Stiri de ultima ora

Nulitatea lui Dan Piţa

Povestea spusă inept de Dan Piţa în adaptarea lui după Panait Istrati, Kyra Kyralina, începe într-o casă unde Kyra (mama), Kyralina (fiica adolescentă) şi Dragomir (fiul puber) o ţin numai în petreceri – întrerupte la fel de programatic de către fierarul Rotarul (soţul bătăuş al Kyrei). O dată, de două ori, de trei ori – scena întoarcerii acasă a soţului se joacă parcă în buclă, cu aproape aceleaşi înjurături şi violenţe fizice, cărora cei doi actori (Iulia Dumitru şi Mircea Rusu) li se abandonează cu un nesaţ explicabil şi prin posibilitatea că acele momente se numără printre puţinele din film în care ei (ca şi spectatorii) pot înţelege ce se întîmplă. Şi asta doar în linii mari, căci, după mai bine de 30 de minute de reluări ale aceleiaşi serii evenimenţiale petrecere-întrerupere-bătaie, încă nu se ştie dacă soţul trăieşte despărţit de soţie sau în aceeaşi casă cu ea, unde e situată casa în raport cu fierăria lui şi unde sînt situate amîndouă – într-un oraş, la marginea unuia sau într-o pustietate. Şi, departe de a se lămuri atunci cînd personajele ies în sfîrşit din casă – Kyra luîndu-şi copiii (Iulia Cîrstea şi Ştefan Iancu), după o bătaie mai rea ca de obicei, şi fugind să ceară ajutorul fraţilor ei (Florin Zamfirescu şi Constantin Florescu) –, lucrurile îşi pierd orice sens (psiho)logic şi geografic.
dilemaveche.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus