Stiri de ultima ora

ACADEMICIANUL ILIE BĂDESCU: "Idealismul politic - soluţie la criza care se va dezlănţui sălbatic după pandemia de coronavirus"

ACADEMICIANUL ILIE BĂDESCU: Idealismul politic - soluţie la criza care se va dezlănţui sălbatic după pandemia de coronavirus
Economic
Directorul Institutului de Sociologie al Academiei Româ­ne "Dimitrie Gusti", aca­demicianul Ilie Bădescu, ne oferă într-un interviu acordat Ziarului BURSA o perspectivă sociologică privind schimbările geopolitice pe care le aduce Europei epidemia COVID-19, de la scurt-circuitarea globalismului la modelul polonez al suveranismului şi, totodată, face câteva propuneri pentru revenirea României din criza pandemiei.

Victor Roncea: Domnule profesor, cum schimbă lumea criza COVID-19, din punct de vedere geopolitic, după părerea dumneavoastră? Ce vor face societăţile în noul context mondial generat de coronavirus?

Ilie Bădescu: Întrebarea aceasta o percep ca o punte spre un alt unghi de privire: a lumii de după coronavirus. Aceasta deja traversează ceea ce aş denumi o mutaţie. Mutaţiile sunt procese care implică schimbarea codurilor, adică a schemelor de manifestare vitală. Deja eu întrevăd mâine în peisajul lumii o nouă frontieră noopolitică: de o parte vor fi societăţile care au înţeles lecţia şi au făcut trecerea (schimbarea) de la profilul de ieri al societăţii care s-a pus la dispoziţia sistemelor de gândire ale globaliştilor, de la care veneau avantaje directe, dar totuşi foarte costisitoare (accesul la resurse, la bunurile de consum era controlat de marea piaţă, de marea finanţă, de marea dependenţă, adică de colonialismul de tip nou al corporaţiilor transnaţionale), la profilul societăţilor care au optat spre ceea ce aş denumi "idealism politic". Pe scena lumii se vor distinge societăţile ale căror elite au optat pentru idealismul politic, adică au ales să se orienteze după chemarea unui ideal capabil să aducă schimbarea destinelor colective (renunţând astfel la obţinerea de avantaje materiale imediate cu preţul sacrificării demnităţii popoarelor şi a viitorului acestora). Acestea se vor deosebi radical de societăţile ale căror elite continuă să se revendice de la ideologia "realismului politic", care le-au făcut dependente întru totul de cei mari (de marea metropolă, marea finanţă, marea corporaţie, marea piaţă etc.). Acest stil de gândire dominat de paradigma "realismului politic" a fost suportul globalismului. Elitele cu acest stil de gândire vor justifica sub­alternismul şi dependenţa prin "ra­ţiuni" de ordin internaţional, prin argumentul că cei puternici "ştiu ce fac" şi oricum e benefic să asculţi comanda lor sub ideea că ei fac istoria şi deci ceea ce fac ei este norma obiectivităţii în istorie etc. etc. Vom observa că elitele astfel "educate" au un profil materialist: ele judecă după principiul avantajului imediat, al satisfacerii imediate, pe baza a ceea ce-ţi oferă schema de realitate a lumii, aşa cum este ea croită de globalişti.

• Globaliştii se reprofilează

Victor Roncea: Şi totuşi, o parte din aceşti vectori ai globalismului şi-au negat propriile linii directoare propagandistice, trecând la protejarea internă în numele intereselor imediate de securitate naţională - să vedem abandonarea Italiei, de exemplu. După ce l-au persiflat pe preşedintele SUA, Donald Trump, acum parcă s-au întors la vorbele lui care au răscolit din arcuri fotoliile de la ONU: "Respingem ideologia globalismului şi îmbrăţişăm doctrina patriotismului".

Ilie Bădescu: Cu adevărat, pandemia actuală a aruncat în criză totală această schemă internaţionalistă. Cei mari, mă refer aici, în primul rând la statele puternice (în Europa: Germania, Franţa şi un eşalon din clasa semiperiferialilor, adică Italia, Spania, Elveţia, Austria etc.) au renunţat, în primul rând ei, cumva paradoxal, la schema globalistă şi au adoptat scheme pe care le putem încadra în formula suveranistă (o putem numi "egoism naţionalist"?): a) au oprit exporturile la bunurile de bază, încadrând această politică în ceea ce au denumit opţiune strategică; b) au declinat cererile de ajutor, precum s-a întâmplat cu Italia, cu Spania, cu Serbia, care au fost întâmpinate, în primă instanţă cu tăcere, ca şi cum nu s-ar fi auzit strigătul lor. Cu această turnură, schema realismului politic al globaliştilor şi-a arătat arama: la materialismul de fond s-a devoalat şi egoismul etnopolitic: "întâi eu şi, dacă mai pot, vom discuta". Acesta este raţionamentul încununat al acestui stil de gândire a elitelor până ieri globaliste. Acestea au făcut tranziţia de la globalism la suveranism rapid şi fără preaviz, oarecum cinic, am putea spune. De cealaltă parte a frontierei noopolitice sunt elitele "idealismului politic", care au înţeles că realismul politic nu le ajută, adică au priceput că respectarea condiţiilor conjuncturii create în lume de gloabalişti nu aduce nici un avantaj celor mici şi în aceste condiţii au schimbat şi ei foaia de parcurs, fără de vreun suport în ceea ce există (piaţă, finanţă globală, corporaţii, state mari etc), căci acest suport se subtilizase pentru cei mici şi, prin containment, s-a recompus în serviciul (avantajul) celor mari. Ca atare, singura lor sursă era şi este idealismul politic, adică un energetism întemeiat pe idealul naţional, al sentimentului de preţuire şi demnitate naţională, al căutării prin resurse proprii a unei căi alternative, bazată pe suveranism doctrinar cu toate că, în cazul lor, suveranismul este mai degrabă un ideal decât o schemă instituţională. Elitele statelor mici din cercul central european, Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia etc., au înţeles devreme lucrul acesta, au operat schimbarea codului politic şi au înregistrat victorii în serviciul propriilor popoare.

• Cu o Românie fără elite, Rusia face ce ştie: atentează la securitatea NATO şi UE

Victor Roncea: România?

Ilie Bădescu: Din păcate, state ca România şi Bulgaria au optat pentru vechea schemă a "realismului politic", care îşi descoperă profilul demagogic, încât în faţa marilor provocări precum actuala pandemie, sunt nevoite să se bazeze pe propriile resurse, care, însă, sunt subţiate la praguri de alarmă vitală, adică spre parametrii de insecuritate. În aceste condiţii deja apar "experţii" care îndrumă statele spre o nouă cedare în faţa strategiei globaliste sugerând relansarea cursei împrumuturilor de la instituţiile pivot al filosofiei globaliste, precum FMI. Elita românească a împins aşa de departe schema realiştilor globalişti încât astăzi se arată a fi cea mai osificată elită din Europa, cea mai dependentistă şi, prin efecte, nevoită să recurgă la cel mai pur stil demagogic, pentru că, în realitate, în situaţii de criză gravă, ţara va trebui să se sprijine pe sine însăşi ori să tragă nădejdea săracului Lazăr că bogatul îi va azvârli un colţ de pâine de la masa opulentă (ceea ce nu s-a întâmplat nici în Biblie şi, evident, nu se va întâmpla nici la masa bogatului nemilostiv de la poarta pontică). Între cei mari, trei state au reuşit să utilizeze cu succes codul idealismului politic: America preşedintelui Trump, care a enunţat răspicat formula idealismului politic atunci când a spus: "viitorul nu este al globaliştilor, viitorul este al patrioţilor", China şi Rusia, ambele cu un substrat totalitar. Acest idealism a energizat, în cazul Americii, naţiunea americană sub sloganul "America first", în cazul Chinei, iniţiativele care relansează geopolitica Drumului Mătăsii şi, în cazul Rusiei, iniţiativele geopoliticii unghiului sevastopolit, prin care Rusia a preluat controlul triunghiului geopolitic balto-ponto-caspic, de care depinde securitatea UE pe flancul nord-estic. În plus, prin operaţiunile, aparent secundare cu Austria şi Ungaria (şi parţial cu Germania), Rusia a reuşit să se insinueze în triunghiul carpato-danubiano-pontic, deformând astfel substratul geostrategic al securităţii pe flancul sud-estic al UE şi al dispozitivului nord-atlantic. Este evident că, în conjunctura actuală, atât America, cât şi Rusia sau China au devenit adeptele şi promotoarele suveranismului ca schemă de gândire şi deci ca paradigmă geopolitică ceea ce slăbeşte enorm atracţia globalismului pre-pandemic. Pandemia de coronavirus a transformat iată geografia politică desenând o frontieră noopolitică planetară şi un iureş geopolitic spre regrupare şi deci spre redefinire a strategiei şi poate chiar a alianţelor.
www.bursa.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus