Stiri de ultima ora

Financial report Bomba cu ceas demografică a Europei. Război comercial: consecințe politice încă incerte pentru Trump. Iranul încă nu a răzbunat moartea lui Soleimani

The Financial Times: Bomba cu ceas demografică a Europei. Europa se confruntă cu o criză demografică, una care i-ar putea lovi creșterea economică și finanțele publice ● Les Echos: Război comercial: consecințe politice încă incerte pentru Trump ● The Atlantic: Iranul încă nu a răzbunat moartea lui Soleimani. Uciderea lui Qassem Soleimani a reprezentat o imensă lovitură dată ambiţiilor regionale ale Iranului. În riposta sa, ţara ar putea reveni la vechile sale obiceiuri ● Știri pe scurt.

The Financial Times: Bomba cu ceas demografică a Europei

Cu rata ei scăzută a natalității și populația îmbătrânind rapid, Europa se confruntă cu o criză demografică, una care, se tem economiștii, i-ar putea lovi creșterea economică și finanțele publice.Cu toate că întreaga populație a lumii îmbătrânește, Europa constituie un exemplu extrem al acestei tendințe, mai cu seamă în sudul și estul continentului, regiuni lovite de rate scăzute record ale fertilității, precum și de emigrație. O analiză a principalelor tendințe demografice ilustrează problema cu care se confruntă factorii de decizie.Cel mai bătrân continent al lumii

În ultimele câteva decenii Europa a avut față de restul lumii o rată a longevității mai ridicată și una a fertilității mai scăzută. În prezent este regiunea cu cea mai bătrână populație a lumii. Vârsta medie este în Europa de 42 de ani, cu 12 ani mai mult decât restul lumii.Tendința va deveni și mai pronunțată după 2021, momentul de la care ONU anticipează că populația Europei va începe să scadă.Numărul persoanelor cu vârste la care sunt capabile de muncă (20-64 de ani) a atins maximul în 2010, după care a scăzut continuu. Până în 2020 numărul lor a scăzut cu 12 milioane față de acum un deceniu, o pierdere de 2,6%. Până în 2035 același număr se va fi diminuat cu 50 de milioane de oameni față de 2010.Unele economii în curs de dezvoltare precum China și Coreea de Sud îmbătrânesc și ele cu repeziciune - vârsta lor media a depășit anul acesta 40 de ani, dublu comparativ cu 1970 -, iar Japonia are cea mai mare proporție a populației cu vârste peste 65 de ani.Și mai costă și multExistă temeri grave cu privire la impactul îmbătrânirii populației asupra finanțelor publice și creșterii economice.

Philipp Engler, economist la FMI, prevede că, drept urmare, PIB-ul per capita se va diminua în economiile avansate. Iar reducerile sunt estimate a fi „substanțiale în economiile UE”.Martina Lizarazo López, expertă în demografie la Bertelsmann Stiftung, un grup de reflecție din Bruxelles, a calculat că până în 2050 transformarea demografică va reduce PIB-ul per capita în Franța, Spania, Italia și Germania la 4.759-6.548 de euro (la prețurile din 2010). Comisia Europeană prognozează că până în 2040 cheltuielile cu asistența de sănătate pentru vârstnici și cu pensiile, situate deja la 25% din PIB-ul UE, vor crește cu 2,3%.Până în 2035 aproximativ unul din patru europeni va avea 65 de ani sau mai mult, comparativ cu unul din 13 în 1950.

Mai puține nașteri în sudÎn sudul Europei, rate excepțional de mici ale fertilității marchează o tendință demografică deosebit de problematică. Portugalia, Grecia, Italia și Spania sunt printre primele 10 economii din lume cu cel mai mic număr de nașteri per femeie.La nivelul întregii Europe sudice rata fertilității este 1,37%, cu mult sub valoarea de 2% necesară pentru înlocuirea populației.Perspectivele slabe de a găsi un loc de muncă și salarii mai bune, cuplate cu lipsa unor politici publice de stimulare a familiilor și cu o piață inflexibilă a muncii, au determinat cuplurile să facă mai puțini copii și să-i facă mai târziu în viață, afirmă Nikolai Botev, fost angajat al Fondului Populației al ONU (UNFPA).

„Femeile din Europa sudică se bucură de egalitate în termeni de educație și angajare, însă în interiorul familiei persistă rolurile tradiționale ale sexelor, fiind așteptat de la femei să-și asume o mare parte a responsabilităților din gospodărie”, a declarat el.„Țările din sudul Europei au un regim aparte de asistență socială, cu politici direcționate spre conservarea formelor tradiționale de familie și cu familia în calitatea de furnizor de asistență socială.”Părăsind EstulÎn Europa de Est un alt factor este emigrația - adesea a oamenilor aflați în floarea vârstei. Aproximativ cu 3,4 milioane mai mulți oameni au părăsit România față de câți s-au mutat acolo, în ultimii 20 de ani. Țara nu mai are decât 19 milioane de locuitori. În aceeași perioadă o migrație netă negativă s-a mai înregistrat și în Estonia, Letonia, Lituania, Croația, Serbia și Bulgaria.În regiunile cu cele mai dramatice tendințe demografice, „susținerea creșterii [economice] și ajutoarele sociale necesită o combinație sau alta între mai mulți oameni în câmpul muncii și o muncă mai eficientă, dintre care nici una nu este ușor de realizat”, a declarat Alasdair Scott, economist la OECD [Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică].Ar putea exista vreun aspect economic pozitiv?Din ce în ce mai mulți oameni bătrâni intră în câmpul muncii. În Europa ratele angajării la persoanele de 50-64 de ani au crescut cu aproape 20%, la 57%, în cele două decenii încheiate în 2018, conform datelor OECD.Comisia Europeană a calculat că „economia de argint” - cheltuielile persoanelor de peste 50 de ani - va ajunge la 6,4 trilioane de euro în 2025, de la 3,7 trilioane în 2015, și va genera 40% din locurile de muncă.Majoritatea măsurătorilor arată că europenii nu au vieți doar mai lungi, ci și mai sănătoase. Populația UE de peste 65 de ani se putea aștepta în 2017 să trăiască fără handicapuri cu un an și jumătate mai mult decât în 2005, conform datelor Eurostat.„În definitiv, lucrul de care ne pasă cu adevărat este bunăstarea, iar o viață mai lungă este o mare îmbunătățire a nivelului de trai, este foarte importantă pentru bunăstarea oamenilor”, a declarat Hervé Boulhol, economist la departamentul pentru Pensii și Îmbătrânirea Populației al OECD.(RADOR)

Les Echos: Război comercial: consecințe politice încă incerte pentru Trump

Războiul comercial și semnarea unui prim acord cu China nu ar trebui să bulverseze echilibrele politice din Statele Unite. Dar, în statele care au suferit represalii comerciale din partea partenerilor comerciali ai SUA, consecințele ar putea fi importante.

Cota de popularitate a lui Donald Trump se menține la același nivel. De peste trei ani, lună de lună, a rămas blocată în jur de 50%, indiferent de ce se întâmplă. Recentele negocieri comerciale cu China nu au schimbat datele. Iar recentele episoade politice (procedură de destituire, afaceri, politică comercială…) nu au nici ele o influență reală. Semnarea unui acord cu China nu ar trebui să bulverseze echilibrele.

Și totuși... Opinia americană privind comerțul este plină de paradoxuri: o mare parte a americanilor apreciază ideea de a favoriza produsele naționale. Dar există și o majoritate care recunoaște beneficiile comerțului internațional asupra economiei. O opinie împărtășită atât de democrați (79 %), cât și de republicani (70 %).

Datele ar putea fi însă diferite în anumite state agricole, expuse în mod special consecințelor unui război comercial (în 2018, veniturile agricultorilor scăzuseră cu 16% la nivel național, potrivit cifrelor Ministerului Agriculturii). Un studiu de anul trecut realizat de Tuck School of Business și de Peterson Institute for International Economics sublinia rolul sancțiunilor comerciale - și mai ales al represaliilor adoptate de partenerii comerciali ai SUA - în rezultatul alegerilor de la jumătatea mandatului din 2018.

«Susținerea față de partidul republican a scăzut în regiunile cele mai expuse la represalii, și acest lucru nu a fost corectat decât parțial prin subvențiile agricole», dezvăluiau autorii studiului. Acest fapt a fost vizibil în special în statele producătoare de soia, cum ar fi Iowa sau Illinois, lovite dur de o scădere a comenzilor pentru China. În Iowa, democrații au câștigat 14 din cele 31 de comitate pierdute în 2016 în favoarea lui Donald Trump, chiar dacă acest lucru nu a fost suficient pentru a zgudui statul. În noiembrie anul trecut, republicanii au pierdut și Kentucky, ai cărui producători de whisky au fost loviți de valurile de sancțiuni.

Mai multe «swing states», din cele care ar putea înclina balanța în luna noiembrie, sunt și ele vizate. Ca de exemplu Wisconsin, statul în care sunt înregistrate cele mai multe falimente ale unor exploatări agricole la nivel național, sau Pennsylvania. În aceste state, achiziționarea de produse agricole de către China ar putea aduce o gură de oxigen. Dacă însă aceste achiziții nu se vor concretiza, nu este exclus un vot-sancțiune. Pentru moment, susținătorii lui Donald Trump, inclusiv agricultorii, subliniază că președintele american a știut să reziste în fața Chinei.(RADOR)

The Atlantic: Iranul încă nu a răzbunat moartea lui Soleimani

Uciderea lui Qassem Soleimani a reprezentat o imensă lovitură dată ambiţiilor regionale ale Iranului. În riposta sa, ţara ar putea reveni la vechile sale obiceiuri

Cu doi ani în urmă, Qassem Soleimani a rostit un discurs la Teheran cu ocazia împlinirii a zece ani de la moartea lui Imad Mughniyeh, un important comandant al gherilelor Hezbollah, mort în urma unui atentat cu maşină-capcană survenit în centrul Damascului, atacul fiind coordonat de CIA cu sprijin din Israel. Aflat în faţa unui portret gigantic al lui Mughniyeh suprapus peste o panoramă a Ierusalimului, Soleimani s-a adresat unei audienţe formate din înalţi oficiali iranieni, precum şi din reprezentanţi ai miliţiilor aliate ale Iranului din Irak, Liban, teritoriile palestiniene, Siria şi Yemen.

Soleimani a spus că Mughniyeh este "o legendă", el fiind practic mentorul tuturor succeselor înregistrate de aşa-zisa axă de rezistenţă a Iranului, succese care, în opinia generalului iranian, au inclus transformarea mişcării Hezbollah şi a grupării palestiniene Hamas în nişte mari ameninţări la adresa Israelului, ele fiind totodată cele care, în 1983, au bombardat cazarme ale armatei SUA din Beirut, omorând 241 de militari americani. "Duşmanul ştie că plata pentru sângele lui Imad nu e doar simpla lansare a unei rachete sau o victimă oarecare", a declarat el în faţa mulţimii. "Plata pentru sângele lui Imad este anihilarea completă a comunităţii sioniste".

După moartea lui Soleimani în urma unui atac aerian american din această săptămână, cuvintele acestui om merită reţinute. Soleimani, Mughniyeh şi actualul lider al mişcării Hezbollah, Hassan Nasrallah, formau un trio care a conturat strategia Iranului în Orientul Mijlociu sub conducerea liderului suprem, ayatolahul Ali Khamenei. Astfel, e greu de cântărit amploarea loviturii date prin moartea lui Soleimani. În zilele care au urmat morţii sale, atenţia s-a concentrat asupra impulsivei decizii a lui Donald Trump, asupra ripostei Iranului - care s-a limitat până acum la lansarea a 22 de rachete asupra a două baze americane din Irak, atac care s-a soldat fără victime - asupra manifestaţiilor de durere din Iran provocate de moartea lui Soleimani şi asupra implicaţiilor pe care incidentul le-ar avea pentru securitatea naţională. Dar aşa cum s-a întâmplat la moartea lui Mughniyeh, ca să-l parafrazăm pe însuşi Soleimani, riposta în urma morţii generalului iranian nu se va limita la un simplu atac cu rachete sau la o simplă replică - Iranul nu este încă terminat.

Dinamici similare se semnalează în Liban, reşedinţa mişcării Hezbollah, cea mai puternică forţa aliată a Iranului din regiune. Pe vremuri admirată ca o mişcare de rezistenţă care, în anul 2000, a eliberat sudul Libanului de sub ocupaţia israeliană, mulţi libanezi consideră că acum Hezbollah face parte din clasa politică haotică, sectară şi coruptă care a adus ţara în pragul ruinei economice. Locuitorii oraşelor majoritar şiite din sudul Libanului, precum Navatieh şi Tir, care sunt considerate fiefuri ale Hezbollah, s-ar raliat chiar celorlalţi libanezi în nişte proteste care durează de luni de zile. "Lozinca actuală este 'dă-mi bani şi am să ies în stradă ca să protestez împotriva americanilor şi să vă susţin propunerile, oricât ar fi de ilogice. Dar nu vrei să-mi dai bani şi totuşi vrei ca eu să proteste împotriva Americii, ei bine, nu!", mi-a spus Ali al-Amine, jurnalist şi politician care se numără printre cei mai duri contestatari şiiţi libanezi ai mişcării Hezbollah.

Cu timpul Statele Unite, Israelul şi aliaţii lor - ca şi toţi cei despre care se crede că periclitează strategia regională a Iranului - se vor confrunta cu riposte, deşi, cel mai probabil, ele vor fi sub forma unor operaţiuni sub acoperire sau a unor lovituri care vor fi mai greu de depistat ca venind din partea Teheranului. Într-un fel, se va reveni la vechile obiceiuri: bombardamente, asasinate şi tactici atribuite pe vremuri lui Mughniyeh. De fapt, însuşi Soleimani a promovat asemenea acţiuni atât la comemorarea lui Mughnieh, cât şi într-unul din rarele sale interviuri televizate, precum cel din Octombrie. Potrivit declaraţiilor lui Soleimani, tehnica ar consta în "a apărea ca o sabie şi a dispărea ca o fantomă". A fost ca şi cum el şi-ar fi instruit anticipat soldaţii pentru drumul pe care vor trebui să-l urmeze după moartea lui.

În interviul TV din octombrie, Soleimani povestea cu mândrie cum, în 2006, a mers pe căi ocolite pentru a ajunge de la Damasc la Beirut în timpul războiului de 33 de zile dintre Israel şi Hezbollah şi cum, împreună cu Mughniyeh şi Nasrallah, a coordonat conflictul dintr-un comandament aflat în suburbiile din sudul capitalei libaneze. El a spus că israelienii bombardaseră toate clădirile din jurul lor, iar ei au supravieţuit învârtindu-se prin jur şi păcălind dronele israeliene de recunoaştere.

În acelaşi interviu, Soleimani a mai spus că, chiar dacă întregul trio ar muri, o întreagă generaţie a fost crescută de ei pentru a continua lupta - el a avertizat că, într-un război în care forţele sunt inegale, nu pot exista fronturi obişnuite. Soleimani a subliniat că "inamicul trebuie respins printr-un isteţ şi întins teren minat".(RADOR)
HotNews.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus