Stiri de ultima ora

Este nevoie de o minune pentru a opri dezindustrializarea Europei

Este nevoie de o minune pentru a opri dezindustrializarea Europei
Economic
Poate că odată, când visul creşterii cu ajutorul tiparniţei se va fi destrămat definitiv, autorităţile europene vor trece şi la adoptarea unor măsuri reale de stimulare economică.

Deocamdată, liderii europeni se limitează la "socializare" în cadrul unor reuniuni formale sau informale, cum este şi cea de la Sibiu, al cărui singur rezultat, dincolo de declaraţiile goale, nu este decât o contribuţie iresponsabilă la creşterea emisiunilor de bioxid de carbon.

Din "fericire", creşterea este compensată prin declinul tot mai accentuat al sectorului industrial, un subiect abordat recent de Patrick Artus, economist-şef la banca de investiţii Natixis.

Iniţial, Artus a încercat să rezolve enigma reprezentată de ineficienţa tot mai mare din economiile ţărilor care fac parte din OECD, în condiţiile în care acestea sunt caracterizate de o creştere a intensităţii capitalului (raportul dintre activele totale şi vânzări), a nivelului de educaţie al populaţiei, creşterea cheltuielilor în cercetare-dezvoltare şi modernizarea capitalului companiilor.

De ce scade, atunci, productivitatea? Motivele avansate de Patrick Artus sunt creşterea concentrării corporaţiilor, îmbătrânirea forţei de muncă şi schimbările structurale din economiile dezvoltate.

În primul caz este vorba despre reducerea motivaţiilor pentru inovaţii, în condiţiile în care marile corporaţii se bucură de o poziţie dominantă pe piaţă şi beneficiază de existenţa numeroaselor bariere de intrare pe pieţe, care sunt ridicate chiar de autorităţi în numele reglementării sau protecţiei consumatorilor.

Foarte curioasă este justificarea referitoare la transformările structurale. Aici economistul şef de la Natixis consideră că este vorba despre "tranziţia către un sector nesofisticat al serviciilor, care este caracterizat de un nivel scăzut al productivităţii".

Ultimele date de la IHS Market privind evoluţia indicilor activităţii economice arată că divergenţa cea mai mare dintre servicii şi industrie la nivelul economiilor dezvoltate se înregis­trează în Germania.

Indicele PMI al industriei prelucrătoare a fost de 44,4 în aprilie 2019 (n.a. o valoare sub 50 arată contracţie), cel mai redus nivel de la criza datoriilor suverane din zona euro, în timp ce indicele sectorului serviciilor a fost de 55,7, semnificativ peste media pe termen lung.

De parcă toţi aceşti factori ai dezindustrializării nu ar fi fost suficienţi, Patrick Artus a venit cu o analiză suplimentară, unde prezintă o nouă cauză a accelerării procesului: criza din sectorul producţiei de autovehicule.

După ce afirmă că "dezindustrializarea Europei se datorează declinului cererii pentru produsele industriale, externalizarea producţiei către economiile emergente, modernizarea insuficientă a companiilor industriale şi dificultăţile în găsirea forţei de muncă adecvate", economistul francez subliniază că "tranziţia către autovehiculele electrice va conduce la o contracţie a sectorului auto".

Motivul? Noile reglementări europene în privinţa emisiunilor de CO2, care vor forţa producătorii auto să-şi accelereze tranziţia către autovehiculele electrice, în condiţiile în care 30% din valoarea acestora este reprezentată de baterie, iar "Asia are un monopol virtual în acest sector" (vezi graficul).

Într-un clasament al primilor 12 producători de baterii electrice, China ocupă primul loc cu 217,2 GWh, iar celelalte 11 ţări au o producţie cumulată de 98,7 GWh. Cele 8 ţări europene din clasament au o producţie cumulată de 12 GWh, din care 5 GWh reprezintă producţia Poloniei, iar 0,7 GWh producţia de baterii electrice a Germaniei.

Autorităţile europene consideră că acest decalaj extraordinar poate fi depăşit şi fac planuri pentru dezvoltarea producţiei locale de baterii.

Cotidianul german Handelsblatt a scris recent că "UE creşte presiunea asupra lui Altmaier în privinţa fabricii de baterii". Este vorba despre Peter Altmaier, ministrul economiei din Germania, care a promis, alături de omologul său francez Bruno Le Maire, că va prezenta, până la sfârşitul T1 2019, planul producţiei de baterii pentru mai multe companii europene.

Acestea ar fi trebuit să elaboreze deja planuri detaliate de investiţii, după cum mai scrie Handelsblatt, astfel încât să fie stabilit necesarul investiţiilor publice în sector din prima jumătate a anului 2019. Termenele nu au fost respectate.

O problemă importantă abordată în articolul din Handelsblatt este cea a poluării masive generate de producţia bateriilor.

Obiectivul programului european este "reutilizarea resurselor astfel încât deşeurile să nu prezinte un pericol pentru mediu", iar "compatibilitatea mai bună cu mediul să reprezinte marca bateriilor fabricate în Europa". În acest fel, producătorii europeni de baterii trebuie să se diferenţieze faţă de producătorii din China, Coreea de Sud şi Japonia, după cum mai arată cotidianul financiar german.

Dar cum rămâne cu exploatarea în condiţii inumane, peste mări şi ţări, a unor componente fundamentale pentru această producţie, cum ar fi cobaltul? Oare toate acestea nu contează pentru mult prea "iluminata" societate din Europa de Vest?

Bineînţeles că nu contează. Ceea ce contează este doar "semnalizarea" asurzitoarea a "virtuţii".

După cum mai scrie Handelsblatt, Maros Sefcovic, vicepreşedinte al Comisiei Europene, şi-a exprimat speranţa că "producătorii auto din Europa vor folosi baterii produse în UE din 2021, mai ales pentru automobilele din clase superioare, din cauza costurilor de producţie mai ridicate".

Se pare că nici aici autorităţile europene nu văd nicio contradicţie între obiectivul extinderii producţiei şi comercializării automobilelor electrice şi forţarea producerii bateriilor pe plan local.

Din păcate, lecţiile de economie care vor fi "predate" Comisiei Europene, în ceea ce priveşte producţia automobilelor electrice şi a bateriilor aferente, vor fi plătite tot de cetăţeni şi nicidecum de către politicienii incompetenţi şi iresponsabili.

Marşul forţat către producţia de masă a automobilelor electrice va conduce, în opinia economistului şef de la Natixis, la "pierderi de valoare adăugată şi locuri de muncă în sectorul auto", care va reprezenta "un puternic şoc macroeconomic", mai ales în condiţiile în care "locurile de muncă din industria auto presupun un grad relativ ridicat de calificare şi salarii bune". În plus, "sectorul auto reprezintă o componentă importantă a industriei europene", după cum mai scrie Patrick Artus.

Mai poate fi oprită dezindustrializarea Europei? Da, însă numai în condiţiile în care "liderii" de la Bruxelles îşi vor asuma propria nimicnicie şi îi vor "lăsa" pe cetăţenii Europei să-şi urmeze singuri destinul, nu în ultimul rând prin eliminarea influenţei determinante a corporaţiilor asupra pieţelor.
www.bursa.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus