Stiri de ultima ora

Michel Houellebecq şi profeţia unei lumi noi

Michel Houellebecq şi profeţia unei lumi noi
Cultura
Scriitorul Michel Houellebecq

Un roman care a zguduit Occidentul şi a generat numeroase controverse încă dinainte de publicare, „Supunere” de Michel Houellebecq, va apărea de pe 15 mai şi în limba română, într-o traducere publicată la Humanitas Fiction.

Considerat un fenomen editorial, o carte ce a generat puternice controverse încă înainte de apariţie, Supunere de Michel Houellebecq a apărut în Franţa în ianuarie 2015 într-un prim tiraj de 150.000 exemplare epuizat în primele zile, urcând instantaneu pe primele locuri în topurile de vânzări. În Germania, roman a fost publicat la numai câteva zile distanţă de lansarea ediţiei franceze, atingând primul loc în topurile de vânzări cu un tiraj de peste 250.000 de exemplare.  Înainte de apariţia pe piaţă, romanul Supunere (Soumission) a fost piratat şi citit de mii de internauţi cu frenezia cu care sunt devorate înainte de publicare bestsellerurile internaţionale. Imediat după ce a văzut lumina tiparului, romanul lui Houellebecq a devenit simultan bestseller în Franţa, Germania şi Italia.

Iată ce scria Emmanuel Carrère, în Le Monde:

„Două romane profetice au zguduit secolul XX: 1984 şi Minunata lume nouă. Erau profetice nu în sensul că prevedeau viitorul, care le-a infirmat, ci pentru că enunţau un adevăr despre prezent. Anticipaţiile lui Houellebecq fac parte din aceeaşi familie. Houellebecq are în comun cu Huxley o curiozitate fascinată de fenomenele religioase şi cu Orwell groaza de biciul politicii şi un simţ – pe care puţini i l-au recunoscut – al ceea ce se numeşte common decency. Altfel – iar Dumnezeu ştie cât îi iubesc pe Huxley şi pe Orwell – Houellebecq e mai puternic decât ei.“ 

Supunere, cel de-al şaselea roman al celebrului Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori francezi contemporani, deţinător al prestigiosului Prix Goncourt a apărut de curând în Brazilia, Portugalia şi Ungaria, iar în decursul acestui an se va traduce în peste 40 de ţări. În România, va fi pe piaţă în zilele următoare, într-o traducere realizată de Daniel Nicolescu, la Humanitas Fiction. De asemenea, romanul va fi lansat şi la Bookfest, sâmbătă, 23 mai, ora 14.00, la standul editurii.

Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), Supunere schiţează portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eşecul proiectului iluminist şi întrevede sfârşitul civilizaţiei occidentale seculare.

La scurtă vreme după plecare, mi-am dat seama că indicatorul de carburant era foarte jos, cam un sfert de rezervor; ar fi trebuit să fac plinul la benzinărie. Mi-am mai dat seama şi că autostrada era neobişnuit de pustie. Duminică dimineaţa nu e niciodată buluceală pe autostradă, e perioada când societatea respiră, se descongestionează, când membrii ei îşi făuresc iluzia fugară a unei existenţe individuale. Totuşi, de aproape o sută de kilometri nu depăşisem şi nici nu întâlnisem vreo altă maşină! Evitasem cu greu un camion bulgăresc care mergea în zigzag, cu un şofer rupt de oboseală, între banda din dreapta şi cea pentru opriri de urgenţă. Era linişte, treceam pe lângă nişte indicatoare de vânt bicolore agitate de briză; soarele strălucea peste şesuri, ca un funcţionar destoinic şi fidel. Am deschis din nou radioul, însă de pomană: toate posturile programate de aparatul meu, de la France Info la Europe 1, trecând prin Radio Monte-Carlo şi RTL nu emiteau decât un zumzet confuz de paraziţi. În Franţa tocmai se petrecea ceva, eram convins; cu toate astea, puteam continua să străbat, cu 200 km/h, reţeaua rutieră a Hexagonului, şi poate că era singura soluţie, nimic nu mai părea să funcţioneze în ţara asta, e posibil ca şi radarele să fi fost în pană, conducând cu viteza asta aveam să ajung spre orele şaisprezece la punctul de frontieră La Jonquera, odată ajuns în Spania situaţia va fi cu totul alta, războiul civil puţin mai departe, merita încercat. Atât doar că nu mai aveam benzină; da, asta trebuia rezolvat cât se poate de urgent, chiar la prima benzinărie.

Adică aceea de la Pech-Montat. Staţia n-avea nimic îmbietor, potrivit panourilor informative: nu tu restaurant, nici vorbă de produse regionale, o benzinărie jansenistă, hărăzită strict carburanţilor; nu puteam însă aştepta până la Jardin des Causses du Lot, aflată la cincizeci de kilometri mai jos. M-am liniştit la gândul că aş putea să opresc pentru aprovizionare la Pech-Montat şi apoi de plăcere la Causses du Lot, unde aveam să cumpăr foie gras, brânză de capră, vin de Cahors, cu care aveam să mă delectez în cursul serii, în camera mea de hotel de pe Costa Brava; era un plan bine gândit, înţelept, realizabil.

Parcarea era pustie şi mi-am dat imediat seama că ceva nu era-n regulă; am încetinit cât am putut, înainte să ajung, cu multă prudenţă, până la staţia de benzină. Vitrina explodase, asfaltul era acoperit cu mii de cioburi de sticlă. Am coborât din maşină, m-am apropiat: în interiorul magazinului, vitrina frigorifică pentru băuturi fusese şi ea spartă, iar standurile de ziare erau răsturnate. Am descoperit-o pe casieriţă zăcând pe jos într-o baltă de sânge, cu braţele strânse la piept, într-un gest de zadarnică autoapărare. Tăcerea era totală. M-am îndreptat spre pompele de benzină, care însă erau blocate. Probabil că puteau fi repornite de la casele de marcat. M-am întors în magazin, am păşit peste cadavru cu o strângere de inimă, dar n-am găsit nici un mecanism care să pară că dirijează distribuirea de carburant. După o scurtă ezitare, am luat de pe rafturi un sandvici cu ton şi salată de crudităţi, o bere fără alcool şi ghidul Michelin.
adevarul.ro

Articole similare :
comments powered by Disqus