celor ce citesc acest text, ci este o întrebarea pe care am primit-o la rândul meu la sfârşitul unui curs despre elaborarea cererilor de finanţare în 2007. Mulţi (eram studenţi în anul I al masterului de Management al proiectelor din cadrul SNSPA) am bâjbâit un răspuns până ne-am apropiat cu greu de cel corect, mai ales în contextul situaţiei penibile dată de stângăcia răspunsurilor şi uimirea că nu puteam răspunde la o întrebare banală. Pe scurt şi simplificat, am asociat în cele din urmă caracterul “structural” al asistenţei financiare efortului pentru depăşirea deficienţelor de tip structural. Răspunsul îl găsim în descrierea Fondului Social European şi în documentele de politici ale Uniunii Europene, dar ţine mai degrabă de interpretarea corectă a viziunii Uniunii asupra asistenţei pentru dezvoltare pe care o oferă statelor membre.

Nu sunt în continuare sigură că răspunsul este foarte accesibil multora nici la şase ani de la acel moment. Nu am întâlnit multe persoane care să lucreaze în consultanţă, ONG-uri sau administraţie publică care să-mi dovedească că au proprietatea termenului sau că înţeleg cu adevărat ce înseamnă beneficiari (nu doar cei pe care îi califici în meserii irelevante şi pentru care trebuie să completezi anexe), egalitate de şanse, sustenabilitate, analiza de nevoie ş.a. Să nu scrii şi să nu depui un proiect în condiţiile în care se anunţă un apel de cereri de proiecte înseamnă să nu poţi scrie fizic o cerere de finanţare şi să realizezi un parteneriat formal cu ştampile şi semnături. Nimeni nu renunţă la un proiect doar pentru ca “nu e sustenabil”, “nu are susţinerea grupului ţintă”, “partenerii nu vor avea capacitatea să-l implementeze”. Şi dacă ar fi indivizi şi organizaţii care gândesc aşa ar fi perdanţi în jocul în care majoritatea vede proiectele ca surse de venit şi “vaci de muls” pentru salarii si sub-contractare. Mai mult, ar fi iraţional să nu urmăreşti  interesul oganizaţiei şi pe cel personal. Propriul interes “luminat” nu are prea mulţii adepţi încă.

Aş fi vrut ca acest text să atingă subiectul sustenabilităţii, dar mi-am pus întrebarea de unde să încep şi, mai ales, sustenabiliatea “cui” şi a “ce”?

Sustenabilitatea unui proiect. Dacă vorbim despre sustenabilitatea unui proiect, atunci punctul zero este analiza de nevoi (dacă apelul de proiect nu menţionează explicit activităţile eligibile finanţabile) care să justifice etapa de elaborare a cererii de finanţare.  Analiza de nevoie poate presupune şi necesitatea de a folosi serii de date elaborate (pentru un proiect mare) sau analiza calitativă. Ambele costă însă. Am întâlnit şi situaţia în care “nevoile” sunt identificate şi zac în sertarele instituţiilor şi organizaţiilor dar nu sunt preluate dintr-o puzderie de motive - în mare parte pentru ca este mai uşor să scrii alte proiecte. Vezi de exemplu abandonul şcolar şi programele “a doua şansă” în educaţie. Acesta este unul dintre domeniile de intervenţie cele mai dificile din cadrul POSDRU. Cifrele ultimului raport intermediar de monitorizare a POSDRU erau vizibil printre cele mai modeste în ceea ce priveşte abandonul scolar şi programele “a doua şansă”. Păi nu prea poţi să-ţi faci mâine o şcoală şi să faci rost de nişte “defavorizaţi” pe care să-i foloseşti ca beneficiari şi să începi să încasezi, nu? Ca şcoală sau primărie nu ai bani pentru cofinanţare şi nu e un aspect prea atractiv pentru care să elaborezi cereri de finanţare, deşi despre nevoia şi importanţa alfabetizării sau a burselor sociale pentru continuarea şcolii cred ca nu se mai îndoieşte nimeni.

Bine, dar ce scrii în general la rubrica “sustenabilitate” în cererea de finanţare? Spui ca te vei adresa sustenabilităţii instituţionale şi financiare domeniului proiectului tău şi vei implica un număr revelant de factori interesaţi, vei utiliza fonduri proprii pentru finanţarea ulterioară a obiectivului (deşi este foarte posibil să ştii că n-o vei face) sau că îi vei convinge pe beneficiarii finali să aplice pentru finanţare externă în continuare. Atâta timp cât îţi asumi aceste lucruri doar la nivel de discurs şi nu există voinţa (interes propriu “luminat”) sau vreun instrument care să verifice şi să controleze că ceea ce spui să va şi întâmpla (apropos, vă rog să ghiciţi dacă există indicatori care să măsoare sustenabilitatea proiectelor), poţi dormi liniştit şi poţi face ca totul să se întâmple strict pe hârtie.

Sustenabilitatea unei organizaţii / instituţii. Este singura explicaţie pentru care cred că proiectele se depun şi se implementează în România. Nu este neaparat ceva greşit, dar este greşit  atunci  când aceasta este regula şi nu excepţia. Recent, în cadrul unui chestionar am întrebat câteva administraţii publice locale despre cea mai mare provocare pe care o întâmpină în prezent şi faţă de care sunt dispuse să depună eforturi şi să primească consultanţă (gratuită). Răspunsul a fost invariabil acelaşi: principala provocare este lipsa fondurilor şi a banilor pentru co-finanţarea parcurilor industriale din Maramureş până în Slobozia şi trecând prin Bucureşti. Funcţionează într-adevăr lucrurile eficient şi transparent într-o administraţie publică încât banii sunt prima şi ultima problemă (banii şi parcurile industriale)?!

Sustenabilitatea programului. Răspunsul la întrebarea dacă există indicatori care să măsoare sustenabilitatea proiectelor este negativ. Sustenabilitatea sau lipsa ei se traduce pentru programele de finanţare printr-o lipsă de strategie în direcţionarea fondurilor, lipsa instituţionalizării cunoaşterii generate la nivelul programului asupra unui domeniu sau a unei zone, incapacitatea de a produce corecţii din mers, coordonarea proastă cu alte programe sau cu următorul exerciţiu financiar, incapacitatea de a produce rezultate pozitive care să se auto-susţină etc.

 

Orice program operaţional trebuie să ştie dacă activităţile pe care le finanţează furnizează rezultatele pe care proiectele le descriu. Bun, aceasta este teoria. Cu practică stăm - deloc suprinzător - mai prost. Dacă ştim cu destul de multă acurateţe despre rata de absorbţie, urmărirea şi cuantificarea obiectivelor ce ţin de conţinutul alocării financiare este mult mai dificilă. Raportul Strategic Naţional din 2012 nu a devenit un subiect de presă şi, din câte am putut observa, doar SAR a produs o analiză asupra acestuia.

Orice curs de management de proiect descrie cum e sănătos să operaţionalizezi obiectivele şi cum să le formulezi tocmai pentru a le face mai manageriabile. În barca programelor operaţionale lucrurile stau însă relativ, obiectvele nu mai sunt niciodată 100% SMART (sustenabile, măsurabile, accesibile, relevante şi încadrate în timp), prioritizarea, fezabilitatea, impactul, analiza cost-beneficiu - ca să numesc doar câteva elemente - nu mai ocupă un rol aşa de important. Ne scăldăm în ape tulburi şi atunci când trebuie să descurcăm iţele a ceea ce înseamnă input, output şi outcome, adică tocmai acele elemente care măsoară eficienţa şi eficacitatea. 

Încercările de a dezvolta indicatori care să capteze rezultatele imediate şi pe cele de impact ale tuturor proiectelor unui program duc la crearea de numere de ordinul a sute de indicatori, dintre care doar câţiva fac parte din sfera de acoperire a programului. Totuşi, dacă programul de finanţare deţine un sistem extins de indicatori, de unde ştim că evoluţia pozitivă a unui domeniu finanţat se datorează de fapt finanţării? Corelarea nu înseamnă cauzalitate, iar cauzalitatea între mijloace şi obiective nu este tot timpul clară în ceea ce priveşte programele operaţionale.

Să luăm ca exemplu indicatorul din cadrul CBC Romania-Ungaria: “nivelul cooperării economice” cu definiţia “creşterea procentuală  a proporţiei  contribuţiei României în comerţul exterior al Ungariei şi vice versa”, unde valoarea de baza este 0% pentru 2007, iar valoarea de atins pentru 2013 este de 5%. 

De UNDE să începem?! În primul rând valoarea de bază nu era în 2007 “0” pentru că schimburi economice între cele două state existau. În al doilea rând, cifra de 5% nu este în niciun fel justificată. De ce 5 şi nu 8 sau 300%? În al treilea rând, se pune întrebarea: care va fi sursa de verificare pentru ţinta de 5% în 2013? Există la nivelul acestui program instrumente care să măsoare cu acurateţe impactul creşterii de la 0 la 5%? Mai mult ca sigur vor fi folosite statisticile naţionale ale fiecări ţări, iar dacă indicatorul va măsura o creştere, aceasta va fi preluată drept un merit al programului. În caz  contrar vor fi probabil invocate condiţiile generate de criza economică şi financiară. Este doar un exemplu, însă problema pe care o ridică este revelatoare pentru situaţia indicatorilor programelor: aceştia sunt în marea lor majoritate strict cantitativi (numere sau procente), fără a avea anexat un sistem de validare internă. 

Evident ca nu este simplu sa formulezi obiective relevante pentru nevoile reale ale unui  domeniu/ arii şi care să fie apoi operaţionalizate în indicatori care să poată fi testaţi empiric.  Atunci de ce zici că o faci?

Într-o notă mai optimistă, pot spune că există niste cuvinte magice care crează sustenabilitate în mod indirect, fără s-o definească, numească sau descrie: politicile publice şi buna guvernanţă. Vestea proastă este ca aceste concepte sunt mai degrabă folosite doar în referatele studenţilor şi în articolele ştiintifice ale unor profesori şi cel mult în proiectele administraţiei publice centrale pentru a obţine finanţare.

Roxana Damian a absolvit SNSPA, specializarea ştiinţe Politice şi  Management de Proiect. A lucrat şase ani în organizaţii ale societăţii civile şi apoi în consultanţă pentru accesarea fondurilor structurale. În cele două sectoare, Roxana s-a ocupat de scrierea cerererilor de finanţare şi implementarea de proiecte pentru administraţiile publice şi ONG-uri (prin PODCA, POSDRU, cooperare teritorială europeană, programe directe de finanţare ale UE ş.a.m.d). De la sfârşitul lui 2013 urmează programul de Master of Public Administration (MPA) în cadrul CEU School of Public Policies şi este freelancer.

Societatea Academică din România (SAR) a derulat în perioada 2011-2013 proiectul „ Proasta guvernare în cheltuirea banului public în România între anii 2004 şi 2012 ” cu sprijinul financiar al Think Tank Fund (TTF) – Open Society Foundations. Intenţionând a continua munca depusă în cadrul acestei iniţiative, SAR este deschis în a primi opinii şi analize şi îi încurajează pe cei implicaţi şi afectaţi de proasta gestiune şi faptele de corupţie ce au loc în acest domeniu să trimită texte scurte despre experienţa lor la contact@romaniacurata.ro.
Va recomandam sa cititi si :
11
Feb
lantul slabiciunilor in sistemul subventiilor europene
Actualitate
Programul pentru Dezvoltarea Resurselor Umane POSDRU nu a avut probleme accidentale, rezolvate odată cu reluarea plăţilor, ci ample defecţiuni structurale, care pretind o abordare radicală. Situaţia de la Ministerul Muncii...

05
Apr
ministerul fondurilor europene cererile de rambursare si platile pentru beneficiarii posdru vor fi publicate online
Economic
Ministerul Fondurilor Europene Cererile de rambursare şi plăţile pentru beneficiarii POSDRU vor fi publicate online Imagine Bogdan Iordache/Mediafax Foto Beneficiarii de finanţări acordate prin intermediul Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor...

04
Dec
ponta vrea in viitorul guvern un post de ministru al infrastructurii mari si anunta deblocarea posdru
Politic
Premierul Victor Ponta a anunţat că intenţionează să propună în viitorul guvern un post de ministru care să se ocupe doar de marile proiecte naţionale de infrastructură, precum autostrăzile, un...

23
Jul
basescu nu am intervenit pe textul legii privind reducerea cas ci am pus sub semnul intrebarii oportunitatea
Politic
Președintele Traian Băsescu a reafirmat miercuri că reducerea CAS este o măsură bună, pe care o susține, dar a trimis textul Parlamentului pentru reexaminare deoarece are rezerve față de sustenabilitatea...

16
Sep
fundatia pentru dezvoltarea societatii civile situatia finantarii ong urilor din romania s a inrautatit
Actualitate
Organizațiile neguvernamentale din România s au confruntat cu înrăutățirea situației finanțării în 2013, dar și cu o scădere a încrederii publice, a declarat directorul de programe al Fundației pentru Dezvoltarea Societății...


comments powered by DisqusFoto:






Urmareste DiaCaf.com pe :
Ultimele stiri : Economic:
Artilcole stiri grupate pe subiecte

Articolul arhivat la rubrica Economic: in editia de stiri din data de :25-11-2013