Stiri de ultima ora

​Cape to Cairo - De ce britanicii nu au reușit să construiască o cale ferată care să traverseze Africa de la sud la nord

Acum peste 140 de ani britanicii au început să pună în practică un plan nebunesc: o linie ferată de peste 9.000 km care să străbată Africa de la nord la sud. În 30 de ani s-au construit peste 6.000 km, dar în articol puteți citi de ce linia de la nord la sud nu avea șanse să fie realizată, deși s-au făcut minuni ale tehnicii. Nici în prezent Africa nu poate fi traversată de la nord la sud cu trenul, dar câteva căi ferate au succes, iar chinezii sunt cei care în ultimul deceniu au extins rețeaua feroviară africană. O idee nebunească

Prima cale ferată de pe continentul african a fost gata în 1856 și a legat Cairo de Alexandria, în Egipt. Față de Europa și America, căile ferate s-au dezvoltat mult mai greu în Africa din cauza costurilor imense de construcție, din cauza reliefului, a distanțelor mari, a tensiunilor politice și a fragmentării teritoriale. Cele care s-au făcut au avut costuri umane uriașe și nu au fost gândite pentru transportul de persoane, ci pentru transportul mărfurilor din colonii către porturile de unde navele le duceau către Europa.

Tren egiptean (foto Egyptian Railways)

Britanicii, care aveau numeroase colonii în Africa, au avut, datorită unor personaje curajoase, ideea de a construi o cale ferată de la nord la sud - Cape to Cairo Railway, cum o numeau, practic din Cape Town la Cairo, orașe separate de peste 9.000 km.

Dacă experimentul ar fi reușit, trenul ar fi trecut pe teritoriile unde astăzi sunt următoarele state: Africa de Sud, Botswana, Zimbabwe, Tanzania, Zambia, Uganda, Sudan și Egipt. Britanicii aveau cele mai multe colonii, dar belgienii, francezii, germanii și portughezii erau și ei prezenți, achiziționau teritorii, iar lupta pentru resurse era dură.

Ideea a fost clar enunțată de exploratorul Stanley care, în 1876, într-un articol de ziar spunea că o astfel de cale ferată ar deschide continentul comerțului și comunicațiilor și ar fi răspunsul numeroaselor probleme ale Africii. Adevăratele motive au fost economice și politice: britanicii voiau să profite de resursele minerale și aveau nevoie de căi de transport.

Foto - Ethiopian Railways

A fost o idee la care s-a lucrat peste 30 de ani, o idee în același timp nebunească, absurdă și improbabilă, o idee ce nu a putut fi dusă la capăt, dar în numele căreia au fost construiți câteva mii de km de cale ferată, cu costuri uriașe în numărul de vieți pierdute. Unele mari orașe africane s-au dezvoltat datorită căii ferate, altele au decăzut fiindcă nu au fost puse pe nicio rută, iar în unele teritorii conducătorii s-au opus vehement și calea ferată nu a ajuns acolo. Mulți lideri locali au văzut calea ferată ca simbol al imperialismului european și nu au vrut să audă de așa ceva.Proiectul nu ar fi pornit dacă nu ar fi fost susținut de Cecil Rhodes, una dintre marile personalități ale Imperiului Britanic la final de secol 19, omul după care a fost numită țara Rhodesia de Sud între 1923 și 1980 (acum Zimbabwe). Un protectorat care cuprinde mai ales părți din Zambia de azi s-a numit Rhodesia de Nord.

Gara din harare (foto - National Railways of Zimbabwe)

Rhodes a devenit unul dintre cei mai bogați oameni din lume după ce s-a îmbogățit prin exploatarea diamantelor în regiunea sud-africană Kimberley. Tot el a fondat și compania de diamante De Beers care la un moment controla 90% din piața mondială a acestor pietre prețioase.Rhodes a fost imperialist, on de afaceri și politician, iar teritoriile imperiului colonial în zona sud-africană s-au extins pe timpul său .
HotNews.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus