Stiri de ultima ora

Detectorul de minciuni ca instrument parlamentar - 25.02.2020

Detectorul de minciuni ca instrument parlamentar - 25.02.2020
Economic
Această teză este de mult timp prezentă în Decizia CCR nr. 80/2014, la paragraful 319: "De aceea, Preşedintele României, neputând avea rol de decident în această procedură, ci de arbitru şi mediator între forţele politice, are doar competenţa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare sau, în cazul în care nu există o asemenea majoritate, pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care poate asigura susţinerea parlamentară necesară obţinerii votului de încredere al Parlamentului."

Altfel spus, propunerea de guvern nu poate avea ca scop dizolvarea Parlamentului, aşa cum declară PNL ci, dimpotrivă, consolidarea parlamentului prin identificarea unei majorităţi parlamentare care poate confirma guvernul. Numai eşecul în fapt al unei asemenea încercări de identificare a unei majoritaţi poate conduce la dizolvarea Parlamentului.

Ca urmare, preşedintele este obligat, prin efectul celor statuate de CCR la paragraful 319 din Decizia nr. 80/2014, să desemneze drept candidat pentru formarea guvernului un candidat propus de "partidul politic care poate asigura susţinerea parlamentară necesară obţinerii votului de încredere al Parlamentului", respectiv, în cazul de faţă, de PSD. In niciun caz preşedintele nu poate desemna un candidat propus de un partid care are ca scop declarat dizolvarea parlamentului şi alegerile anticipate, cum este PNL.

Litera şi spiritul procedurii constituţionale sunt pozitive, în sensul că efectul care este de dorit să se obţină prin aplicarea acestei proceduri este învestitura guvernului, şi nu respingerea solicitării de învestitură. Respingerea solicitării nu poate să apară ca proiect declarat al actului solicitare a învestiturii (a încrederii), ci doar ca efect " în direct" al votului din parlament, ca neconfirmare de fapt a estimărilor prin care se dorea succesul învestirii.

Scriam aceste rânduri cu o zi înainte de pronunţarea Curţii constituţionale. Comunicatul de azi al CCR exprimă teza din decizia CCR nr. 80/2014 pe care o citam mai sus: "Curtea a constatat, în esenţă, în acord cu Decizia CCR nr.80/2014, că desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru trebuie să aibă ca scop asigurarea coagulării unei majorităţi parlamentare în vederea formării unui nou Guvern". Pariez cu dumneavoastră că motivarea CCR care va urma pronunţării va face referire directă la acest paragraf 319 al deciziei 80/2014.

O primă declaraţie de după decizia CCR vine de la un vicepreşedinte PNL, Virgil Guran, care declară că, după aflarea deciziei CCR, PNL este calm.

Într-adevăr, CCR i-a administrat un calmant forte.

Nu se explică însă calmul PSD manifestat prin declaraţia lui Ciolacu despre lipsa intenţiei PSD de a mai propune un candidat şi de a rămâne în opoziţie. PSD este singurul care poate forma o majoritate parlamentară, aşa cum a arătat când l-a propus pe Pricopie sau când la demis pe Orban. PSD are drumul deschis spre putere de decizia CCR de astăzi...

În acest timp Orban explică presei: "Nimic nu impiedică preşedintele să numească un premier cum sunt eu" (n.r. cu subînţelesul că acum e probabil că PNL va căuta o dublură a lui Orban- faţă de care Orban ar putea să intervină el însuşi ca dublură, dar pe post de cascador, la momentele de mare risc ). Tot el afirmă că CCR afectează atribuţiile constituţionale ale preşedintelui. E de presupus că un premier nu poate crede sincer că îşi poate permite să se exprime împotriva deciziilor CCR. Mai ales că, imediat după această declaraţie imposibilă, Orban evocă detectorul de minciuni ca instrument necesar la numirea unui prim-ministru. După care declară că "Primul lucru care îmi trece prin cap este să declar public că voi încerca să formez o majoritate parlamentară". Repetă apoi afirmaţia de mai multe ori, afişând însă, subit, o mimică şugubeaţă. Ca şi cum ar fi intrat deja în modul "hai la detectorul de minciuni!".

Concuzia tehnică acestui episod comic este că în fapt CCR a definit, prin conjuncţia dintre textul paragrafului 319 din decizia 80/2014 şi textul din comunicatul de azi, care este sensul sub care trebuie înţeleasă alianţa politică prin care, în lipsa unei majorităţi absolute în parlament a unui partid, s-ar putea propune premierul şi despre care se spunea că ar trebui să fie înregistrată formal: anume, este suficient ca această alianţă să fie opera de fapt a unui partid, care să atragă de partea sa şi voturile altor partide, fără o consacrare formală prin înregistrare oficială a unei alianţe. Importantă este asigurarea susţinerii parlamentare a voinţei partidului în cauză.
www.bursa.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus