Stiri de ultima ora

Partizanii libertăţii (V). Familiile ţăranilor care au susţinut grupul partizanilor condus de Toma Arnăuţoiu. „Ne-a trimis trei sute de lei pentru finet şi alimente pentru copil“

Partizanii libertăţii (V).
Familiile ţăranilor care au susţinut grupul partizanilor condus de Toma
Arnăuţoiu. „Ne-a trimis trei sute de lei pentru finet şi alimente pentru copil“
Cultura
Grupul de luptători anticomunişti din comuna Nucşoara, condus de Toma Arnăuţoiu a fost susţinut într-un număr mare de ţărani, înstăriţi sau nu. Aceştia le-au furnizat partizanilor alimente, haine, încălţăminte, medicamente şi arme şi i-au găzduit în propriile case atunci când a fost nevoie. Totul în speranţa că noul regim comunist va fi vremelnic, un simplu accident al istoriei.

Soarta acestor oameni avea să fie similară tuturor celor care au avut curajul să se opună orânduirii instituite în numele „clasa muncitoare“: prinşi de Securitatea comunistă şi torturaţi, au fost condamnaţi la zeci de ani de puşcărie, la domiciliu forţat, la confiscarea averii. Şase dintre ei au fost condamnaţi la moarte şi executaţi.

Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu a desfăşurat o activitate susţinută de documentare în arhivele CNSAS pentru a scoate la lumină tot acest efort al celor care au constituit reţeaua de susţinere a partizanilor din munţi. Au rezultat poveştile a 33 de familii din Nucşoara care şi-au riscat vieţile şi averile pentru a-i susţine pe partizani, astfel încât regimul impus de la Moscova să nu aibă sorţi de izbândă. Toate aceste poveşti au fost reunite în expoziţia -„Rezistenţa anticomunistă de la Nucşoara – portrete de familii“, al cărei vernisaj a avut loc, anul acesta, la Teatrul Naţional din Bucureşti  şi care, acum, se află la Memorialul de la Sighet. „Adevărul“ vă prezintă în acest episod istoria acestor familii de ţărani.

Familia Nicolae Băşoiu

Nicolae Băşoiu (foto sus) – născut pe 16 mai 1900 în comuna Stăneşti, judeţul Argeş - şi soţia sa Filofteia – născută pe 13 noiembrie 1913 în aceeaşi comună şi decedată pe 26 septembrie 1989 - erau oameni harnici şi înstăriţi în comuna lor. Însă astfel de ţărani erau consideraţi „chiaburi“ de orânduirea comunistă care promova exproprierile, naţionalizările, proprietatea „întregului popor“ şi nu pe cea individuală.

Începând cu 1951, familia Nicolae Băşoiu a ajutat grupul de partizani cu alimente şi bani, i-au găzduit în mai multe rânduri, în casa lor, pe fraţii Arnăuţoiu, au transmis mesaje către alte persoane care îi ajutau. Dintre cei trei copii pe care i-au avut, fiul lor Gheorghe – născut pe 13 martie 1933 - a participat de mai multe ori la întâlnirile părinţilor cu membrii grupului.

După prinderea fraţilor Arnăuţoiu, Nicolae, Filofteia şi Gheorghe Băşoiu au fost arestaţi. Filofteia Băşoiu a fost condamnată la 15 ani de muncă silnică şi confiscarea averii, iar fiul ei, Gheorghe, la 20 de ani de muncă silnică. Au fost eliberaţi în aprilie 1964, prin decret de graţiere. Nicolae Băşoiu a fost condamnat de Tribunalul Militar la moarte şi confiscarea averii. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la închisoarea Jilava.

„La data de 17 decembrie 1950 am mers la domiciliul lui Băşoiu Nicolae pe care nu-l cunoşteam personal, însă vorbise despre el Elisabeta Rizea.” (Toma Arnăuţoiu – declaraţie conform Procesului verbal de interogatoriu din 21 septembrie 1958)

„În primăvara anului 1956, am trimis pe Filofteia Băşoiu cu un bilet la Dragomirescu Ilie şi îi ceream să se pregătească de botez că vom avea un copil. Ne-a trimis trei sute de lei din care Filofteia Băşoiu ne-a cumpărat nişte finet şi alimente pentru copil. Ne-a trimis şi medicamente, iar în biletul trimis ne comunica diferite ştiri.” (Toma Arnăuţoiu – declaraţie conform Procesului verbal de interogatoriu din 19 decembrie 1958)

„În anul 1953 ne-am întîlnit şi cu fiul acestuia, anume Gheorghe Băşoiu, într-o grădină, la un saivan. I-am spus cine sîntem şi era mulţumit că ne-a cunoscut.” (Toma Arnăuţoiu – declaraţie conform Procesului verbal de interogatoriu din 24 iunie 1958)

„I-am spus lui Ionescu Nicolae că bandiţii au aparat de radio şi el mi-a spus să le duc o baterie pentru aparatul de radio. Acest obiect – bateria – l-am dat bandei prin intermediul familiei Băşoiu Nicolae, legătură a bandei.” (Elisabeta Rizea – declaraţie conform Procesului verbal de interogatoriu din 14 octombrie 1958)

Familia Elisabeta şi Gheorghe Rizea

Elisabeta Rizea (foto sus, împreună cu regele Mihai) – născută pe 28 iunie 1912 la Domneşti – şi decedată pe 6 octombrie 2003 - a venit la Nucşoara prin căsătoria cu Gheorghe Rizea. „Unchiul Gheorghe Şuţa n-a avut copii şi ne-a crescut pe noi copiii lui văr-su. Şi tot el m-a măritat la opşpe ani şi m-a adus în Nucşoara, că l-a avut aici pe Gheorghe Rizea cu care lucra. Naş l-am avut pe popa Drăgoi, care l-a împuşcat comuniştii.” (Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi. Relatări culese şi editate de Irina Nicolau şi Theodor Niţu, ediţia a III-a, Humanitas, Bucureşti, 2012)

Elisabeta Rizea, soţul ei Gheorghe – născut pe 16 noiembrie 1900 - şi Laurenţia Belu – născută pe 13 iunie 1927 - fiica lui Gheorghe Rizea, au fost implicaţi în organizarea grupului de partizani şi a celor care aveau să îi ajute cu alimente, îmbrăcăminte şi arme. În casa lor s-a depus un jurământ de credinţă al iniţiatorilor grupului. Toţi trei au fost arestaţi şi condamnaţi, Gheorghe Rizea la 15 ani de muncă silnică şi fiica lui, Laurenţia, la 1 an de închisoare corecţională.

Fraţii Elisabetei Rizea, Luca, Nicolae şi Gheorghe Şuţa, au fost condamnaţi la 7 ani, 5 ani şi, respectiv, 3 ani de închisoare corecţională; la fel, ginerele ei, Vasile Gh. Belu.

Elisabeta Rizea a fost condamnată în 1951 la 6 ani de închisoare. După eliberare, în iunie 1956, a luat din nou legătura cu fraţii Arnăuţoiu şi a reînceput să-i ajute cu alimente şi îmbrăcăminte. A fost arestată după prinderea acestora, în 1958, şi condamnată la 25 de ani de muncă silnică. A fost eliberată la 27 iulie 1964, prin decret de graţiere.

După 1990, Elisabeta Rizea a vorbit în Memorialul durerii şi în interviuri despre rezistenţa de la Nucşoara şi despre represiunea declanşată de regimul comunist prin Securitate, Miliţie şi noua ierarhie a satului.

În apariţiile ei pline de vervă, a relatat cum i-a ajutat pe partizani înainte şi după prima condamnare şi a descris metodele brutale folosite de anchetatori.

Familia Gheorghe Tomeci

Gheorghe Tomeci (foto sus) – născut pe 9 martie 1899 în comuna Brăduleţ, judeţul Argeş - şi soţia sa Filofteia – născută pe 16 iunie 1902 în comuna Domneşti, judeţul Argeş- erau, la instaurarea regimului comunist, ţărani înstăriţi, proprietari a 20 de hectare de pământ şi a două case. Categorisiţi de comunişti ca fiind „chiaburi”, erau, ca şi ceilalţi ţărani din această categorie, obligaţi să livreze statului „cote” împovărătoare. Fiind ostili regimului care le îngreuna existenţa, în 1952, când au fost contactaţi de preotul Nicolae Andreescu pentru a-i ajuta pe partizani, au acceptat imediat.

Familia Tomeci şi rude ale lor i-au ajutat pe partizani cu alimente, îmbrăcăminte şi bani. După prinderea fraţilor Arnăuţoiu, în 1959, toţi membrii familiei Tomeci au fost condamnaţi. Filofteia Tomeci, condamnată la 14 ani de muncă silnică şi confiscarea averii, a murit în închisoarea de la Miercurea Ciuc, la 20 mai 1960. Singurul lor fiu, Ion – născut pe 14 decembrie 1937, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică şi la confiscarea averii. A fost eliberat la 25 iunie 1964, prin decret de graţiere.

Gheorghe Tomeci a fost condamnat la moarte şi confiscarea averii. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la închisoarea Jilava.

Ruda lor, Nicolae Ionescu – născut pe 10 august 1922 în comuna Domneşti, judeţul Argeş, pentru ajutorul dat partizanilor, a fost condamnat în 1959 la 25 de ani de muncă silnică şi confiscarea averii. A fost eliberat la 1 august 1964, prin decret de graţiere.

„TOMECI GHEORGHE (…) în anul 1954 a cerut să stea de vorbă cu mine. L-am întîlnit eu personal în 1954 cînd a venit împreună cu Pr. Andreescu Nicolae şi aducea injurii comuniştilor că l-au distrus, el fiind chiabur. Am discutat cu acesta timp de o oră.” (Toma Arnăuţoiu – declaraţie conform Procesului verbal de interogatoriu din 24 iunie 1958)

„La sfîrşitul lunei decembrie şi începutul lunei ianuarie 1957, am fost la domiciliul lui Tomeci Gheorghe unde am găsit pe Tomeci Filofteia şi Tomeci Ion (Doru). (…) Din acest punct ne-am reîntors la Poinărei la «Rîpele cu brazi» şi am luat măsuri pentru refacerea bordeiului. Ne-am întîlnit cu Tomeci Gheorghe şi ne-a dat nişte drugi de fer din care am construit nişte ţăruşi pe care i-am bătut în vederea susţineri malului pentru construirea bordeiului. (…) Cu această ocazie Tomeci Filofteia ne-a adus de la Ionescu Nicolae din Bucureşti un voltmetru, trei kg zahăr, două kg ulei comestibil şi nişte portocale. Ne-a mai dat Tomeci Gheorghe nişte caş, ziare, ţigări, chibrituri şi o pereche de pantaloni albi. Ne-a mai dat un bidon plin cu gaz.” (Toma Arnăuţoiu – declaraţie conform Procesului verbal de interogatoriu din 7 ianuarie 1959)

Familia Nicolae Ticu (zis Sorescu)

Ciobanul Nicolae Ticu, zis Sorescu, (foto sus)născut pe 23 iulie 1900 în Poenărei, comuna Corbi, judeţul Argeş - a fost căsătorit cu Maria – născută pe 15 iulie 1905 în comuna Corbi, judeţul Argeş şi decedată în 1994 - şi au avut trei copii. Deşi nu erau oameni înstăriţi şi nu aveau problemele celor care făceau parte din categoria „chiaburilor”, erau nemulţumiţi de viaţa pe care le-o crease regimul comunist, şi, fiind oamenii locului, îi cunoşteau pe membrii grupului de la Nucşoara.

„Baciul Sorescu” – cum i se spunea – nu a ezitat ani la rând să-i ajute cu alimente şi să se întâlnească cu ei la stâna sa de la marginea satului Poenărei. De altfel, aici a avut loc, la 19 mai 1958, ultima întâlnire a fraţilor Arnăuţoiu cu Grigore Poenăreanu, cel care a ajutat Securitatea să-i captureze, oferindu-le un pahar cu ţuică în care fusese pus tranchilizantul care urma să-i facă incapabili să se opună arestării.

Odată cu fraţii Arnăuţoiu a fost arestat şi Nicolae Ticu (Sorescu). Pentru ajutorul dat grupului de partizani a fost condamnat de Tribunalul Militar la moarte şi confiscarea averii. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la închisoarea Jilava.

Soţia sa, Maria Ticu, (foto sus) a fost şi ea condamnată la 3 ani închisoare corecţională şi confiscarea averii. A fost eliberată la 21 iunie 1961.

Fiul lor, Gheorghe Ticu – născut pe 2 august 1925 în comuna Corbi, jud. Argeş şi decedat în 2011 - a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională şi confiscarea averii. A fost eliberat la 18 ianuarie 1963, prin decret de graţiere.

„(...) Am mers la tîrlă unde am găsit pe Sorescu Nicolae şi pe Arnăuţoiu Petre, m-am aşezat pe iarbă şi Poenăreanu ne-a servit cu cîte un păhărel de ţuică. După cca. ʼ20 Sorescu Nicolae a căzut pe spate şi a adormit. Am continuat unele discuţii în care timp a adormit şi Arnăuţoiu Petre. (...)

„Tovarăse Cpt.

(...) Totul e pregătit. Îţi dau cîteva date cu privire la simptome: Beţie normală – somnolenţă – mîinele şi picioarele devim moi – omul nu mai are voinţă – nu mai poate acţiona, unii se mai ridică la început, merg puţin împleticindu-se şi cad jos, intră în somn adînc cca. 10-12 ore.

Unii care au voinţă prea mare cad şi stau în letargie cu ochi deschişi. Creierul nu mai judecă pînă în cele din urmă adorm. (…). În legătură cu cele de mai sus nu discuţi cu nici un ofiţer. (…).
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus