Stiri de ultima ora

PREMIERA Andrei Şerban, despre războiul sexelor în „Zadarnicele chinuri ale dragostei"

PREMIERA Andrei Şerban, despre războiul sexelor în „Zadarnicele chinuri ale dragostei
Cultura
Premiera spectacolului "Zadarnicele chinuri ale dragostei" de William Shakespeare, în regia lui Andrei Şerban, care va avea loc joi, 16 mai, ora 19.00, la Sala Toma Caragiu.

Publicată în 1598, piesa "Zadarnicele chinuri ale dragostei" face parte dintre comediile timpurii ale lui Shakespeare. Regele Ferdinand al Navarrei, împreună cu cei trei prieteni ai săi – Berowne, Longaville şi Dumaine – decid ca, timp de trei ani, să-şi dedice viaţa exclusiv studiului, ferindu-se de orice tentaţie feminină.Este un text deopotrivă poetic, plin de umor, dar care explorează subtil natura umană, demascând neîndurător slăbiciunile acesteia.

Andrei Şerban: Războiul sexelor în Zadarnicele chinuri ale dragostei şi tema dragostei...

Text de Andrei Şerban

Tema dragostei din "Zadarniciele chinuri ale dragostei", una dintre primele comedii scrise de Shakespeare, (după unii, chiar prima sa piesă), a fost continuată mai  târziu  într-o altă comedie, "Mult zgomot pentru nimic", care atunci avea un titlu diferit. În timpul lui Shakespeare, la Globe, cele două piese se jucau împreună, prima în original se numea "Love s labour s lost", a doua "Love s labour s won"- care, traduse literal, ar fi: "Eforturile pierdute ale dragostei", urmate de "Eforturile câştigate ale dragostei". La Teatrul de Comedie se joacă "Mult zgomot pentru nimic", spectacol pe care l-am montat recent, şi acum la Bulandra "Zadarnicele chinuri ale dragostei". E interesant de urmărit aceste două comedii în teatru, să vedem cât de diferit e tratat subiectul. "Mult zgomot pentru nimic" are un final aşa-zis fericit, un fel de happy-end ciudat, cu Beatrice şi Benedick acceptând să se căsătorească, după ce s-au războit cumplit toată piesa. 

Războiul sexelor în "Zadarnicele chinuri ale dragostei" e mai complex şi cu un final enigmatic, nu neaprat vesel, cum ar fi de aşteptat într-o comedie. Anunţul morţii întrerupe spectacolul şi ne găseşte pe toţi, actori şi spectatori, nepregătiţi.  Pentru un public modern titul este mai familiar decât piesa însăşi, căci textul pare deseori obscur şi poate de aceea se joacă rar (în România cel puţin), căci pare mai mult o piesă "de citit", datorită subtilităţilor de limbaj, un puzzle erudit, intenţionat de autor să ne provoace, să ne atenţioneze asupra felului în care distorsionăm sensul cuvintelor,  denaturând limbajul.

Dar cum să facem ca acest text scris acum peste 400 de ani să vibreze în secolul 21? Înţelegerea noastră e limitată şi subiectivă, suntem atinşi de un aspect sau altul şi încercăm să transmitem ce ne-a atins pe noi. Nu putem cuprinde tot ce a sugerat Autorul, universul lui e mult prea vast.

Peter Brook, marele regizor shakespearian, s-a preocupat toată viaţa să găsească sensul cel mai imediat al relaţiei noastre cu opera lui şi iată ce spune: "Cu ani în urmă se susţinea că piesele lui Shakespeare trebuie jucate aşa cum au fost scrise. Azi absurdul unei asemenea afirmaţii e mai mult sau mai puţin recunoscut, căci nimeni nu ştie ce formă scenică a avut Autorul în minte... O experienţă teatrală trebuie să fie legată de pulsul propriului timp, arta teatrului trebuie să aibă o faţetă a vietii de zi cu zi, pentru că omul e interesat în primul rând de viaţa pe care o cunoaşte. Teatrul nu trebuie să fie plictisitor, nici convenţional. Trebuie să fie neaşteptat. Teatrul ne duce spre adevăr prin intermediul surprizei, al emoţiei, prin joc şi printr-o formă de bucurie".

În teatru, (o spun din experienţa proprie) viitorul şi trecutul nu au nicio importanţă. Singurul lucru care contează e adevărul momentului prezent, doar experienţa care-i uneşte pe actori şi pe spectatori. 
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus