Stiri de ultima ora

Scriitorul Savatie Baştovoi: „Atât nebunia, cât şi demonizarea pot fi tămăduite prin iubire“

Scriitorul Savatie Baştovoi: „Atât nebunia, cât şi demonizarea pot fi tămăduite prin iubire“
Cultura
CONTESTAT  După ce prezenţa sa la Salonul cărţii de la Paris a fost criticată din cauza opiniilor sale antieuropene, scriitorul monah Savatie Baştovoi spunecă nu este fundamentalist, ci doar polemic, „anti“ de felul lui.  Preotul scriitor afirmă că este numai "fundamental" şi că "îi iartă pe toţi pentru Înviere".

Savatie Baştovoi (41 de ani), scriitorul care a devenit monah în 2002, a fost invitat la Livre Paris (16-19 martie),  în calitate de autor al unor volume apărute în traducere la edituri din Franţa şi lansate în cadrul Salonului Cărţii de la Paris.  Prezenţa sa la Paris  pentru a lansa traducerea în limba franceză a romanului „Invăţăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat“ a fost ulterior contestată, pentru că scriitorul  şi-ar fi exprimat, anterior, în diverse ocazii, dezacordul faţă de aderarea la Uniunea Europeană. „Nu sufăr de obsesii politice, sunt apolitic prin structura mea. Mesajele politice suferă de extreme şi simplificări, pe când eu mă adresez oamenilor echilibraţi şi sensibili la nuanţe“, spune Savatie Baştovoi, în interviul pentru „Weekend Adevărul“. În romanul „Invăţăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat“, lansat la Paris, e vorba „despre lumea copiilor dintr-un orfelinat din Republica Moldova. Este un roman cu miză universală şi care are o receptare pe măsură în Franţa. Din păcate, traficanţii de zvonuri nu citesc cărţi“, afirmă tranşant autorul. Înainte de evenimentul de la standul României, Savatie Baştovoi a fost prezent la Livre Paris alături de alţi importanţi autori francezi, la standul Editurii Actes Sud, unde a participat la o sesiune de autografe. Volumul  „Invăţăturile unei prostituate bătrâne către fiul său handicapat“, a doua carte a autorului publicată de prestigioasa editură Actes Sud, după „Iepurii nu mor“ / „Le lapins ne meurent pas“ (2013), a fost apreciat de numeroşi critici literari. „Savatie Baştovoi are toate şansele să intre treptat în circuitul autorilor «gustaţi» de marele public francez. Îl consider, de altfel, pe Savatie Baştovoi ca fiind la fel de puternic şi interesant precum Andrei Kurkov, scriitor ucrainean de limbă rusă, care a avut un mare succes în Occident cu romanele sale“,  spune Matei Vişniec în postfaţa cărţii. 

„Weekend Adevărul“:Prezenţa ta la Salonul Cărţii de la Paris a fost contestată. Cum comentezi reacţiile care au apărut şi care au incriminat prezenţa ta acolo?

Atunci când vreo editură franceză se va interesa de operele detractorilor mei, îi asigur că vor ajunge şi ei la Paris. Nu este nici o vrajă aici şi nici o conspiraţie pusă la cale de Putin. E doar un mediu pe care ei nu-l pot influenţa prin bîrfele şi relaţiile lor securiste. Şi asta e un lucru bun.

Opiniile tale anti-unioniste pot afecta prezenţa la un salon de carte european? Cum ai ajuns să ai aceste opinii anti UE?

Acest carnaval cu antieuropenismul meu a atins cote jenante. Eu sunt anti de felul meu şi asta nu e nic un secret. Antiparenting este o carte care s-a v\ndut în 20.000 într-un an. Am destul umor să fac din orice subiecte de roman. Nu sufăr de obsesii politice, sînt apolitic prin structura mea fiinţială.

De aceea sunt greu de digerat pentru toţi angajaţii în procese de tranziţie, în lingăii oricărui sistem. Mesajele politice suferă de extreme şi simplificări, pe cînd eu eu mă adresez oamenilor echilibraţi şi sensibili la nuanţe. Sînt un om al nuanţelor şi scriu din această poziţie sufletească. Întîmplarea face că tocmai acest public echilibrat şi nespălat pe creier e cel mai numeros. Am avut eu norocul ăsta să mă nasc întreg la mine şi liber, ca să pot scrie despre orice, chiar şi anti. Iar asta deranjează.

În volumul "Invăţăturile unei prostituate bătrîne către fiul său handicapat" nu ai exprimat niciun gand antieuropean sau fundamentalist. De ce crezi ca ai fost catalogat asa?

Cei care mă critică pentru opinie nu citesc cărţi, ei discută bîrfe. Sînt asemeni babelor comuniste care “ştiu pentru că au auzit”.

O astfel de babă comunist de sex masculin, deşi s-ar putea să-l jignesc dacă fac această precizare de gen, a făcut dintr-o glumă de a mea spusă în sala Teatrului Naţional din Iaşi un adevărat cataclism anti-european.

Întâmplarea a căpătat cote jenante de aceea e bine să o povestesc. Era seara mea şi a lui Andrei Kurkov din cadrul FILIT, iar tema era literatura din spaţiul est-european. Eu am fost invitat să vorbesc pentru că am un roman devenit de referinţă pentru înţelegerea fenomenului URSS, “Iepurii nu mor”. Romanul meu abundă în slogane şi ritualuri sovietice, este o carte de mare exactitate sociologică, cu amănunte delirante pe care doar un copil este capabil să le reţină şi transmite. În contextul unei discuţii despre literatură şi limba de lemn a sistemului, moderatorul serii, Luca Niculescu, ambasadorul de azi al României în Franţa, mi-a adresat o întrebare provocatoare: “Cum credeţi, cînd va intra Moldova în UE?” Eu i-am făcut jocul şi am răspuns: “Sper că, pînă cînd va ajunge Moldova să intre în UE, UE să nu mai existe”. Sala plină a Teatrului Naţional din Iaşi, la care participau şi mulţime de traducători din literatura română, au izbucnit în rîs. Am făcut această afirmaţiei în stilul meu, aflîndu-mă în faţa unui public cult, în oraşul în care am învăţat, teatrul aflîndu-se chiar peste drum de liceul de Artă pe care l-am absolvit, adică eram la mine acasă şi nu am simţit nevoia să mă cenzurez în răspunsul meu la o întrebare pe care am resimţit-o ca fiind o provocare înafara scopului declarat al acelei seri, fiind o seară literară. De asemenea, am afirmat atunci că limba de lemn nu a apus odată cu căderea URSS, ci se dezvoltă foarte bine în condiţiile politicii corecte de azi.

Însă ultimul meu roman nu e despre asta, e despre lumea copiilor dintr-un orfelinat din Republica Moldova. Este un roman cu miză universală şi care are o receptare pe măsură în Franţa. Din păcate, traficanţii de zvonuri nu citesc cărţi. Deşi, ca să o spun şi pe asta, nici nu-mi doresc astfel de cititori. Îmi plac cititorii pe care îi am şi pe care îi voi avea, atraşi de cărţile mele.

Un popă incorect politic

Ai mai fost prezent in 2013 la acest salon. Ce inseamna sa fii tradus in limba franceza? Cum a fost experienta traducerii volumului "Iepurii nu mor"?

Am scris “Iepurii nu mor” în 1996, pe cînd aveam 20 de ani, în anii studenţiei mele la Timişoara. Este un roman scris în România. Este un roman românesc. Deşi am avut şi atunci parte de un atac prostesc prin care ICR era acuzat că promovează un popă incorect politic. Chiar de pe cînd îl scriam, eu ştiam că romanul va fi tradus în Franţa. Acest lucru îl ştiu toţi prietenii mei, printre care cel mai cunoscut este astăzi Mihail Vakulovski. Atunci cînd scriitorii preocupaţi de reforme literare îmi spuneau că abordez o temă moartă şi că ar trebui să scriu pe teme europene, eu le-am răspuns: veţi înţelege ce roman scriu eu atunci cînd o să apară la Paris. Acest lucru s-a întîmplat peste 15 ani. Iniţial romanul chiar a avut alt nume, franţuzesc - “Sophie”. Este numele franţuzit al Soniei, fata din clasa a 6-a de care era îndrăgostit Saşa, personajul central al romanului. Saşa, un pionier ruşinos de care toţi îşi băteau joc, vorbeşte o singură dată în roman şi aceea este o întrebare pe care o pune tatălui său: “Ce fel de nume este Sonia?” Tatăl îi răspunde: “Sonia înseamnă Sofia, sau, în franţuzeşte, Sophie”. Acest schimb de replici era nucleul romanului din punctul de vedere al scriitorului la 20 de ani. Totuşi, atunci cînd Alexandru Muşina a insistat să-mi publice manuscrisul, în 2002, mi-am dat seama că titlul “Sophie” nu spune nimic şi că risc să fiu plasat în zona romanelor de bulevard. Am inventat pe loc titlul “Iepurii nu mor”, deoarece romanul e plin de iepuri pe care îi creşte un sătean şi care ajung să fie găsiţi morţi prin pădure. Însă spiritul franţuzesc al romanului a rămas nealterat, un roman proaspăt şi tineresc, scris în perioada cînd citeam multă teorie literară şi experimentam.

Nu în zadar romanul a fost înţeles cu adevărat abia în Franţa, iar reacţia francezilor i-a dat o altă greutate acasă, în România. Mă simt bine în vizitele mele în Franţa pentru că acolo am găsit un mediu lipsit de invidii şi bîrfe, valoarea literară şi decenţa umană fiind singurele criterii care contează la un scriitor. Şi umorul. 

Cum colaborezi cu traducătorii fracezi? În ce alte limbi ai mai fost tradus?

Eu colaborez cu editorul francez şi cu toţi cei care mă invită la diverse festivaluri literare, pentru am fost şi sînt invitat chiar în acest an la două evinemente literare franceze, prin traducătoarea Laure Hinckel. Laure a tradus ambele mele romane, ceea ce e o binecuvîntare pentru mine să am parte de un traducător atît de bun. De asemenea am stabilit relaţii cu scriitori francezi şi în calitatea mea de editor român, în vederea traducerii şi publicării lor în România. În toate aceste relaţii mă ajută Laure. Eu sînt un om prietenos şi direct, iar asta mi-a prins bine în Franţa, unde am avut parte pînă acum de oameni la fel de prietenoşi şi direcţi ca mine. Am fost tradus şi în italiană, dar nu pot spune că am găsit acelaşi climat. Nu am reuşit să leg prietenii în Italia din cauză că nu am gustat cultura lor şi felul de a se purta. Nu sînt un om preocupat de stabilirea relaţiilor, nu întreţin prietenii artificiale şi de complezenţă. Am mai fost tradus în macedoniană, prin finanţarea Ministerului Culturii de acolo şi medierea unei mănăstiri istorice. Nu am vizitat Macedonia, dar am avut un schimb de scrisori frăţeşti. Am două cărţi traduse în rusă, dar care au circulat în cercuri restrînsă, fără să aibă parte de un ISBN.

Cum ţi s-a părut acestă ediţie a Livre Paris 2018?

Mi s-a părut mai mic decât cel din 2013. Dar asta poate şi din cauza atenţiei mari pe care organizatorii francezi l-au arătat atunci românilor, România fiind ţara invitată de onoare. Poate că m-am obişnuit cu Parisul şi totul mi-a părut familiar. Întotdeauna lucrurile necunoscute par mai mari.

„Scriu responsabil“
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus