Stiri de ultima ora

Scriitorul norvegian Jo Nesbø la Bucureşti: lansare „Macbeth“, în cadrul proiectului Hogarth Shakespeare

Scriitorul norvegian Jo Nesbø la Bucureşti: lansare „Macbeth“, în cadrul proiectului Hogarth Shakespeare
Cultura
Miercuri, 8 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la întâlnirea cu scriitorul Jo Nesbø, „regele noir-ului scandinav“, prilejuită de apariţia romanului Macbeth, în traducerea Ivonei Berceanu,  al şaselea volum al Proiectului Hogarth Shakespeare, interpretarea în cheie modernă a piesei cu acelaşi nume de William Shakespeare.

La eveniment vor vorbi, alături de autor, George Volceanov traducător, specialist în opera lui William Shakespeare şi Laura Câlţea, filolog, blogger cultural. Moderatorul serii va fi Denisa Comănescu, directorul Editurii Humanitas Fiction.

„Macbeth este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfăşoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir şi în tenebrele unei minţi paranoice“, spune autorul Jo Nesbø. Romanul Macbeth de Jo Nesbø este publicat în 38 de ţări.

În oraşul lui Macbeth, soarele nu străluceşte aproape niciodată şi oamenii zâmbesc prea rar. În mandatul coruptului Kenneth, străzile au devenit tot mai nesigure. Dar acum Duncan, noul şef al poliţiei, încearcă să reinstituie domnia legii, iar maleficul Hecate, stăpânul invizibil al oraşului, trebuie să se protejeze nu doar de concurenţii de pe piaţa drogurilor, ci şi de ofiţerii de la Narcotice. Va paria pe Macbeth, un tânăr poliţist integru şi aparent invulnerabil, care nu se aşteaptă ca trecutul să-l ajungă din urmă.

„Cititorii nu aveau nevoie de o carte în care scriitorul încearcă din răsputeri să îl imite pe Shakespeare, aşa că m-am hotărât să ofer o versiune personală a poveştii. A trebuit să trec dincolo de scriitura minunată a lui Shakespeare ca să ajung la structura intrigii şi la motivaţia personajelor. Cu unele elemente ale piesei te poţi juca, dar majoritatea sunt indispensabile, pentru că fără ele povestea pur şi simplu nu funcţionează. De aceea este Shakespeare un clasic, de aceea fascinează mereu Macbeth“,  apreciază scriitorul.

Seria Hogarth Shakespeare propune revizitarea capodoperelor shakespeariene de către unii dintre cei mai bine cotaţi scriitori actuali, care le reimaginează pentru secolul XXI. Proiectul a fost demarat a fost demarat în 2015 în Marea Britanie, la 400 de ani de la moartea marelui Will şi preluat deja de edituri din peste 28 de ţări. În România, Proiectul Hogarth Shakespeare apare la editura Humanitas Fiction sub coordonarea editorului Denisei Comănescu, cu susţinerea British Council România. Până acum, în limba română au apărut şase titluri din această serie: O paranteză în timp – Jeanette Winterson, Poveste de iarnă reimaginată, Shylock este numele meu – Howard Jacobson, reinterpretarea tematică a piesei Neguţătorul din Veneţia, Scorpia – Anne Tyler, o trimitere sugestivă la Îmblânzirea scorpiei , Pui de cotoroanţă – Margaret Atwood, o explorare revelatoare şi palpitantă a temelor din Furtuna, Băiatul cel nou – Tracy Chevalier, o transpunere a lui Othello într-o şcoală dintr-o suburbie a Washingtonului, din anii 70 şi Jo Nesbø – Macbeth, o demonstraţie originală a atemporalităţii lui Shakespeare şi a versatilităţii genului noir. Urmează noi romane de Edward St Aubyn (temă Regele Lear) şi Gillian Flynn (temă Hamlet).

Lumina lămpii pătrundea prin fereastra unui birou de angajări aflat la etajul al doilea, pe o mână sprijinită pe un afiş unde scria că MS Glamis caută ajutor de bucătar. Degetele erau lungi şi subţiri ca ale unui pianist, iar unghiile bine îngrijite. Deşi chipul persoanei era în umbră şi nu-i puteai observa ochii de un albastru pătrunzător, bărbia fermă, buzele zgârcite, subţiri şi nasul de forma unui cioc agresiv, cicatricea strălucea precum o cometă, mergând în diagonală dinspre mandibulă spre frunte.

— Au venit, spuse inspectorul de poliţie Duff, sperând că oamenii lui nu sesizaseră tremurul involuntar şi vag al vocii sale.

Se aşteptase ca Norse Riders să trimită trei-patru, hai, maximum cinci persoane pentru a ridica drogurile. Dar numărase douăsprezece motociclete în şirul ce ieşea treptat din întuneric. Ultimii doi din coloana de motociclete aveau câte un pasager. Paisprezece bărbaţi împotriva celor nouă ai săi. Şi avea toate motivele să creadă că Norse Riders erau înarmaţi. Până-n dinţi. Cu toate acestea, nu constatarea raportului inegal de forţe provocase nesiguranţa din vocea sa. Ci faptul că Duff îşi văzuse împlinită cea mai intimă dorinţă. În fruntea convoiului se afla el; în sfârşit îl avea în faţa ochilor. Nu-şi arătase faţa luni de zile, însă o singură persoană purta acea cască şi mergea pe motocicleta Indian Chief roşie, care, potrivit zvonurilor, era una dintre cele cincizeci de motociclete pe care Departamentul de Poliţie din New York le fabricase în secret în anul 1955. Din teaca curbată legată de latura motocicletei se iţea o bucată lucitoare de oţel.

Sweno.Unii spuneau că e mort, alţii, că plecase din ţară, că îşi schimbase identitatea, că îşi tunsese pletele blonde şi că stătea pe o terasă în Argentina, bucurându-se de vârsta sa înaintată şi de cigarillos.

Însă el se afla aici. Liderul grupării şi ucigaşul de poliţişti care, alături de sergentul său, pusese bazele Norse Riders cândva după cel de-al Doilea Război Mondial. Adunaseră tineri fără rădăcini, majoritatea provenind din casele părăginite ale muncitorilor din fabrică, situate de-a lungul râului poluat de apele reziduale, pe care i-a antrenat, disciplinat, pe care i-a spălat pe creier, transformându-i într-o armată de soldaţi neînfricaţi cu care Sweno îşi putea atinge obiectivele. Să domine oraşul, să monopolizeze piaţa în plin avânt a traficului de droguri. Pentru o vreme, Sweno a părut să reuşească şi, cu siguranţă, Kenneth şi poliţia nu aveau de gând să îl oprească; din contră, Sweno îşi cumpărase din rândul lor tot ajutorul de care avea nevoie. Concurenţa l-a oprit. Drogurile produse local de Hecate erau mai bune, mai ieftine şi mereu disponibile. Însă, dacă pontul anonim pe care îl primise Duff era corect, acest transport de droguri era suficient ca să rezolve pentru o vreme problemele grupării Norse Riders. Citind scurtele rânduri dactilografiate din scrisoarea care îi fusese adresată lui, personal, Duff sperase să fie adevărat, deşi nu era în totalitate convins. Era prea frumos ca să fie adevărat. Era tipul de chilipir care – gestionat corect – putea să îi ofere şefului de la Narcotice şansa să urce pe scara ierarhică. Inspectorul-şef Duncan nu pusese încă oameni de-ai săi în toate funcţiile importante. Spre exemplu, era Direcţia de Criminalitate Organizată, unde vechiul pungaş al lui Kenneth, inspectorul de poliţie Cawdor, reuşise să se ţină de scaun întrucât nu se găsiseră încă împotriva lui dovezi certe că era corupt; dar era doar o chestiune de timp. Şi Duff era unul dintre oamenii lui Duncan. Când apăruseră semne că Duncan urma să fie numit şef al poliţiei, Duff l-a sunat la Capitol şi i-a spus răspicat, şi poate cam pompos, că avea să demisioneze în cazul în care consiliul local nu îl desemna la conducerea inspectoratului şi optau, în schimb, în favoarea unui lacheu de-ai lui Kenneth. Poate că Duncan sesizase o motivaţie personală în această declaraţie de loialitate necondiţionată. Şi ce dacă? Duff îşi dorea sincer să sprijine planul lui Duncan pentru crearea unei forţe de poliţie cinstite, care să deservească în primul rând cetăţenii, chiar îşi dorea. Dar îşi mai dorea şi un birou la sediul central care să fie cât mai aproape posibil de Rai, ca toată lumea, nu? Şi voia să îi ia capul tipului de acolo.

El reprezenta şi mijlocul, şi scopul.

Duff se uită la ceas. Ora corespundea cu ceea ce scria în scrisoare, la secundă. Îşi aşeză pentru o vreme buricele degetelor la încheietură ca să-şi ia pulsul. Nu mai spera, era pe cale să devină credincios.

— Sunt mulţi, Duff? se auzi o voce şoptită.

— Suficienţi cât să devenim faimoşi, Seyton. Iar unul dintre ei este atât de important, încât o să vuiască ţara când îl vom prinde.

Duff şterse condensul format pe geam. Zece poliţişti emoţionaţi şi transpiraţi, într-un spaţiu restrâns. Bărbaţi care nu aveau astfel de sarcini în mod curent. În calitate de şef al Direcţiei Narcotice, Duff luase decizia de a nu arăta scrisoarea şi altora; pentru această razie apelase doar la oamenii din unitatea sa. Exista un istoric de trădări şi scurgeri de informaţii prea lung ca să rişte cu altcineva. Cel puţin, asta intenţiona să îi spună lui Duncan, dacă avea să fie întrebat. Însă nu aveau să fie prea multe întrebări acuzatoare. Nu după cea mai mare captură de droguri din toate timpurile şi arestarea a treisprezece membri ai grupării Norse Riders.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus