Stiri de ultima ora

„Vînătorii-culegători“ pe Facebook

„Vînătorii-culegători“ pe Facebook
Cultura
Oare de ce sînt tentați oamenii, atîția oameni, inclusiv cei „cu carte“, să judece radical – mai ales cînd e vorba de semenii lor și în special de figuri publice? „Cazul Șora“ e un bun exemplu: un clip neîndemînatic pe alocuri, elogiind omul, nu atît prea mult, cît mai ales acolo unde nu era chiar locul și într-un mod interpretabil, stîrnește o furtună pe Internet, care, nu o dată, transformă respectabila figură a patriarhului și gînditorului într-o caricatură vrednică de dispreț. Desigur, Mihai Șora „n-a pierdut libertatea“ în 1947, cum spune clipul comandat de eMAG, în sensul brutal și de bază în care au pierdut-o deținuții politici, cei epurați sau persecutați de instalarea comunismului. Era el însuși un comunist, membru al Partidului Comunist Francez, fost luptător antifascist în Rezistența franceză. Nu alesese comunismul din oportunism, ci din convingere, sedus, ca atîția alți intelectuali, de promisiunea de libertate și de egalitate socială și economică a acestuia. Avea să înțeleagă destul de repede însă, de asemenea ca mulți alți intelectuali, unii celebri, marea înșelătorie. În acest sens, mult mai subtil, se poate spune că, într-adevăr, „își pierduse libertatea“, deoarece devenise tot mai conștient de diferența dintre autentica libertate și aceea falsă impusă de regimul comunist. Altfel spus, își pierduse libertatea în momentul cînd a devenit conștient de „lanțurile“ invizibile ale ideologiei. Dar un asemenea sens mai subtil – dacă a fost în intenție – nu e cu siguranță inteligibil într-un clip.

Mihai Șora n-a fost, bineînțeles, în anii ’50 sau ’60, un persecutat sau un disident, dar a făcut gesturi de disidență în anii ’80 și, după 1989, a servit cauza libertății autentice la Ministerul Învățămîntului (unde a refuzat seducțiile lui Petre Roman de a cauționa FSN-ul după mineriadă) și apoi prin vorbă și acțiune civică remarcabile pînă azi. De-a lungul vieții, Mihai Șora s-a schimbat, a progresat, aș zice, în ceea ce privește conștiința libertății. Iar restul – fapta – a urmat.
dilemaveche.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus